marți, 24 aprilie 2012

Ediția din 28 apr. Hermeneutică și arheologie discursivă. Reevaluări metodologice în analizele filosofice ale culturii




Invitat: lector univ. dr. Corneliu Bîlbă



Tema autodefinirii noastre colective este, pare-se, de la Cantemir și Școala ardeleană încoace, una dintre preocupările constante ale intelectualilor români umaniști. Filologii și literații, istoricii, sociologii, psihologii, de toate orientările și cu mijloacele specifice domeniilor lor, au încercat continuu să argumenteze că tradiția nostră culturală, în ciuda multiplelor discontinuități istorice, se fundează pe o continuitate de profunzime, etnică ori religioasă, ordonată oarecum după principiul dialectic al devenirii ca altul prin mijlocirea cu sine.
Filosofii, la rândul lor, au mers pe același drum. Este suficient să ne reamintim, între alții, de Blaga, C. Rădulescu–Motru, ori, mai recent, de C. Noica, gânditorii care au scrutat identitatea românească cu convingerea că vor pune în lumină metamorfozele unei lumi care, în fondul ei lăuntric, rămâne permanent aceiași. În consecință, ideea că istoria noastră este o identitate în mișcare și că, la urma urmelor, principiul continutății este suveran în lumea faptelor culturii și conștiinței, a devenit cu timpul o ideea atât de simplă și convenabilă, încât chestionarea ei pare a fi ceva de ordinul redundantei. Ce să mai cercetezi când deja ai certitudini? 
Ei bine, prin apariția recentă a lucrării Hermeneutică și discontinuitate. Studii de arheologie discursivă semnată de d-l Corneliu Bîlbă, adept al analizelor aplicative cu care ne-a obișnuit celebrul filosof francez Michel Foucault, marile noastre certitudini identitare sunt reevaluate pas cu pas, după principiul că mai întâi trebuie să reflectăm asupra metodelor de cercetare și mai apoi să ne angajăm în ample (re) construcții conceptuale convenționale în care aflăm ceea ce deja știm.
Care este stadiul actual al dezbaterilor filosofice privind metodele de cercetare relevante în lumea faptelor culturii? Are metoda hermeneutică, așa cum se crede de obicei, o aplicabilitate universală? Ce punem în loc dacă negăm, cum procedează deseori Foucault, principiul continuității în   lumea faptelor de conștiință? Ce aplicabilitate au aceste metode pe cazul culturii românești și cum evaluăm marile noastre reconstrucții identitare?
Acestea sunt provocările ediției din această săptămână a întâlnirii noastre pe calea undelor. Astept ca de obicei intervențiile dvs. radiofonice la numerele de telefon ale RRC.


vineri, 20 aprilie 2012

Ediția din 21 aprilie Între sistem și fragment. Proiectul unei filosofii pentadice


Invitat: acad. Alexandru Surdu
În cultura filosofică românească a ultimilor ani, se produc, chiar sub ochii noştri, o serie de evenimente intelectuale spectaculoase în orizontul cărora trebuie să includem şi construcţia treptată, prin apariţia unor lucrări succesive, a unui sistem filosofic de gândire creat în spiritul sistematicităţii culturii reflexive europene.
Este vorba despre un sistem pentadic de gândire, o sinteză a operei create de academicianul Alexandru Surdu, cel care a semnat aproape 500 de lucrări cu profil filosofic, publicate în ţară şi străinătate din domeniul logicii, al filosofiei ştiinţei, eticii, esteticii, filosofiei politice, a istoriei şi istoriografiei, din domeniile lingvisticii şi folclorului.
De curând, la Editura Academiei Române, a apărut cel de-al doilea volum ce conturează explicit ideea de sistem filosofic, Filosofie pentadică II. Problema subsistenței, volum ce succede sistematic lucrarea apărută în 2009, reeditată de curând la Editura Herald, Filosofie pentadică I. Problema transcendenţei.
Astfel, prin apariția a două volume din cele cinci anunțate, cititorul cultivat și iubitor de filozofie are acum posibilitatea să evalueze coerența traseului unei gândiri constructive, în mișcare, fapt intelectual greu de întâlnit în lumea filosofică de azi dominată de scrierile genului scurt”: eseistică, articole „științifice”, comentarii și opinii despre.
Cum este posibilă construcția unui sistem filosofic într-o lume dominată de specializări înguste ori de practicarea filosofiei sub forma reflecţiei fragmentare şi a eseului? Ideea de sistem aparţine filosofiei trecutului, aşa cum multiple voci susţin astăzi? Care sunt datele unei filosofiei pentadice și ce probleme filosofice insolvabile își propune să rezolve? În fond, pe ce se întemeiază ideea, enunțată în diverse împrejurări de acad. Alexandru Surdu, că numărul de aur al filosofiei este cinci?
Acestea sunt întrebările esențiale în jurul cărora se va concentra dezbaterea noastră din această săptămână.


