Ediția din 29 apr. 2016 Dumnezeul filosofilor și Dumnezeul credinței. Perspective filosofice și teologice actuale

Dezbaterea din această zi de vineri, „Vinerea Patimilor”, aduce în prim plan tensiunile cognitive dintre filosofie și teologie (cunoaștere rațională și „trezire” mistică), plecând de la opiniile exprimate de către Blaise Pascal și Friedrich Nietzsche, nume des asociate cu scopul de a ilustra ideea că zbuciumul nostru sufletesc, frământat continuu de corelații opozitive, își are izvorul în felul în care ne raportăm, prin trăire, la Dumnezeu.
Cum putem corela experiența mistică pe care Blaise Pascal a avut-o în ziua de luni 23 nov. 1654 – experiență consemnată într-un petic de hârtie descoperit, la moartea sa, în căptușeala unei haine - „De la ora zece şi jumătate seara şi până la douăsprezece şi jumătate, noaptea. Foc. Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, Dumnezeul lui Iacob, nu al filosofilor şi savanţilor. Certitudine. Certitudine. Sentiment. Bucurie. Pace. Dumnezeul lui Iisus Hristos, cu acele cuvinte înspăimântătoare, care elimină orice speranță, rostite de Nietzsche, în Cartea a treia, fr. 127, din Știința voioasă: „Dumnezeu a murit! Dumnezeu rămâne mort! Și noi l-am ucis! Cum să ne consolăm, noi,ucigașii ucigașilor?
În ce sens Dumnezeul lui Iisus Hristos în care crede creştinul este diferit de Dumnezeul filosofilor şi savanţilor despre care vorbeşte şi Pascal în lumina viziunii pe care a avut-o? Cum mai putem vorbi despre Dumnezeul cel viu, ca prezenţă morală în conştiinţa credinciosului, în condițiile în care practicile profane de viață, dominate de calcul și concurență nemiloasă, suverane în viața cotidiană, par a îndreptăți opinile lui Nietzsche?

Sunt întrebări la care va încerca să răspundă tânărul filosof și teolog Laurenție Gheorghe, invitatul ediției din această săptămână a Izvoarelor de filosofie. Cu o formație interdisciplinară, absolvent a două masterate, Studii Europene și Drept Comunitar, respectiv, Filosofie Moral-Politică și posesorul unei duble licențe, filosofie și teologie, dl Laurenție Gheorghe este dr. în filozofie și, actualmente, asistent universitar la Facultatea de filosofie a Universității din București.

Inregistrarea dezbaterii se află la adresa de mai jos:
http://www.radioromaniacultural.ro/29_aprilie_2016_planeta_radio_izvoare_de_filozofie_dumnezeul_filosofilor_si_dumnezeul_credintei_perspective_filosofice_si_teologice_actuale-48779

Ediția din 22 aprilie. Adevăruri despre… adevăr. Explorări recente în filosofia analitică

În multe privințe, filosofii seamănă cu viticultorii care sunt nevoiți să toarne vinul nou în sticle vechi, din moment ce sunt constrânși să „introducă” noi și noi experiențe de viață în vechi concepte și categorii filosofice, majoritatea moștenite de la vechii greci. Dramatismul unei astfel de situări, ascunse la prima vedere, devine manifest, de pildă, atunci când filosofii vor să deslușească natura adevărului care, paradoxal, se ascunde tot mai bine pe măsură ce este cercetat.

Căci, cum putem vorbi adevărat despre…adevăr din moment ce sensurile lui sunt multiple și contradictorii. Dincolo de faptul că încă nu avem răspunsuri satisfăcătoare la întrebările clasice: „ce este adevărul”? „cum ajungi la el”? „ce faci cu el după ce l-ai găsit”?, astăzi vorbim despre mai multe experiențe ale adevărului și, greu de acceptat, despre tipuri sau genuri de adevăr care sunt între ele…incomensurabile. Nu doar știința, arta ori religia își revendică un adevăr propriu, ci și noi înșine avem convingerea de nestrămutat că deținem un set de adevăruri personale, doar ale noastre, pe care le-am dobândit din experiență proprie și, deseori, prin suferință.

