sâmbătă, 30 iunie 2012

Iulie – Septembrie 2012: Gândirea europeană în lecturi filosofice româneşti. Douăsprezece episoade radiofonice



Vă propun ca în perioada verii să urmăriți în reluare serialul radiofonic Gândirea europeană în lecturi filosofice româneşti. Douăsprezece episoade radiofonice, difuzat în premieră în vara anului trecut. Înregistrăirile sunt deja postate pe acest blog apartinând emisiunii „Izvoare de filozofie” și pot fi accesate după dorință ( a se vedea, folderul 2011 postat în partea dreaptă a paginii blogului).    
Acest serial radiofonic ilustrează și argumentează decisiv că paradigma filosofiei româneşti este interculturală.
Mai precis, cele douăsprezece episoade ale serialului urmăresc, dintr-o perspectivă istorică şi sistematică, modul în care gândirea românească, încă de la începuturile ei, s-a aşezat la confluenţa dialogului între culturile europene semnificative, preluându-le starea lor de deschidere concomitentă către sine şi către celălalt. Cum vom remarca împreună, interculturalitatea a fost, este şi va rămâne continuu, hrană vie a gândirii româneşti de ieri şi de azi.
Suntem însoţiţi în acest periplu radiofonic de unul dintre bunii cunoscători ai culturii reflexive româneşti, d-l conf. univ. dr. Viorel Cernica, titularul cursului de filozofie românească de la Facultatea de filozofie a Univ. din Buc. şi cercetător la Institutul de filozofie şi psihologie „C. Rădulescu-Motru” al Academiei Române, Secţiunea de Filozofie românească.


Planificarea temelor urmează următoarea ordine cronologică:


7 iulie: Ce este sau cum ne apare filosofia europeană?
14 iulie: Când şi cu cine începe filozofie românească? Început sau începuturi?
21 iulie: Descoperirea Europei din noi. Limba română vorbeşte filosofic
4 august: Primele sinteze şi performanţe ale cugetării româneşti în secolul al XIX-lea
11 august: C. Rădulescu-Motru. Constituirea modelului standard al filosofiei româneşti ca practică interculturală
18 august: Practici filosofice interculturale  – consolidarea tradiţiei europene în gândirea românească prin reprezentanţii şcolii maioresciene: P. P. Negulescu, Ion Petrovici,  Mircea Florian, Tudor Vianu
25 august: Lucian Blaga şi filosofia ca dialog sistematic între domenii culturale şi culturi
1 septembrie: Explorări interculturale ale sinelui românesc în filosofiile lui Nae Ionescu şi Mircea Vulcănescu
8 septembrie: Constantin Noica - Modelul cultural european ca filozofie a interculturalităţii
15 septembrie: Gândirea interculturală a exilului filosofic românesc
22 septembrie:  Filosofie şi interculturalitate în perioada dominaţiei ideologiei marxiste
29 septembrie: Perspective interculturale în practicile filosofice actuale


vineri, 29 iunie 2012

Ediția din 30 iunie. Filozofie și ambianță. Rădăcinile (ne) filosofice ale gândirii contemplative



Invitați: David Ilina și Valentin Mureșan 

Așa cum ați remarcat, probabil, în ultimii ani în cultura reflexivă românească au început să apară o serie de cărți insolite în genul „Convorbiri cu…”, în cuprinsul cărora unii dintre filosofii noștri consacrați sunt provocați de interlocutori să devoaleze ambianța (ne) filosofică a operei lor de gândire:  itinerarul formativ, liceal și universitar, lecturile și pasiunile pentru domenii culturale ori autori favoriți, întâlniri semnificative, influențe modelatoare ale câmpului educațional și social-politic etc. 
Am putea spune că în astfel de lucrări întâlnim exerciții ale gândirii vii care, într-un fel sau altul, explică configurația gândirii formulate în cărți și articole științifice, ce implică evaluari obiective dincolo de intențiile autorului.
Ei bine, ediția din această sâmbătă va aduce în prim plan o astfel de carte dialogală, pe care o vom lua ca pretext al dezbaterii, semnata de profesorul și omul de cultură David Ilina, Contemplatio. Convorbiri cu Valentin Mureșan, Editura Paralela 45, 2012, o lucrare document pentru cei care vor să înțeleagă contextul și sursele nefilosofice ale gândirii filosofice românești din ultimii patruzeci de ani. Lucrarea propune nu doar experiența de gândire a lui Valentin Mureșan, cum se știe, profesor universitar la Facultatea de filozofie a Universității din București și Directorul Școlii doctorale, unul dintre reprezentații de vârf ai filosofiei românești de orientare analitică, ci și o serie de interpretări asupra istoriei culturale, politice și filosofice ale României înainte și după anul 1990.   
Invitații emisiunii, profesorii David Ilina și Valentin Mureșan, vor încerca să răspundă la întrebarea: Ambianta nefilosofica are o influenta decisiva asupra continutului si calitatii actului de filosofare?