sâmbătă, 7 aprilie 2012

Ediția din 14 aprilie. A gândi şi a crede - experienţe ale adevărului în lumina Învierii


Invitat: dr. Nicolae Turcan

Vă invit să medităm împreună de Sâmbăta Mare asupra Adevărului credinței așa cum este el exprimat în Sfânta Scriptură, cu precădere, în Evanghelia după Ioan, Cap. 8: Deci iarăşi le-a vorbit Iisus zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii. De aceea fariseii I-au zis: Tu mărturiseşti despre Tine Însuţi; mărturia Ta nu este adevărată. A răspuns Iisus şi le-a zis: Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea este adevărată, fiindcă ştiu de unde am venit şi unde Mă duc. Voi nu ştiţi de unde vin, nici unde Mă duc. Voi judecaţi după trup; Eu nu judec pe nimeni. Şi chiar dacă Eu judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Eu şi Cel ce M-a trimis pe Mine. Deci zicea Iisus către iudeii care crezuseră în El: Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei;… Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi…Şi unde Mă duc Eu, voi ştiţi şi ştiţi şi calea. Toma i-a zis: Doamne, nu ştim unde Te duci; şi cum putem şti calea? Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.
Ce înseamnă, aşadar, Adevărul prin raportare la adevăruri? Cum armonizăm Adevărul cu celelalte experiențe ale adevărului: științific, artistic, lumesc?
Invitatul ediției d-l dr. Nicolae Turcanu, posesor a două licențe, în teologie ortodoxă și filozofie ( un succint portret de personalitate este prezentat pe acest blog în ediția din 17 decembrie 2011 a Izvoarelor de filozofie) așteaptă întrebările și opiniile dvs. în legătură cu felul în care armonizați multiplele experiențe ale adevărului laic cu Adevărul pe care-l sperăm și-l trăim cu nădejdea Învierii în zilele Sfintelor Paști.


marți, 3 aprilie 2012

Ediția din 7 aprilie. Creație sau cercetare? Dezbateri actuale privind producerea noului în filosofie


Invitat: cercet. șt. dr. Ionuț Isac

„Cum e cu putinţă ceva nou” se întreba Constantin Noica în tinerețea sa, într-o încercare de descifrare a misterului ce învăluie creația omenească, adică a faptului că mintea noastră scoate din sine, ex-nihilo parcă, cu mult mai mult decât i-ar permite datele experienței?
Această interogație și provocare transmisă de o îndelungată tradiție filosofică și sintetizată de C. Noica – survenirea creației și producerea noului – va fi redeschisă în dezbaterea din această săptămână, plecând de la situația actuală a cercetării filosofice românești în context european și internațional.
Cum se produce noul în filosofie? Prin creație individuală, cum gândea Noica ori Cioran, sau prin organizarea instituțională a cercetărilor de tip filosofic, cum credem azi? Cum se îmbină factorii creativi individuali cu structurile oficiale de cercetare: stimulează sau inhibă producerea noutății filosofice? Cum este drenată energia creatoare a profesioniștilor filosofiei de actuala legislație în domeniul cercetării? Trebuie elaborată sau există deja o paideia internațională a cercetărilor filosofice?
Sunt câteva dintre întrebările la care vă invit să răspundem împreună cu invitatul emisiunii, d-l Ionuț Isac cercet. șt. dr. la Institutul „George Bariţ”, Departamentul de Cercetări Socio-Umane, Cluj-Napoca”, al Academiei Române. Domnia sa este unul dintre cei mai dinamici filosofi din cultura noastră cu o platformă ştiinţifică internaţională, membru al mai multor asociaţii internaţionale de cercetări filosofice şi interdisciplinare, autor de cărţi şi articole de specialitate cu răsunet naţional dar şi internaţional, un filosof român ce şi-a integrat experienţa de gândire a lumii europene.
Amorsa dezbaterii o va constitui o serie de „cercetări ale cercetării”, științifice și filosofice, pe care d-l Ionut Isac le-a întreprins în ultimii ani, atât în România cât și în străinătate.