Prin urmare, adevăr sau adevăruri? Ce mai reprezintă adevărul în contextul atâtor adevăruri? Suntem în căutarea unui adevăr despre care nu știm încă nimic sau explorăm o miraculoasă predeținere a lui, cum susținea cândva Platon și, mai recent, Heidegger, despre care știm intuitiv, dar fără să-l cunoaștem explicit?  

Sunt întrebări pe care le vom adresa invitatului ediției din această săptămână, d-lui Sorin Costreie, lector univ. dr., prodecan al Facultății de filozofie editorul unui incitant volum apărut în limba engleză, Meaning & Truth, coordonat împreună cu prof. univ. dr. Mircea Dumitru, care pune la dispoziția noastră rezultatele unor cercetări sistematice realizate de o echipă interdisciplinară, într-un proiect de tip POSTDRU, pe tema corelației dintre semnificație și adevăr.

                                                    Invitat: lector. univ. dr. Sorin Costreie
Înregistrarea emisiunii se afla la adresa:
http://www.radioromaniacultural.ro/22_aprilie_2016_planeta_radio_izvoare_de_filosofie_adevaruri_despre_adevar_explorari_recente_in_filosofia_analitica-48176 

Ediția din 15 aprilie 2016 În drum spre societatea cunoașterii și învățării. Reflecții filosofice și paideice

Pe măsură ce privirea noastră este îndreptată către viitor, descoperim nu de puține ori, că înaintașii noștri posedau deja ceea ce noi vrem să inventăm. Iar acest fapt se verifică ori de câte ori proiectăm noi și noi modele educaționale și încercăm, așa cum făceau vechii greci prin intermediul unui termen intraductibil și miraculos, „paideia”, să unificăm într-un tot indivizibil al personalității omenești cultura și educația. Căci, așa cum arată și cunoscutul filosof al culturii Bernard Valade, noi astăzi păstrăm încă viu, în toate proiectele de reformă educațională europeană, idealul paideic grecesc în ciuda faptului că în loc de „paideia” avem la dispoziție o serie întreaga de cuvinte latine substitute ce trimit gândul la cultură și educație: eruditio, studia, educatio, doctrina, disciplina, litterae, humanitas etc.

            Dar care sunt căutările românilor, de ieri și de azi, în privința remodelării și reinventării vechiului ideal paideic menit să producă noua alianță, atât de dorită, între cultură și educație? Ce pozitie a fost rezervată filosofiei în formarea noii personalități umane care se îndreaptă către societatea cunoașterii și învățării? Ce lecții ne-a transmis tradiția noastră internă în acestă privință și în ce măsură trebuie să integrăm și experiența altor țări preocupate de atingerea acestui ideal paideic în care educația și cultura sunt concepute într-o unitate indivizibilă? Cum trebuie să privim actualele proiecte educaționale care pun accent doar pe formarea de competențe neglijând voit, pare-se, factorii formativi și educaționali?

            Sunt întrebări la care va încerca să răspundă ediția din această săptămână a Izvoarelor de filozofie, plecând de la cercetările realizate, în ultimele două decenii, de cunoscutul filosof Ionuț Isac, cercet. șt. gr. I, la Institutul de Istorie „George Bariţ” al Academiei Române. 

Invitat: cercet. șt. dr. gr. I Ionut Isac 

Înregistrarea emisiunii este la adresa: 
http://www.radioromaniacultural.ro/15_aprilie_2015_planeta_radio_izvoare_de_filozofie_in_drum_spre_societatea_cunoasterii_si_invatarii_reflectii_filosofice_si_paideice-48047

Ediția din 8 aprilie 2016 Universitatea în era digitală. Abordări interdisciplinare: de la filosofia educației la filosofia informației

Generalizarea tehnologiilor digitale care au cuprins toate practicile noastre de viață, inclusiv cele legate de învățământul superior, ne constrânge să regândim și să redefinim marile idei în jurul cărora s-a coagulat întreaga cultură europeană modernă.

