29 ianuarie A filosofa versus a studia filosofia – o tensiune logica reală?

Bogdan Mincă în studioul RRC

De foarte multe ori auzim, în diverse ocazii, că a fi filosof nu înseamnă a avea o anumită profesie, că filosofia nu este o activitate ocazională, nici măcar duminicală, aşa cum ar fi dusul la biserică, de pildă. Pe de altă parte, ştim cu toţii că filosofia este o activitate instituţionalizată şi realizată de profesionişti, oameni angajaţi cu carte de muncă şi plătiţi pentru a studia filosofia.
S-a creat astfel, încă de pe vremea universităţilor medievale, pare-se, o tensiune între a filosofa, o activitate similară trăirii vieţii - ceva ce nu poate fi întrerupt decât de boală sau de moarte - şi a studia filosofia, o preocupare asemănătoare cu activităţile intelectuale de laborator, în care angajatul după timpul afectat muncii de cercetare este liber şi face altceva decât prevăd obligaţiile sale din fişa postului.
Ei bine, despre această tensiune dintre a filosofa şi a studia filosofia vă invit să vorbim astăzi plecând de la o lucrare cu adevărat singulară în spaţiul culturii noastre reflexive, o carte apărută de curând la Editura Humanitas, Scufundătorii din Delos. Heidegger şi primii filosofi, semnată de către unul dintre cei mai străluciţi reprezentanţi ai tinerei generaţii de filosofi români, d-l Bogdan Mincă. Domnia sa este cadrul didactic la Facultatea de filozofie a Universităţii din Bucureşti, unde predă greacă veche, ţine cursuri despre gândirea lui Heidegger şi susţine seminarii de filozofie greacă veche – presocratici, Platon, Aristotel - este traducător din limbile elină şi germană, editor, autor de articole şi studii şi, în ultima vreme, colaborator al Izvoarelor de filozofie.
Ce opinie aveţi dvs./ dragi iubitori de filozofie/ în legătură cu presupusa tensiune dintre a filosofa şi a studia filosofia? Este vorba despre o tensiune pe care o resimţiţi şi dvs. sau ea este doar un clişeu cultural transmis prin tradiţie şi pe care astăzi, plecând de la realităţile noastre, nu ar trebui să-l luăm prea mult în seamă?
Aştept ca de obicei intervenţiile dvs. radiofonice la telefoanele 021/311.12.40; 021.319.05.05.

22 ian. 2011 "Fii tu însuţi"! Despre (re)sursele autenticitatii

Cristian Iftode

Invitatul ediţiei: Cristian Iftode, asist. univ. dr. Facultatea de filozofie, Universitatea din Bucureşti

Oare câţi dintre noi nu au sesizat că în practicarea cotidiană a vieţii, în foarte multe privinţe, suntem puşi în conflict cu ceilalţi semeni de-ai noştri şi chiar cu noi înşine ori de câte ori dorim să ne afirmăm şi să impunem celorlalţi felul nostru de a fi. Fireşte că în astfel de situaţii arta de a negocia are o greutate specifică majoră, întrucât doar ea, pare-se, poate produce acea stare de echilibru în care noi ne putem prezerva atât modul propriu de a fi, opiniile, credinţele şi preferinţele noastre, cât şi posibilitatea de a nu intra într-un conflict iremediabil cu cei din preajma noastră.

Ei bine, acesta pare a fi contextul de viaţă ce i-au determinat pe unii filosofi să cerceteze autenticitatea, adică dorinţa fiecăruia dintre noi de a fi el însuşi şi de a-şi afirma invariabil personalitatea şi demnitatea sa de om în raport cu ceilalţi. De la Socrate şi până astăzi există un puternic filon de gândire interesat de îmbunătăţirea calităţii vieţii noastre, am putea spune de optimizare a relaţiei între vorbe şi fapte şi, pe această bază, de propuneri a unor scenarii imaginare de comportament prin care noi putem dobândi autenticitatea, adică împlinirea dorinţei de a fi noi înşine în orice împrejurare.

Oare filosofia propune modele de autenticitate mai bune decât propriile noastre modele după care ne conducem zilnic? Filosofii sunt mai autentici decât noi, oamenii obişnuiţi? În fond, ce ştiu filosofii despre autenticitate şi noi nu ştim?

Iată dragi prieteni ai emisiunii întrebările asupra cărora vă invit să medităm împreună, plecând de la apariţia recentă la Editura Paralela 45 a unei cărţi cu un puternic impact public. Lucrarea are un titlu sugestiv, Filosofia ca mod de viaţă. Sursele autenticităţii şi este semnată de Cristian Iftode, cadru didactic la Facultatea de filozofie a Universităţii din Bucureşti. Aceia dintre dvs. care urmăriţi constant emisiunea Izvoare de filozofie îşi aduc aminte, desigur, că am iniţiat în urmă cu ceva timp un dialog cu autorul pe marginea contribuţiei de cercetare pe care o aduce acest volum în universul de investigaţie a filosofiei ca mod de viaţă şi că am promis atunci că vom reveni asupra temei autenticităţii propunând o dezbatere liberă cu intervenţii radiofonice din partea dvs.

Prin urmare, a sosit timpul pentru onorarea promisiunilor dedicând ediţia de astăzi a emisiunii dezbaterii libere a temei autenticităţii, respectiv a dorinţei noastre vii de a avea o viaţă împlinită, prin promovarea continuă a felului nostru de a fi. Aştept intervenţiile dvs. radiofonice la tel. 021/311.12.40; 021.319.05.05

15 ian. 2011 Ce valoare filosofică au însemnările filosofice eminesciene?

Acad. Alexandru Surdu împreună cu Constantin Aslam în studioul RRC

Invitatul ediţiei: acad. Alexandru Surdu, Preşedintele Secţiei de Filosofie, Teologie, Psihologie şi Pedagogie a Academiei Române
Emisiunea este dedicată împlinirii a 161 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu şi Zilei Culturii Naţionale.
Cu toţii ştim că Eminescu este în ordinea formaţiei intelectuale filosof, de vreme de a studiat la Viena şi Berlin toate disciplinele filosofice ale timpului timp de 5 ani, din 1869 până în 1874. Faptul că nu şi-a susţinut doctoratul, o decizie inexplicabilă până astăzi, nu-l face mai puţin filosof. Urmând sfatul lui Constantin Noica, de la această formaţie intelectuală, pare-se, trebuie să plecăm dacă vrem să-l înţelegem pe Eminescu ca personalitate vie şi ca sinteză culturală românească. „Nu de judecat critic, de către noi, este acum Eminescu ci de asimilat într-un fel ca o conştiinţă de cultura de dindărătul nostru – de la folclor şi până la ştiinţele pozitive – devenind astfel conştiinţa noastră mai buna, sau poate mustrarea de conştiinţă a oricărui intelectual, care-i vede necuprinsul, adică sinteza însăşi, spunea Noica la maturitate după ce împreună cu unul dintre discipolii săi, Alexandru Surdu, a studiat manuscrisele germane ale lui Eminescu şi a editat în 1975 Lecturile kantiene, în fapt variante de traduceri din „Critica raţiuni pure” a lui Kant.
Apariţia volumului al XV, Fragmentarium, din seria Opere complete şi finalizarea în 2010, la împlinirea celor 160 de ani de la naştere, a editării manuscriselor lui Eminescu - au fost facsimilate şi puse în circulaţie culturală în 38 de volume cele 14.000 de pagini pe care Eminescu le-a lăsat la trecerea sa în cealaltă lume – ilustrează că preocuparea pentru filozofie a lui Eminescu a fost o constantă a vieţii lui întregi.
Dacă analiza relaţiei dintre filozofie şi poezie la Eminescu beneficiază de multiple studii şi cărţi, investigaţiile filosofice ale valorii însemnărilor sale filosofice sunt încă la începuturi. De aceea l-am invitat pe acad. Alexandru Surdu, Preşedintele Secţiei de Filosofie, Teologie, Psihologie şi Pedagogie a Academiei Române, unul dintre cei mai valoroşi eminescologi actuali, să ne fie oaspete de Ziua lui Eminescu.
Rememorăm faptul că d-l acad. Alexandru Surdu a primit în anul 2000, Anul Eminescu, medalia "150 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu" pentru contribuţia adusa la editarea operei eminesciene.
Ce valoare filosofică au însemnările filosofice ale lui Mihai Eminescu? Iată întrebarea la care va încerca să răspundă ediţia din 15 ianuarie a Izvoarelor de filozofie.

8 ian 2011: Retrospectiva evenimentelor filosofice din 2010

Adrian Niţă

Invitatul ediţiei: conf. univ. dr. Adrian Niţă, cercetător la Institutul de filosofie şi psihologie „C. Rădulescu-Motru”, al Academiei Române

Întâlnirea din 8 ianuarie 2011 pe calea undelor este, cum desigur mulţi dintre dvs. vă aşteptaţi, ascultătorii fideli ai Izvoarelor de filozofie, dedicată celor mai importante evenimente filosofice ce s-au petrecut în anul recent încheiat, 2010, evenimente care, într-un fel sau altul, au marcat viaţa noastră interioară, sufletească şi intelectuală şi, pe un plan mai general, au lăsat urme şi în cultura filosofică românească.

Simpozioanele şi conferinţele, celebrările şi comemorările unor mari gânditori, români şi străini, apariţiile editoriale, diversele traduceri au făcut şi din anul 2010, pare-se, un an filosofic fertil, semn că trăim într-o lume în care nevoie de filozofie şi de gândire reflexivă sunt vii oriunde ţi-ai îndrepta privirile.

Ca de obicei, vă invit şi la începutul acestui an să facem un schimb de opinii pe marginea celor mai importante evenimente filosofice ale anului trecut, într-o încercare firească de rememorare şi comentariu.

Cum aţi perceput dumneavoastră viaţa filosofică românească în anul 2010? Ce evenimente v-au marcat şi au lăsat urme în memoria şi sensibilitatea dvs.? Ce eveniment filosofic a fost semnificativ pentru dvs. în anul recent încheiat? Ce cărţi de filozofie v-au impresionat în 2010? Aştept ca de obicei intervenţiile dvs. radiofonice la cunoscutele telefoane ale RRC.