joi, 31 mai 2018

Ediția din 1 iunie 2018: Este arta infantilă o artă autentică? Explorări actuale în filosofia artei



 „Mi-au trebuit patru ani să învăț să desenez ca Rafael, și o viață întreagă să învăț să desenez ca un copil”.
Vom lua această confesiune ce aparține celebrului pictor Pablo Picasso ca amorsă în dezbaterea din această săptămână a întâlnirii noastre pe calea undelor, o dezbatere ce aduce în prim plan problematica unor incitante cercetări interdisciplinare, pedagogice, psihologice și filosofice legate de arta practicată de copii.
Numită cu diverse sintagme, precum „artă ingenuă” ori „arta infantilă”, această formă de expresie artistică, generată de creativitate copiilor, se dovedește tot mai enigmatică pe măsură ce este investigată teoretic ori luată ca model de imitație de către artiștii adulți, de ieri și de azi, aflați cu toții în căutarea de noi soluții și procedee plastice de exprimare.

Este arta infantilă o artă autentică, în condițiile în care copii desenează ori pictează, o știm cu toții, jucându-se? Putem vorbi despre artă în absența unei intenționalități dirijate? Simplu spus, care sunt acele elemente care ne îndreptățesc să vorbim, într-un mod întemeiat estetic, despre o artă a copiilor?

Vom fi însoțiți în această incursiune în lumea artei copiilor, chiar de Ziua internațională a copilului, de către d-na Adriana Brăileanu, dr. în filozofie și prof. de arte plastice la Liceului de Artă „Carmen Sylva”, din Ploiești.
Realizator: Constantin Aslam

Conexiuni:


miercuri, 23 mai 2018

Ediția din 25 mai: Tulburarea apelor – piesă de teatru sau reflecție filosofică? Dimensiuni filosofice ale dramaturgiei lui Lucian Blaga


        

Ediția din data de 25 mai a Izvoarelor de filosofie este dedicată unui eveniment deosebit în peisajul culturii reflexive românești. În urmă cu mai puțin de două săptămâni, la Sebeș, s-a jucat în premieră, piesa de teatru Tulburarea apelor scrisă de Lucian Blaga în anul 1922, neprezentată vreodată pe scenă pe motiv că puternica încărcătură filosofică și culturală a acesteia fac imposibilă orice tip de reprezentare actoricească. 


Evenimentul ca atare, veți recunoaște, merită prin insolitul său, toată atenția noastră. Acesta este și motivul pentru care vă propunem o dezbatere menită să radiografieze valențele filosofice ale dramaturgiei blagiene precum și legătura acesteia cu sistemul său filosofic gândit, cum inspirat se exprima George Călinescu, „cu ziduri și cupolă”.
Este dramaturgia o latură a operei blagiene independentă de cea filosofică? Este teatrul o modalitate de cunoaștere (luciferică)? Ne revelează teatrul ceva din misterul propriei noastre existențe? Cum poate gândul filosofic abstract să fie prins în reprezentație scenică? Ce relație există între teatru și filosofie? Toate aceste întrebări sunt tot atâtea prilejuri de reflecție pe care vi le propunem pentru vinerea următoare.


În studioul Radio România cultural va fi prezent pentru această dezbatere actorul, regizorul, teologul și profesorul de teatru Cosmin Pleșa, cel care a avut  curajul de a pune în scenă o piesă care a fost considerată imposibil de reprezentat timp de 96 de ani. Vă așteptăm și pe dumneavoastră să vă alăturați discuției noastre, ca de obicei, vineri seară, începând cu ora 21.10, pentru a vedea împreună cum filosofia și teatrul pot fi văzute ca două căi diferite de a reflecta asupra problemelor propriei noastre vieți.

Puteți asculta înregistrarea completă a emisiunii, dacă faceți click aici.
Realizator: Cornel-Florin Moraru