Între acestea, ideea de „universitate” pare a fi de prim plan, din moment ce „tehnologiile textului”, centrale în configurarea clasică a acestei idei, încep treptat să fie înlocuite de tehnologiile care generează răspunsuri automate la întrebări ce necesitau altădată un impresionat travaliu de căutări și de evaluări critice.

Actualmente, sub presiunea tehnologiilor digitale, asistăm la o substituire a sarcinilor „standard” ale universității clasice, cum ar fi cele legate, de pildă, de formare a unei gândiri reflexive și critice? Se vor accentua în viitor, cu precădere, sarcinile de cercetare, de producere a noului și de formare a unor absolvenți cu calificări înalte, în dauna cunoscutelor sarcini culturale, educaționale și civice ale universității de azi? Proiectele recente de universități antreprenoriale ori de universități deschise, la care trebuie să adăugăm ofertele învățământului la distanță – ce implică cursuri și examene online susținute de platforme digitale și  profesori virtuali etc.  - reprezintă un răspuns la provocările tehnologiilor digitale?

Vom fi însoțiți în acest periplu interogativ și exploratoriu de către dna Lavinia Marin, tânără cercetătoare cu o formație interdisciplinară remarcabilă. Astfel, domnia sa a dobândit o primă licență în inginerie, la Universitatea Politehnică din București,  cu specizarea Imagini, Forme și Inteligență Artificială. A urmat și absolvit apoi cursurile de licență și masterat oferite de Facultatatea de Filosofie a Universității din București, specializarea Filozofie Teoretică. Și-a continuat studiile de filozofie la Universitatea din Uppsala, Suedia și Universitatea Göttingen, Germania și a dobândit o diplomă comună de masterat în Euroculture. Este doctor în filozofie cu o lucrare susținută, la Facultuatea de Filosofie a Universității din București, în domeniul filosofiei informației. În sfârșit, domnia sa pregătește un al doilea doctorat la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea Catolică din Leuven, Belgia.

 

Invitat: dr. Lavinia Marin 

Inregistrarea emisiunii se afla la adresa de mai jos: 
http://www.radioromaniacultural.ro/8_aprilie_2016_planeta_radio_izvoare_de_filosofie_universitatea_in_era_digitala-48039

Ediția din 1 aprilie 2016 Despre umor cu umor și…seriozitate. Perspective filosofice clasice și contemporane

„Kant nu a râs niciodată”! Această cunoscută butadă a lui Cioran pare a trage o linie de demarcație între două mari clase de filozofi: cei care nu au simțul umorului, gânditorii serioși, filosofii care nu râd, încrâncenații filosofiei și filosofii veseli, ștrengarii, cârtitorii, poznașii și păcălicii gândirii reflexive, cei care iscodesc lumea cu detașare sufletească, cu ironie, umor și, de cele mai multe ori, cu sarcasm.

Prima categorie de filosofi, „serioșii”, „filosofii de formula întâi”, produc ample sisteme de gândire, exprimate în cărți „grele”, științifice, pe care le înțeleg doar profesioniștii domeniului, în vreme ce, cea de-a doua categorie, „poznașii” ilustrează ceea ce e secundar și marginal în filozofie, căci ei stau „la marginea” gândirii sistematice și „cârtesc” prin tot feluri de ironii,  bancuri, glume, povestioare și anecdote împotriva filosofiei însăși.

Putem vorbi despre o cale primă și o cale secundă în filozofie, de pildă, despre „calea lui Aristotel”, filosoful care a dat prin opera sa scrisă modelul gândiri sistematice în genere și „calea lui Diogene din Sinope”, filosoful vagabond, plin de ironii și șotii de tot felul, cel care nu a scris nimic fiind convins că filozofia trebuie să fie un mod de viață și o artă de a trăi?

