Printr-o coincidență fericită, în săptămâna în care se celebrează „Ziua mondială a filosofiei” (21 nov.) cultura reflexivă
românească sărbătorește împlinirea a 30 de ani de la apariția unei cărți
legendare.
„Cartea purta titlul Jurnalul de la Păltiniș, cu subtitlul Un model paideic în cultura umanistă. Ea a apărut în 1983 și a
marcat, pentru tânăra generație de intelectuali umaniști, o epocă. Într-un
univers în care mizeria materială și morală era aproape totală, în care
izolarea Românei începuse…, în care programul televiziunii dura două ore,
jumătate din el fiind consacrat familiei prezidențiale, în care presa, teatrul
și filmul erau supuse celei mai teribile cenzuri, în care viața își pierduse
idealul și sensul, Jurnalul deschidea
deodată o fereastră înlăuntrul unui univers care avea compactitatea unei monade
oarbe. Orice infern devenea suportabil dacă paradisul culturii era cu putință.
Și paginile Jurnalului dovedeau că
paradisul era cu putință; chiar și în România lui Ceaușescu. Ele descriau
drumul către acest paradis ca pe un drum al eliberării și al libertății
interioare. Lumea aceea de coșmar devenea dintr-o dată suportabilă; …Dar
cultura nu era aici un simplu exercițiu de școală, nu viza faptul de <a deveni
cult>, ci reprezenta o formă și o transformare din adânc, era Bildung, paideia, naștere a eului, a
individualității, a gândirii autonome, care se smulgea din lumea imbecilizării
forțate și planificate. Ceea ce școlile și universitățile nu putuseră face,
făcuse de unul singur un om. Alături sau dincolo de opera lui Noica, Jurnalul de la Păltiniș crea o legendă”.
Despre această legendă, rememorată de Gabriel
Liiceanu în toamna anului 1990, într-o conferință ținută la Luxemburg, vom
vorbi în această săptămână a întâlnirii noastre pe calea undelor, într-o
încercare de evaluare a felului în care mesajul înalt, paideic și cultural-filosofic al Jurnalului
este continuat de către actuala generație de tineri filosofi care,
într-un fel sau altul, se manifestă cultural urmând modelul lui Noica însuși:
fac traduceri din limbi clasice și din limbile semnificative filosofic, produc
exegeze și comentarii, de cel mai înalt nivel, ale marilor opere de gândire ale
omenirii și, ceea ce l-ar fi bucurat nespus pe Noica, își caută un drum propriu
în filozofie prin creație reflexivă originală.
În ce sens semințele paideice, de gândire, adevăr
și creație, aruncate de Jurnalul de la
Păltiniș în urmă cu 30 de ani pe solul culturii noastre, rodesc în
filosofia românească actuală?
Aceasta este principala întrebare la care vor răspunde invitații
emisiunii, domnii Cătălin Cioabă , Alexander Baumgarten și George Bondor, trei
dintre cele mai reprezentative nume ale noii generații de filozofi români
creativi, deopotrivă cercetători și oameni de catedră, erudiți traducători și
exegeți inspirați, autori de cărți, studii și articole originale, omologate național și
internațional ( a se vedea link-urile atașate numelui).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu