„Mi-au trebuit patru
ani să învăț să desenez ca Rafael, și o viață întreagă să învăț să desenez ca
un copil”.
Vom lua această confesiune
ce aparține celebrului pictor Pablo Picasso, ca amorsă în dezbaterea din
această săptămână a întâlnirii noastre pe calea undelor, dezbatere ce aduce în
prim plan problematica unor incitante cercetări interdisciplinare, pedagogice,
psihologice și filosofice legate de arta practicată de copii.
Numită cu diverse
sintagme, precum „artă
ingenuă” ori „arta infantilă”,
această formă de expresie artistică, generată de creativitate copiilor, se
dovedește tot mai enigmatică pe măsură ce este investigată teoretic ori luată
ca model de imitație de către artiști adulți, de ieri și de azi, aflați cu
toții în căutarea de noi soluții și procedee plastice de exprimare.
Este arta infantilă o artă autentică, în
condițiile în care copii desenează ori pictează, o știm cu toții, jucându-se?
Putem vorbi despre artă în absența unei intenționalități dirijate? Simplu spus,
care sunt acele elemente care ne îndreptățesc să vorbim, într-un mod întemeiat
estetic, despre o artă a copiilor?
Invitat: prof. dr. Adriana Brăileanu
Inregistrarea emisiunii este postată pe adresa:
http://www.radioromaniacultural.ro/planeta_radio_izvoare_de_filosofie_luna_mai_2015-31293