Încă din gândirea lui Platon, problema memoriei a fost una centrală
filosofiei. De la celebra teoriei a reamintirii, până la blamarea externalizării
memoriei prin scris, această facultate umană a fost pusă sub semnul unei
fundamentale dualități. Vorbim, în primul rând, despre memoria vie, organică,
atașată de sufletul omului și, pe de altă parte, despre diverse tehnologii și
dispozitive de memorizare, care pot ajuta, dar pot produce și o oarece
„lenevire” a ținerii de minte.
Chiar și în vremurile noastre, problema memoriei se pune sub o astfel
de dualitate. Poate un monument distrus de violența istoriei să redevină un
spațiu viu al apartenenței, al demnității și al vindecării? În ce măsura
reconstrucțiile cu ajutorul inteligenței artificiale și realității virtuale ale
monumentelor distruse în timpul conflictelor armate pot ține locul memoriei
culturale vii?
Acestea sunt întrebările la care vom încerca să răspundem în ediția din
această săptămână a emisiunii Izvoare de Filosofie, alături de invitata
din această săptămâna a lui Cornel-Florin Moraru, anume Oana Șerban, doctor
în filosofie, cadru didactic la Facultatea de Filosofie a Universității a
Universității din București și directoare a proiectului de cercetare BioArt
– Arta biopolitică în era post-holocaust: Perspective filosofice despre
mărturii estetizate, Estetica politizată și viață pură.
Cu o activitate academică de
excepție situată la intersecția dintre biopolitică, estetică și filosofia
culturii, Oana Șerban coordonează, de asemenea, cea de-a IV-a ediție a
Conferinței Internaționale The Future of UNESCO Chapters: Cultural Memory,
Remembrance and Intercultural Resilience, care va avea loc săptămâna
viitoare, pe data de 6 Noiembrie, la Facultatea de Filosofie a Universității
din București.
Pornind de la concluziile proiectului internațional CIVIS Open Lab VERIS
– Voices of Palmyra și de la volumul recent Imagining Homeland:
Palmyra’s Intangible Heritage and the Voices of Displacement (Editura
Universității din București, 2026), dialogul nostru explorează modurile în care
tehnologia realității virtuale (VR) și practicile culturale întrupate pot
reconstrui legătura simbolică a refugiaților cu identitatea lor pierdută. Vom
analiza cum reconstrucția digitală a Templului Baalshamin din Palmyra nu constituie
un simplu exercițiu arheologic, ci devine un catalizator pentru activarea
memoriei colective și o redefinire a politicilor UNESCO privind patrimoniul în
vremuri de criză.
Vă așteptăm și pe dumneavoastră să vă alăturați dezbaterii noastre,
vineri, începând cu ora 21:10, pe undele Radio România Cultural sau online pe radioromaniacultural.ro.
Realizator:
Cornel-Florin Moraru