vineri, 22 iunie 2012

Ediția din 26 iunie 2012. Tehnologia scrisului - un nou domeniu de investigații filosofice



                                                  Invitat: conf. univ. dr. Manuela Ungureanu 


      Există în viața noastră fapte pe care le considerăm nu doar ca fiind de la sine înțelese, ci și veritabile criterii ale stării de normalitate. Între acestea, cititul și scrisul par a ocupa o poziție privilegiată prin firescul cu care privim nevoia de a poseda astfel de deprinderi ce justifică, până la urmă, prezența școlii în viața noastră. Am putea spune că scrisul și cititul sunt acte atât de banale, încât știm cu toții ce înseamnă din moment ce le întrebuințăm, ca toate mijloacele „tehnice” aflate la îndemână, cotidian. 
Numai că lucrurile nu sunt atât de simple, cel puțin de la Marshall Mc Luhan încoace. Cum se știe, autorul celebrei cărți Galaxia Gutenberg ne-a arătat că banalele fapte legate de scris și citit sunt fundate pe acte perceptive complicate ce țin de legăturile, instabile istoric, dintre minte și simțuri. Ceea ce pare banal este, în fapt, un rezultat al unor procese mentale foarte complicate și, mai profund, al unor dezechilibre istorice produse de omul însuși, prin tehnologia mijloacelor de comunicare, în armonia simțurilor. Din această perspectivă istoria omului pare a fi un adevărat război între simțuri. Lupta pentru întâietate se dă, pare-se, în principal, între ochi și urechi, între vedere și auz, între scris și ascultat.
Care este istoria acestui război și, mai ales, care e stadiul actual al cercetării „luptei mentale” invizibile dintre simțurile noastre? Iată o temă interdisciplinară de dezbatere ce necesită nu doar cercetări specifice diverselor științe socio-umane și cognitive, cum se întâmplă azi în marile universități ale lumii, ci și intervenția mijloacelor filosofice de analiză.
Ne bucurăm de prezența în studio a d-nei Manuela Ungureanu, PhD, Irving K. Barber Faculty of Arts and Sciences, UBC Okanagan, Kelowna, British Columbia, Canada. Domnia sa a întreprins o serie de cercetări, pe care le-am putea numi de avangardă filosofică, în acest domeniu interesat să  descifreze practicile perceptuale și cognitive implicate în tehnologia scrisului.
Vezi: http://www.ubc.ca/okanagan/ikbarberschool/people/faculty/philosophy.html


luni, 11 iunie 2012

Ediția din 16 iunie 2012. Gândirea lui Gabriel Liiceanu. Perspective interpretative, paideice și civice


