De unde derivă această forţă irepresibilă a „dragostei”? Cum ne explicăm, că însăşi filosofia se fundează, în sensul ei originar, tot pe ideea „dragostei”? Ce înţelepciune adăposteşte „dragostea”? Ce ascunzişuri ale sufletelor noastre dezvăluie „înţelepciunea dragostei” şi cum hrănesc acestea „dragostea de înţelepciune”?
Acestea sunt întrebările la care vă invit să medităm împreună, mai ales că pretextul dezbaterii îl constituie traducea în limba română a unui text arab celebru pentru încercările de a descrie, cu mijloace poetice, avatarurile misterioase ale dragostei. Este vorba despre lucrarea lui Ibn Hazm al-Andalusi, Colierul porumbiţei. Tratat despre dragoste şi îndrăgostiţi, lucrare tradusă din limba arabă de doamna Grete Tartler, cum ştim cu toţii, un model de cărturar cu preocupări enciclopedice şi, deopotrivă, un reper luminos în cultura românească a ultimelor decenii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu