Ediția din 30 nov. 2013 Credința ca filozofie. Reflecții asupra vârstei de început a învățăturii creștine

Invitat: dr. Nicolae Turcan 

Sărbătorirea pe 30 noiembrie a Sfântului Andrei, „Ocrotitorului României”,  unul dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus, ne reamintește continuu forța de început a învățăturii creștine care a substituit, pentru o lungă perioadă de timp, seducătoarea filozofie greco-latină. 

Credinţa, nădejdea în mântuirea sufletului, iubirea pentru Dumnezeu şi aproape au înlocuit, prin gestul simplu al predicării „Cuvântului”, într-un mod miraculos, virtuțile cardinale ale eticii greco-latine: înţelepciunea, curajul, temperanţa, dreptatea. Îndemnul lui Iisus „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi prorocii” (Matei: 22,36-40), au făcut inutile orice trimiteri la textele filosofice lumești, chiar dacă ele purtau semnătura unor gânditori de notorietatea lui Platon ori Aristotel.

Cum ne explicăm azi, după mai bine de două milenii de existență, instituirea credinţei ca principiu al cunoaşterii, într-un mediu saturat de filozofie și cultură argumentativă? De ce „Dumnezeul filosofilor” este abandonat pentru ”Dumnezeul creştinilor”?

Acestea sunt întrebările de prim-plan la care va încerca să răspundă invitatul nostru, d-l Nicolae Turcan, unul dintre cei mai dinamici gânditori din generația tânără de filosofi cu formaţie multidisciplinară, Domnia sa posedă două licenţe, în teologie ortodoxă şi filozofie, un masterat în literatură comparată şi este, de asemenea, absolvent al unei şcoli universitare de informatică aplicată şi programare. În 2006 şi-a trecut doctoratul în filozofie, iar în prezent este cadru didactic asociat la Universitatea Babeş Bolyai din Cluj Napoca.

Ediția din 23 nov. 2013. După 30 de ani. „Jurnalul de la Păltiniș” în răsfrângeri interpretative actuale

Printr-o coincidență fericită, în săptămâna în care se celebrează „Ziua mondială a filosofiei” (21 nov.) cultura reflexivă românească sărbătorește împlinirea a 30 de ani de la apariția unei cărți legendare.

„Cartea purta titlul Jurnalul de la Păltiniș, cu subtitlul Un model paideic în cultura umanistă. Ea a apărut în 1983 și a marcat, pentru tânăra generație de intelectuali umaniști, o epocă. Într-un univers în care mizeria materială și morală era aproape totală, în care izolarea Românei începuse…, în care programul televiziunii dura două ore, jumătate din el fiind consacrat familiei prezidențiale, în care presa, teatrul și filmul erau supuse celei mai teribile cenzuri, în care viața își pierduse idealul și sensul, Jurnalul deschidea deodată o fereastră înlăuntrul unui univers care avea compactitatea unei monade oarbe. Orice infern devenea suportabil dacă paradisul culturii era cu putință. Și paginile Jurnalului dovedeau că paradisul era cu putință; chiar și în România lui Ceaușescu. Ele descriau drumul către acest paradis ca pe un drum al eliberării și al libertății interioare. Lumea aceea de coșmar devenea dintr-o dată suportabilă; …Dar cultura nu era aici un simplu exercițiu de școală, nu viza faptul de <a deveni cult>, ci reprezenta o formă și o transformare din adânc, era Bildung, paideia, naștere a eului, a individualității, a gândirii autonome, care se smulgea din lumea imbecilizării forțate și planificate. Ceea ce școlile și universitățile nu putuseră face, făcuse de unul singur un om. Alături sau dincolo de opera lui Noica, Jurnalul de la Păltiniș crea o legendă”.   

Despre această legendă, rememorată de Gabriel Liiceanu în toamna anului 1990, într-o conferință ținută la Luxemburg, vom vorbi în această săptămână a întâlnirii noastre pe calea undelor, într-o încercare de evaluare a felului în care mesajul înalt, paideic și cultural-filosofic al Jurnalului este continuat de către actuala generație de tineri filosofi care, într-un fel sau altul, se manifestă cultural urmând modelul lui Noica însuși: fac traduceri din limbi clasice și din limbile semnificative filosofic, produc exegeze și comentarii, de cel mai înalt nivel, ale marilor opere de gândire ale omenirii și, ceea ce l-ar fi bucurat nespus pe Noica, își caută un drum propriu în filozofie prin creație reflexivă originală. 

În ce sens semințele paideice, de gândire, adevăr și creație, aruncate de Jurnalul de la Păltiniș în urmă cu 30 de ani pe solul culturii noastre, rodesc în filosofia românească actuală?