În final, care este relația dintre filosofie și umor?

În jurul acestei problematici vom organiza dezbaterea din această „zi a păcălelilor”, plecând firește de la „serioșii” și „păcălicii” filozofiei.

Vom vorbi despre corelația filosofie-umor, firește, atât cu umor, cât și cu seriozitate, avându-l ca invitat pe tânărul asistent universitar Cornel Moraru, un filosof cu o formație interdisciplinară, studii economice, limbi clasice și filosofie.

 

Invitat: asist. univ. drd. Cornel Moraru

Inregistrarea dezbaterii se afla la adresa de mai jos: 

http://www.radioromaniacultural.ro/1_aprilie_2016_planeta_radio_izvoare_de_filozofie_despre_umor_cu_umor_siseriozitate-47094

Ediția din 25 martie 2016, Tematizări ale identității românești actuale. Perspective ale filosofiei culturii și psihologiei abisale

Există multiple voci în spațiu nostru public care susțin că, cel puțin în ultimele două decenii, în conștiința colectivă românească s-a trezit un impuls obscur, dar irepresibil, spre emigrare. Căci așa cum remarca Horia Pătrașcu, cunoscut eseist și filosof al culturii, invitatul nostru din această săptămână, <românii trăiesc pe picior de plecare și, mai ales pentru generațiile tinere, a pleca „afară” (din țară) a devenit obiectivul (dacă nu chiar idealul) vieții petrecute în România. Acționând uneori ca intenție clară („îmi termin studiile și plec”), alteori ca o masivă rezervă de vis, de reverie, de refugiu („la o adică pot să plec oricând”) din care se alimentează în condiții vitrege sau de cumpănă, emigrarea acționează ca un veritabil surogat de ideal al românilor… România pare din ce în ce mai mult o sală de așteptare, o anticameră sau un loc din care te mai întorci din când în când doar pentru a pleca din nou, un loc de tranzit, o bază, un triaj, o gară…>

Cum explicăm această înclinație actuală a românilor către pribegie? Explicația economică, se știe, generalizată la nivel de percepție publică, este satisfăcătoare intelectual? Ce mijloace conceptuale avem la îndemână pentru a analiza și înțelege mecanismele sufletești interiore, psihologice și motivaționale ale „desțărării”? Ne lipsește cu adevărat un „proiect de țară” în care să credem cu toții sau este vorba despre ceva mai profund? S-au produs cumva schimbări recente în structura noastră etnopsihologică? Am pierdut oare, iremediabil, idealul de solidaritate colectivă pe care înaintașii nostri, de la Dimitrie Cantemir la Constantin Noica, l-au teoretizat și conceput ca sens al vieții individuale?

În jurul acestor întrebări se va concentra dezbaterea de astăzi pe care o realizăm plecând de la o serie de cercetări interdisciplinare, filosofia culturii, istoria filosofiei, psihologie abisală, întreprinse de către dl Horia Pătrașcu asupra modului în care românii și-au proiectat viața lor colectivă de ieri și de azi în raport de anumite idealuri identitare.

 

Invitat: prof. dr. Horia Pătrașcu 
Inregistrarea emisiunii este postata la adresa de mai jos:
http://www.radioromaniacultural.ro/25_martie_2016_planeta_radio_izvoare_de_filozofie_tematizari_ale_identitatii_romanesti_actuale_perspective_ale_filosofiei_culturii_si_psihologiei_abisale-47005

Edițiile din 11 și 18 martie 2016 Școala sub asediul lumii virtuale. Dileme și soluții ale filosofiei educației

„Cultura rețelei” generată de folosirea extinsă a smartphone-ului și a multiplelor sale aplicații, imersarea în comunități virtuale de tip Facebook ori Twitter, apariția „generației app” -  numită și cu o serie de alte expresii sinonime „generație instant”, „nativi digitali”, sau „rezidenți digitali” ori „homo zappiens” etc. – au produs schimbări de proporții în habitatul nostru mintal și, consecință firească, în comportamentele noastre cotidiene.