  Invitat: Gabriel Liiceanu 



Apariţia recentă a lucrării Liber amicorum. Studii şi eseuri în onoarea lui Gabriel Liiceanu lansează în cultura reflexivă românească o surprinzătoare provocare exegetică privitoare la opera de erudiţie, creaţie, îndrumare paideică a profesorului universitar şi editorului Gabriel Liiceanu.
Cele douăzeci şi nouă de contribuţii - evocări şi exegeze, studii ştiinţifice şi eseuri – scrise de către autori de toate vârstele, români şi străini, filosofi şi eseişti, scriitori şi critici literari, istorici şi tineri discipoli conturează o imagine plină de tensiuni şi contraste a uneia dintre cele cea mai vii prezenţe culturale şi civice a ultimilor douăzeci de ani.
Tensiunea dintre ipostaza de scriitor şi cea de filosof se vădeşte a fi de prim plan, în condiţiile în care personalităţi de formaţie literară susţin că Gabriel Liiceanu este un „scriitor în toată puterea cuvântului” (Mircea Cărtărescu), iar filosofi de profesie, precum Gabriel Cercel, susţin că în scrierile lui Gabriel Liiceanu găsim „o formă specială de filozofie a vieţii”. De altminteri, volumul dezvăluie şi alte tensiuni ce pot fi detectate în gândirea lui Gabriel Liiceanu, cum ar fi, de pildă, tensiunea între reflecţia filosofică sistematică ce ţinteşte adevărul şi scrierile de angajament civic şi „lumesc”, ori tensiunea dintre filosofia ca mărturisire de sine aparţinând gânditorului Gabriel Liiceanu şi filosofia categorială, „de aparat”, pe care o predă profesorul Gabriel Liiceanu de la catedră.    
Explicaţia unei astfel de situaţii, în care evaluările se ciocnesc între ele, e simplă şi poate de aceea nesatisfăcătoare. Realitatea, e ştiut, se face în mintea noastră, iar vederea lucrurilor este determinată de ceea ce noi înşine punem în lucruri: datele propriei personalităţi, în mod special, genul de educaţie primit şi tipul de profesie exercitat cotidian.
Problema, însă, rămâne! Dacă realitatea e oglinda propriei noastre minţi, atunci cum stau cu adevărat lucrurile? În cazul de faţă, cine este cu adevărat Gabriel Liiceanu, dincolo de o ipostază sau alta? Cum putem răspunde, valid şi întemeiat, la provocările pe care ni le transmit textele din volumul omagial amintit?
Iată întrebări la care va încerca să răspundă, cu ajutorul lui Gabriel Liiceanu însuşi, ediţia din această săptămână a întâlnirii noastre pe calea undelor.  


Ediția din 9 iunie 2012 Sensuri ale celebrării. Liber amicorum. Studii și eseuri în onoarea lui Gabriel Liiceanu

                                          Invitati: dr. Cătălin Cioabă, dr. Bogdan Mincă 

Cultura umanistă românească, cu precădere cea filosofică, s-a coagulat încă de la începuturile modernizării sale, în jurul unor mari personalități care au trasat și, deopotrivă, au fixat, prin exemplul lor personal, ceea ce am putea numi, folosind o expresie deja intrată în uz „canonul european al culturii noastre”.
Fie că vorbim despre școli, direcții sau orientări, așa cum suntem îndemnați de manualele după care am învățăt, ceea ce reprezintă o constantă a culturii noastre moderne este personalitatea iradiantă ce produce  noi sensuri ale creației și vieții, coagulând, printr-o operă paideică, energii și forțe culturale ce ar fi rămas risipite fără existența acestui adevărat punct de referință.
Titu Maiorescu, C. Rădulescu-Motru, Nae Ionescu, C. Noica iată câteva dintre numele în jurul lor cărora s-au constituit adevărate nuclee creative formate din oameni diferiți, de toate vârstele și specialitățile, dar animate și solidarizate de exemplul personal al producerii noului și de puterea de dăruire pentru cauze ce trec dincolo de egoismele noastre obișnuite.
După anul 1990, știm cu toții, personalitatea iradiantă din cultura noastră umanistă este încarnată de Gabriel Liiceanu, cel care a produs, prin faptele sale culturale, multiple și diverse, o direcție în care se recunosc nu doar cei care-i sunt apropiați, ci și segmente importante ale publicului cultivat românesc. 
Ce reprezintă pentru cultura reflexivă și umanistă actuală, opera de creație, de îndrumare paideică, într-un cuvânt, de direcție, a lui Gabriel Liiceanu?
Iată o întrebare la care fiecare dintre noi posedă, cu siguranță, un răspuns pe care l-am putea confrunta cu opiniile și evaluările exprimate în recentul volum Liber amicorum. Studii și eseuri în onoarea lui Gabriel Liiceanu, o carte eveniment apărută la editura Zeta books și îngrijit de către doi dintre discipolii lui Gabriel Liiceanu, Cătălin Cioabă și Bogdan Mincă, traducători, autori de cărți și studii, doctori în filozofie și profesori la Facultatea de filozofie a Universității din București.