Aceasta este principala întrebare la care vor răspunde invitații emisiunii, domnii Cătălin Cioabă , Alexander Baumgarten și George Bondor, trei dintre cele mai reprezentative nume ale noii generații de filozofi români creativi, deopotrivă cercetători și oameni de catedră, erudiți traducători și exegeți inspirați, autori de cărți, studii și articole originale, omologate național și internațional ( a se vedea link-urile atașate numelui).

Ediția din 16 nov. 2013 Absurdul – o limită a înțelegerii? O dezbatere despre sensurile…sensului

Invitat: prof. univ. dr. Ștefan Afloroaei

Bunul simț sau rațiunea – „aptitudinea de a judeca bine și a distinge adevărul de fals” în expresia lui Descartes – nu ne ajută totdeauna în înțelegerea multiplelor „experiențe-limită” ce ne însoțesc viața, similar umbrei asociate corpului nostru.

Fie că sunt reale, adică au loc într-un timp și spațiu determinabile fizic, fie că sunt imaginare, provocate de puterea noastră de visa cu ochii deschiși, de lumea plăsmuirilor artistice ori de întâlnirea cu cele divine, sacre, aceste „experiențe-limită” ne constrâng continuu să luăm act de faptul că resursele gândirii și înțelegerii sunt limitate și că dincolo de ele tronează, fără știrea noastră, „misterul”, „necunoscutul” „lipsa de sens”, „absurdul”, „stranietatea”, „misticul” „incomprehensibilul”, „nepătrunsul” „inexprimabilul” „inefabilul”, „indicibilul”, „nimicul” și …tăcerea.

            Prin urmare, desfășurarea în timp a vieții noastre ne pune în situația, vrând sau nevrând, să trăim concomitent în două universuri ce sunt, sau par a fi, reciproc incompatibile: unul familiar, în care lucrurile sunt aproape de la sine înțelese, și un alt univers, ce se întretaie cu primul, ce constrânge bunul simț sau rațiunea la operații de înfrângere și autosuspendare.

            Ce spun filosofii despre această situație paradoxală?

            Iată întrebarea la care va încerca să răspundă ediția din această săptămână a întâlnirii noastre pe calea undelor. Suntem onorați de prezența în spațiul radiofonic al „Izvoarelor de filosofie” a unui gânditor reprezentativ pentru ceea ce înseamnă creativitatea românească în filozofie, d-l prof. univ. dr. Ștefan Afloroaei, autorul unor lucrări care au făcut școală și discipolat în rândurile noii generații de filosofi români. Iată câteva titluri de lucrări: Ipostaze ale raţiunii negative, Scenarii istorico-simbolice (1991); Întâmplare şi destin (1993); Lumea ca reprezentare a celuilalt  (1994); Cum este posibilă filosofia în estul Europei (1997); Metafizica noastră de toate zilele (2008);  Privind altfel lumea celor absurde (2013). Ultimul titlu, recent apărut la Editura Humanitas, va fi luat ca amorsă pentru dezbaterea pe care v-o propun în această săptămână.

Ediția din 9 nov. 2013. De la cultivarea tradiției la îndrăzneala ideilor. Filozofia românească azi

Invitat: conf. univ. dr. Viorel Cernica 

În contextul împlinirii a 150 de ani de existență a Universității din București, Facultatea de filozofie a inițiat o serie de manifestări științifice, cu un pregnant caracter evaluativ, menite să răspundă la multiplele provocări legate de tensiunea dintre cultivarea tradiției interne de gândire – ce conferă în orice cultură reflexivă nucleul identității de sine - și o serie de investigațiile filosofice „avangardiste” care tind să „rușineze” sau chiar să suprime legătura cu trecutul.

Tensiunea „trecut vs. prezent” s-a strecurat, pare-se, în chiar titlul simpozionului Hermeneutica ideii de filosofie românească, organizat între 8-9 noiembrie 2013 de către „Centrul de cercetare a Istoriei Ideilor filosofice” al Facultății de filozofie, manifestare științifică la care au participat nu doar universitari ori cercetători profesionalizați în domeniu, nume de notorietate în gândirea românească actuală, ci și un număr semnificativ de doctoranzi, masteranzi și chiar studenți pasionați de cercetarea fenomenului filosofic românesc.

Ediția de astăzi a întâlnirii noastre, vă propune o dezbatere plecând de la acest veritabil dialog între generații filosofice, cu scopul de a întrezări un răspuns la întrebarea tuturor întrebărilor: încotro filosofia românească?

Invitatul emisiunii este d-l conf. univ. dr. Viorel Cernica, organizatorul acestui simpozion, unul dintre cei mai buni cunoscători ai istoriei gândirii românești.