Paradoxal, ceea ce am învățăt în școală despre „viața reală” pare a ține de domeniul trecutului, din moment ce lumea virtuală și sistemele de aplicații pe care le avem în calculatorul personal ori în smartphone-ul nostru asigură un succes garantat atât pentru nevoi de cunoaștere, cât și pentru variatele provocări practice.

Următoarea povestioară relatată, în lucrarea Generația App, de profesorul și filosoful american Howard Gardner ilustrează tensiunea dintre starea de fapt a școlii, parte a „vieții reale”, și oferta lumii virtuale. După ce a ținut o conferință despre educație, un student strălucit al profesorului Gardner i-a fluturat în fața smartphone-ul și a spus: „Pe viitor de ce-am avea nevoie de școală”? Toate răspunsurile la întrebări sunt deja – sau urmează să fie foarte curând – în acest telefon”. Evident că lui Gardner nu i-a lipsit replica: „ Da, răspunsurile la toate întrebările…, mai puțin la acelea cu adevărat importante.”   

Prin urmare, „rețeaua” și multiplele aplicații digitale vor răspunde în viitor la toate întrebările noastre, mai puțin la întrebările…cu adevărat importante. 

Răspunde școala actuală, așa cum ne sugerează povestioara relatată, la întrebările cu adevărat importante, în condițiile în care, pretutindeni în lume, sub asediul lumii virtuale, sistemele de învățământ sunt într-un proces continuu de reinventare? Și, în fond, care sunt întrebările cu adevărat…importante și de ce numai școala ar putea fi, și în viitor, un „depozitar” al răspunsurilor universal acceptate?

Care este răspunsul școlii de astăzi și de mâine la provocările lumii virtuale și a culturii digitale? Cum gândesc și proiectează profesioniștii educației, inclusiv filosofii specializați în acest domeniu, școala viitorului? Creativitatea, explorarea și producerea noului își vor avea izvorul, ca și până acum, în resursele interne ale minții noastre, în inteligența naturală, sau vom apela la tehnologii virtuale, la sisteme complexe și intersectate de „programe” și aplicații?

Manualele actuale vor fi înlocuite de tehnologii digitale și sisteme de aplicații? Ce tip de competențe trebuie să dețină în viitor corpul profesoral? În final, știm încotro se îndreaptă școala?

Sunt întrebări pe care le vom adresa, în două ediții succesive ale Izvoarelor de filozofie, cunoscutului profesor și filosof al educației Emil Stan care a inițiat, în ultimii ani, o serie de cercetări de avangardă privind manualele digitale și statutul profesorului…virtual.

Invitat: prof. univ. dr. Emil Stan 
Inregistarile celor doua sezbateri pot fi accesate la adresele de mai jos: 

http://www.radioromaniacultural.ro/11_martie_2016_planera_radio_izvoare_de_filozofie_scoala_sub_asediul_lumii_virtuale_dileme_si_solutii_ale_filosofiei_educatiei-46040

http://www.radioromaniacultural.ro/18_martie_2016_planeta_radio_izvoare_de_filozofie_scoala_sub_asediul_lumii_virtuale_dileme_si_solutii_ale_filosofiei_educatiei-46567

Ediția din 4 martie 2016. Între căutarea fericirii și etica datoriei. Reflecții asupra filozofiei iudaice

Apariția recentă la Editura Hasefer a lucrării Eseuri de filozofie evreiască, semnată de Esther Starobinski-Șafran, cunoscută cercetătoare europeană a gândirii iudaice și profesor onorific al Universității din Geneva, lucrarea tradusă de Țicu Goldstein, aduce un spor de înțelegere asupra unei tradiții teologice și filosofice care s-a interogat obsesiv, timp de milenii, deopotrivă, atât asupra misterului creației, a naturii divinității și a direcției spre care se îndreaptă lumea cu noi cu tot, cât și asupra armonizării credinței biblice, cuprinsă în sute de precepte morale și comandamente etice, cu experiențele concrete de viață.

