Ediția din 21 dec. 2013. De la morala obligatiei la etica fara principii. Dileme în filosofia morală actuală.

 Invitat: dr. Daniel Nica 

„Cum arată un om moral? Este acesta un om care se află în posesia unor principii ferme și știe cum să le aplice? Sau este un om care, neavând nevoie de reguli morale, reușește de fiecare dată să ia decizia corectă? Poate fi moralitatea codificată într-un set de principii universale? Sau viața morală este prea complexă pentru a fi guvernată de reguli stricte? Dar dacă moralitatea nu constă în aplicarea unor standarde generale, ci în capacitatea de a lua decizii corecte, cum știm că o decizie este corectă? Iar dacă explicațiile morale trebuie să fie structurate de principii universale, cum putem să dăm seama de pluralitatea și singularitatea contextelor etice”.  

            La aceste întrebări și dileme, extrase din textul de deschidere a unei incitante lucrări, Etică fără principii? Generalism și particularism în filosofia morală, va încerca să răspundă ediția din această săptămână a întâlnirii noastre pe calea undelor.

Invitatul în studio, tânărul filosof Daniel Nica, autorul lucrării citate pe care o luăm ca pretext al dezbaterii, este absolvent a două facultăți, teologie ortodoxă și filozofie, doctor în filozofie, după efectuarea unei stagiu doctoral la Oxford, și asistent universitar asociat la Facultatea de filozofie a Universității din București.

Programarea unui astfel de subiect de dezbatere, veți fi de acord, vine în întâmpinarea nevoilor noastre de clarificări morale generate de confuzia valorilor în care trăim cu toții, chiar dacă, în această săptămână, se împlinesc 24 de ani de la începutul  Revoluției anticomuniste din România.

Ediția din 14 dec. Între ieri și azi. Supraviețuirea metafizicii – un miracol al gândirii filosofice?

Invitat: conf. univ. dr. George Bondor 

Filosofia, încă de la apariția ei, a produs o atât de mare neliniște, încât i s-a instituit, prin Socrate, chiar un proces penal. Vă mai amintiți actul de acuzare? „ Socrate este vinovat, el iscodește peste măsură cele de sub pământ și cele din cer, face să învingă judecata strâmbă și îi învață și pe alții aceste lucruri”.

Paradoxal, instituirea de procese, intelectuale de această dată, pentru „excesele gândirii” a fost preluată de filosofii înșiși care, similar fluxului și refluxului mareic, permanent au „demolat” ceea ce imaginația conceptuală, în avântul ei de neoprit, a construit speculativ - scenarii peste scenarii despre ceea ce este „dincolo” sau „dincoace” de noi.

Rezultatul? Istoria gândiri europene a devenit, în expresia celebră a lui Kant, „arena unor certuri de nesfârșit”, iar potențialul de autodistrugere al filosofiei, în exercițiul ei metafizic, a sporit secol de secol, iarăși paradoxal, în beneficiul filosofiei însăși.

Vă invit să vorbim în această săptămână a întâlnirii noastre pe calea undelor, despre această „întrebuințare metafizică a gândirii filosofice”, căreia d-l George Bondor i-a  deschis un recent „dosar de cercetare”, în una dintre cele mai incitante lucrări de reflecție personală apărute la noi în cultură în acest an.

Cum se explică supraviețuirea speculațiilor metafizice într-o lume pozitivistă, dominată integral de știință, tehnologie, dar și de o radicală critică filosofică?

Iată interogația la care vă invit să reflectăm împreună cu d-l conf. univ. dr. George Bondor. 

Ediția din 7 dec. 2013 Între constângerea vremurilor si onestitate. Tudor Bugnariu: portretul unui filosof neconvențional

„Acela e adevărat filosof despre care biograful său, arătându-i viața și simțămintele, va putea să spună: el a devenit filosof fără a înceta să fie om” ( Ștefan Zeletin). 

O lucrare recentă ce adună între coperți mărturii ale apropiaților, selectate și ordonate de către cunoscutul editor și profesor universitar Marin Diaconu, ne convinge că remarcile lui Ștefan Zeletin se aplică fără rest gânditorului și profesorului Tudor Bugnariu (1909-1988), un nume ce pare a fi uitat azi chiar și în anumite medii filosofice profesionalizate.

Această lucrare, pe care o vom lua ca pretext al dezbaterii din această săptămână, ne relevă faptul miraculos că într-o perioadă în care filosofia era practicată ideologic și identificată oficial, între altele, cu doctrina marxism-leninismului, Tudor Bugnariu, el însuși comunist convins și cu o activitate notorie de „ilegalist”, s-a afirmat ca un gânditor independent, critic al exceselor ideologice și arbitrariului intelectual și moral ce domina viața universitară românească în deceniile comuniste.

Cum s-a putut practica filosofia în mod autentic, ca exercițiu critic și liber de constrângeri exterioare ei, într-o lume sufocată de ideologie și reguli intelectuale inflexibile? În ce măsură cunoașterea personalității lui Tudor Bugnariu este esențială în înțelegerea segmentului de istorie a filosofiei românești din perioada comunistă?  

Acestea sunt interogațiile la care vor încerca să răspundă invitații ediției din această săptămână a întâlnirii noastre pe calea undelor, profesorii universitari Gheorghiță Geană și Marin Diaconu.