Dintre diversele fenomene cercetate de știință și filosofie, lumina a fost dintotdeauna una dintre cele mai subtile și dificil de prins în concept. Nici materială, nici complet imaterială, mediu care asigură vizibilitatea obiectelor și, în același timp, condiție necesară cunoașterii, lumina a fost încă de la Platon, asociată intelectului uman și contemplării ideilor.
În cele 50 de minute ale emisiunii din această săptămână, vă propunem o incursiune în istoria unei idei fascinante, care a captivat de-a lungul timpului imaginația filosofilor, teologilor și artiștilor totodată. Încă din epoca clasică a filosofiei grecești, s-a remarcat accentul pus de filosofi pe văz, ca simț și organ al cunoașterii totodată. Începând cu Platon și Aristotel, cunoașterea autentică a început să fie exprimată în termenii unor metafore vizuale, printre care metafora luminii a ajuns, cu timpul, una dintre cele mai folosite. Totodată însă, lumina a jucat un rol importat și în artă, unde a fost reprezentată vizual și tratată ca mediu artistic.
Care sunt semnificațiile estetice ale luminii? Cum a fost înțeleasă lumina în filosofia și teologia medievală? Care este relația dintre sensurile artistice ale luminii și cele estetice?
Acestea sunt întrebările de la care vom porni discuția noastră din această săptămână, alături de Oana Maria Nae, doctor în arte vizuale, lector al Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași și autoarea cărții Lux magna. O istorie culturală a utilizării luminii în artele vizuale din Antichitatea târzie până în zorii modernității, apărută recent la Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
Vă invităm și pe dumneavoastră să vă alăturați acestei dezbateri, ca de obicei, în seara de vineri, începând cu orele 21.10, pe undele Radio România Cultural sau online pe www.radioromaniacultural.ro