            Fireste, despre aceste dimensiuni metafizice și etice ale filosofiei evreiești, suprinsă în lucrarea amintită, vom discuta cu o personalitate consacrată a gândirii filosofice și etice actuale, cunoscutul profesor universitar Vasile Morar.

În ce constă identitatea, dar și universalitatea gândirii evreiești? Iată întrebarea fundamentală în jurul căreia se va organiza dezbaterea din această săptămână.

I

Invitat: prof. univ. dr Vasile Morar
Inregistrarea dezbaterii poate fi accesata la adresa: 
http://www.radioromaniacultural.ro/4_martie_2016_planeta_radio_izvoare_de_filozofie_intre_cautarea_fericirii_si_etica_datoriei_reflectii_asupra_filozofiei_iudaice-45746

Ediția din 26 febr. 2016, Între etic și estetic. Creația lui Constantin Brâncuși în lumina unor noi cercetări interdisciplinare

Ediția din această vineri onorează promisiunea pe care am făcut-o săptămâna trecută, în contextul în care „Colectivul Știință” al RRC, în spațiul emisiunii Știința în cuvinte potrivite, a realizat o ediție specială, dedicată sărbătoririi a 140 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși, de a continua dezbaterea în actuala ediție a Izvoarelor de filosofie.

Așa cum probabil mulți dintre Dvs. își amintesc, invitatul ediției la care facem referire, dl Matei Stîrcea-Crăciun, cercet. şt. dr. la Institutul de Antropologie „Francisc Rainer” al Academiei Române, a pledat pentru o nouă viziune a creației lui Brâncuși, plecând de la ideea insolită că interpretarea și înțelegerea operei brâncușiene trebuie să urmeze, deopotrivă, „limbajele materiei”, cât și ideea unității organice dintre etic și estetic.

Cum trebuie înțeleasă, în lumina cercetărilor interdisciplinare, de culturologie şi antropologie simbolică, întreprinse de către dl Matei Stîrcea-Crăciun, opera integrală a lui Brâncuși? Mesajele etice pe care le transmite opera artistică a lui Brâncuși sunt și ele de valoare universală? Și, în fond, în ce constă unitatea dintre etic și estetic în opera lui Brâncuși?

            La aceste întrebări vom încerca să răspundem într-o emisiune ce are ca miză instituirea unei noi interpretări asupra operei lui Brâncuși.

Dezbaterea noastră va face, cum veți remarca, dese trimiteri la o lucrare de excepție Brâncuşi. Limbajele materiei. Simbolism hylesic: studiu de hermeneutică a sculpturii abstracte, Editura Anima, 2010, semnată de către invitatul nostru, dl Matei Stîrcea-Crăciun.

Inregistrarea dezbaterii este postata la urmatoarea adresa:  

http://www.radioromaniacultural.ro/26_februarie_2016_planeta_radio_izvoare_de_filozofie_intre_etic_si_estetic_creatia_lui_constantin_brancusi_in_lumina_unor_noi_cercetari_interdisciplinare-45329

Edițiile din 12 și 19 februarie 2016 Diversitate, multiculturalitate, multiculturalism. Cercetări interdisciplinare și filosofice actuale

Problemele filosofiei nu sunt descoperiri ale filosofilor înșiși, cât mai degrabă reacții intelectual-critice la o serie de probleme stringente cu care ne confruntăm în practicile noastre reale de viață.

Vom sublinia această idee în două dezbateri succsive, plecând de la o serie de cercetări interdisciplinare, sociologie, antropologie, psihologie socială, filozofie socială și politică, realizate în ultimele decenii, asupra unei provocări majore, generatoare de mari dileme teoretice și practice, a lumii contemporane. Este vorba despre provocarea diversității cultural-valorice, etnice și etice, la care trebuie să facă față actuala organizare statală a lumii ce se conduce, o știm cu toții, după principiul modern al solidarității naționale.

