vineri, 28 februarie 2014

Edițiile din 1 și 8 martie 2014. Între imaginație conceptuală și critică radicală. Feminismul filosofic azi


Invitat: conf. univ. dr. Tereza Brândușa Palade

Alianța dintre feminism și filozofie a produs în ultimele decenii unul dintre cele mai incitate experimente reflexive contemporane cunoscute sub diverse denominații: „gândire feministă”, „feminismul filosofic” ori „filozofie feministă”. Dincolo de nuanțele de înțeles implicate în aceste denumiri, „feministele” și „feminiștii” au izbutit să-i confere acestei „alianțe” un statut academic și universitar de invidiat, pe măsură ce tradiția filosofică și culturală europenă a fost supusă unei critici radicale și denunțată ca patriarhală, sexistă și represivă, intelectual și moral. Astfel, pretențiile de obiectivitate, adevăr și universalitate ale filosofiei europene sunt relativizate de ideea fundamentală a unei predeterminări culturale și de „gen” a gândirii care, într-un mod subtil, argumentează abordările feministe, încă de la Aristotel, a privilegiat timp de milenii valorile masculine „tari” (legate de război) în dauna valorilor feminine „slabe” (legate de viață), impunând „patriarhatul”, adică prejudecata superiorității bărbatului față de femeie. Simplu spus, cunoscuta realitatea istorică de minorat și de marginalitate a femeii în raport cu bărbatul are, între atâtea altele, fundamente filosofice.
Așa se explică ce marile dihotomii filosofice universaliste, de tipul spirit-materie, cultură-natură, minte-corp, rațiune-instinct, intelect-sensibilitate etc., care au stimulat, cum se știe, crearea de ample sisteme metafizice, sunt nu doar deconstruite de interpretările feministe, ci și reevaluate din perspectiva unei critici radicale, de fundament, a practicilor filosofice tradiționale.
Despre această critică radicală, la „firul ierbii”, a gândirii filosofice însăși, cât și despre noile propuneri conceptuale generate de practicile gândirii feministe actuale vom discuta, succesiv, în edițiile din 1 martie și, respectiv, 8 martie ale Izvoarelor de filozofie, sărbătorind astfel zilele în care experiențele și valorile legate de „faptul de a fi femeie” sunt celebrate în spațiul nostru public.
Astfel, în ediția din 1 martie vă propunem o dezbatere legată de istoria, puțin cunoscută, a întâlnirii dintre mișcarea feministă ancorată, încă din veacul al XVIII-lea, într-o luptă complexă de emancipare existențială, economică, social-politică și culturală a femeii, cu reflecția filosofică sistematică. Care sunt datele istorice și de ambianță culturală care au stimulat critica feministă a culturii și filosofiei europene? Această este principala întrebare la care vom răspunde în această prima întâlnire din miniseria radiofonică dedicată gândirii feministe.



În ediția din 8 martie vom aduce în prim plan propunerile constructive ale gândirii feministe de revalorizare a tradiției filosofice, cu accent pe câteva concepte inovative și teme insolite de reflecție, cum ar fi „cercetările de gen” ori „etica grijii”.
Invitată în studio este d-na Tereza-Brândușa Palade, conf. univ. dr. la Facultatea de Științe Politice din București, SNSPA, un nume care s-a impus în ultimul deceniu și jumătate, printr-o prodigioasă activitate de creație filosofică personala, deopotrivă, de cercetare și traducere a unor opere filosofice semnificative, atât în gândirea românească, cât și în diverse comunități epistemice și medii culturale internaționale.

vineri, 21 februarie 2014

Edițiile din 15 și 22 februarie 2014. Geneza spiritului științific modern. 450 ani de la nașterea lui Galileo Galilei


Invitat. conf. univ. dr. Viorel Vizureanu 

Comunitatea științifică și filosofică internațională sărbătorește în 2014, prin diverse manifestări specifice unor evenimente jubiliare planetare, 450 de ani de la nașterea lui Galileo Galilei ( 15 februarie 1564–8 ianuarie 1642), unul dintre savanții europeni cu contribuții decisive la inaugurarea spiritului științific modern, cel care a produs, cum se exprima unul dintre cunoscuții săi exegeți, Alexandre Koyre, o revoluţie mentală atât de profundă, încât ea a schimbat înseşi fundamentele şi cadrele gândirii umane în cel puțin două privințe:  a) „…distrugerea lumii concepute ca un întreg finit şi bine ordonat…şi înlocuirea acesteia cu un univers indefinit, chiar infinit, care nu mai comportă nici o ierarhie naturală şi este unit doar de identitatea legilor care îl guvernează în toate părţile sale, ca şi de cea a componentelor sale ultime situate, toate, la aceleaşi nivel ontologic; b) înlocuirea concepţiilor aristotelice a spaţiului, ansamblu diferenţiat de locuri intramundane, cu cea a spaţiului din geometria euclidiană… considerat de-acum ca identic, în structura lui, cu spaţiul real al universului. Ceea ce a implicat, la rându-i, respingerea de către gândirea ştiinţifică a tuturor consideraţiilor bazate pe noţiunile de valoare, perfecţiune, armonie, sens sau scop, şi, în cele din urmă, devalorizarea completă a Fiinţei, divorţul total între lumea valorilor şi lumea faptelor” (Alexandre Koyre, De la lumea închisă la universul infinit, traducere de Vasile Tonoiu şi Anca Băluţă Skultely, Bucureşti, Editura Humanitas, 1997, p. 5-7).
Îi vom dedica acestui eveniment sărbătoresc două ediții succesive ale Izvoarelor de filozofie. Invitat în studio este d-l conf. univ. dr. Viorel Vizureanu, Prodecan al Facultății de filozofie a Universității din București, unul dintre cei mai buni cunoscători ai filosofiei moderne europene de la noi, segment de reflecție pe care domnia sa l-a investigat, în cărți de autor și articole științifice, istoric și interdisciplinar.
În ediția din 15 februarie dezbaterea se va concentra asupra coordonatelor spiritului științific modern statornicite, neîndoielnic, de lucrările lui Galileo Galilei. În ce măsura practicile științifice actuale dimpreună cu reprezentările filosofice ale acestor practici continuă, într-un fel sau altul, spiritul științific instituit de Galilei în activitatea modernă de cercetare a naturii? Aceasta este întrebarea esențială a primei ediții jubiliare Galileo Galilei.    
În ediția din 22 februarie  dezbaterea se va concentra pe o tematică extrem de incitantă numită, de la Paul Hazard încoace, „criza conștiiței europene”. Dacă apariția științei, prin Galileo Galilei, a fracturat tradiția intelectuală greco-latină de căutare a adevărului, rezervându-și doar pentru sine excelența cunoașterii, atunci ce statut epistemic au în modernitate celelalte domenii ale culturii: filosofia, arta, teologia? În jurul acestei întrebări va gravita cea de-a doua emisiune dedicată împlinirii a 450 de ani de la nașterea celebului om de știință și filosof italian Galileo Galilei.
(Potretul lui Galileo Galilei (ulei de pânză, Galeria Uffizi, Florența), postat pe blog, datează din 1636 și aparține lui Justus (Giusto) Sustermans, pictor baroc, de origine flamandă, de la curtea celebrei familii florentine de Medici).  



Ediția din 8 febr 2014. Cum e cu putință ceva nou? O radiografie a cercetării filosofice profesionalizate

Invitat: acad. Alexandru Surdu 

Cu toate că producerea noului, a creației, în toate domeniile culturii, inclusiv în filozofie, este un act intim, individual și, cum știm cu toții, un mister nedeslușit, oriunde în lume această activitate de creație este profesionalizată și organizată instituțional, în general, sub forma unor institute și colective de cercetare. Prin urmare, creația și producerea noului teoretic și științific ar trebui gândite și înțelease plecând nu doar de la înzestrările individuale, de la imaginație, talent ori geniu, cât mai degrabă de la modalitățile instituționale în cuprinderea cărora procesele creative sunt profesionalizate, organizate și orientate tematic în funcție de anumite necesității teoretice ale disciplinei respective, corelate, firește, și cu o serie de nevoi practice, impuse de climatul și ambianța lumii în care trăim.  
Ei bine, despre organizarea tematică a unor astfel de cercetări profesionalizate în domeniul cuprinzător al filosofiei vom vorbi cu o personalitate consacrată în cultura și gândirea românească, d-l acad. Alexandru Surdu, Director al Institutului de filozofie și psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” al Academie Române.