Cunoscută și sub expresia „dilema multiculturalității” această provocare a diversității (re)aduce în prim planul gândirii reflexive încercarea unor comunități științifice și filosofice de a imagina teorii și reglementări practice menite să armonizeze, într-un sistem de valori-scop universale, identitățile culturale multiple care intră în compunerea organizării statale actuale.

Care este răspunsul teoretic și ideologic la „dilema multiculturalității”, în condițiile în care statele actuale, fundate pe principul modern al majorității etnice și cel al naționalității dominante, sunt nevoite să recunoască legitimitatea unor identități culturale paralele neasimilabile valoric? În limbajul lui Leibniz, filosoful Europei Unite, cum pot fi armonizate monadele, identitățile închise în sine, în condițiile în care acestea nu comunică între ele, întrucât „nu au ferestre”?

Este „multiculturalismul”, actuala doctrină ideologică, eterogenă și complexă, un răspuns valid la provocările diversității culturale și a identităților multiple? Care sunt mecanismele ideologice și, respectiv, ce tipuri de reprezentări identitare, individuale, comunitare și naționale, sunt implicate în tendința actuală de transformare a societăților multiculturale în societăți multiculturaliste? Apoi, ce este multiculturalismul și în ce constă arhitectura sa ideatică? Cum trebuie să înțelegem promovarea manifestă a unui relativism cultural, valoric și etic, recognoscibil cotidian, concomitent cu încercarea de a descoperi valori universale, transculturale, la care să aderăm cu toții, indiferent de contextele și particularitățile care ne marchează viața, deopotrivă, sistemele noastre de trăiri și convingeri personale? Ce tipuri de „valori absolute”, în care să credem cu toții, mai putem institui astăzi, într-o lume în care relativismul s-a metamorfozat într-o valoare cu aplicație universală? În final, cum trebuie să înțelegem actualele provocări, teoretice și practice, legale și morale, produse de fenomenul imigraționist musulman care a bulversat valoric Europa Unită? 

Sunt întrebări la care vom încerca să răspundem, cum arătam, în două ediții succesive ale Izvoarelor de filozofie.

Astfel, în ediția din această săptămână, 12 febr. 2016, accentul dezbaterii va fi pus pe aspectele teoretice, respectiv pe radiografierea ghemului de probleme care se ascund în spatele „dilemei multiculturalității”, într-o abordare istorică, dar însoțită și de firești clarificări terminologice și conceptuale.

În ediția din 19 febr. 2016 dezbaterea se va concentra pe aspectele practice ale „dilemei multiculturalității”, respectiv pe acele chestiunii legate de educare și reglementare, de imaginarea unor soluții de viață viabile în care setul de valori universale, laice, promovate de viziunea umanistă și democratică asupra lumii, ar putea fi corelate cu prezervarea diversității și a identităților multiple.

Invitatul nostru este d-l Lucian-Ștefan Dumitrescu cercet. șt. dr. la Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei Române.

Domnia sa posedă o formația interdisciplinară și diverse competențe științifice – geopolitică, studii de securitate și relații internaționale, drept și științe politice, sociologie rurală, sociologia culturii, sociologie politică, economie și filosofie - certificate prin diplome universitare de licență, masterat și doctorat. Este doctor în sociologie, urmând ca în scurt timp sa-și suțină și al doilea doctorat în filozofie cu tema: Diversitatea ca antinomie a liberalismului.  Filosofia politică a diversității în modernitate și postmodernitate.

Dezbaterea din 12 febr. poate fi accesată de la adresa urmatoare: 

http://www.radioromaniacultural.ro/12_februarie_2016_planeta_radio_izvoare_de_filosofiediversitate_multiculturalitate_multiculturalism_cercetari_interdisciplinare_si_filosofice_actuale-44638