luni, 27 aprilie 2015

Ediția din 2 mai 2015 Este arta infantilă o artă autentică? Explorări actuale în filosofia artei

„Mi-au trebuit patru ani să învăț să desenez ca Rafael, și o viață întreagă să învăț să desenez ca un copil”.
Vom lua această confesiune ce aparține celebrului pictor Pablo Picasso, ca amorsă în dezbaterea din această săptămână a întâlnirii noastre pe calea undelor, dezbatere ce aduce în prim plan problematica unor incitante cercetări interdisciplinare, pedagogice, psihologice și filosofice legate de arta practicată de copii.
Numită cu diverse sintagme, precum „artă ingenuă” ori „arta infantilă”, această formă de expresie artistică, generată de creativitate copiilor, se dovedește tot mai enigmatică pe măsură ce este investigată teoretic ori luată ca model de imitație de către artiști adulți, de ieri și de azi, aflați cu toții în căutarea de noi soluții și procedee plastice de exprimare.
Este arta infantilă o artă autentică, în condițiile în care copii desenează ori pictează, o știm cu toții, jucându-se? Putem vorbi despre artă în absența unei intenționalități dirijate? Simplu spus, care sunt acele elemente care ne îndreptățesc să vorbim, într-un mod întemeiat estetic, despre o artă a copiilor?
Vom fi însoțiți în această incursiune în lumea artei copiilor de către d-na Adriana Brăileanu, dr. în filozofie și prof. de arte plastice la Liceului de Artă „Carmen Sylva”, din Ploiești.



Invitat: prof. dr. Adriana Brăileanu 
Inregistrarea emisiunii este postată pe adresa: 
http://www.radioromaniacultural.ro/planeta_radio_izvoare_de_filosofie_luna_mai_2015-31293

joi, 23 aprilie 2015

Ediția din 25 apr. 2015 Actualitatea clasicilor. Dialog și interdisciplinaritate în gândirea lui Leibniz

Cultura filosofică românească recentă ne oferă, cel puțin în ultimul deceniu, evenimente editoriale fără precedent în tradiția noastră reflexivă. Vom ilustra această idee în întâlnirea noastră din această săptămână pe calea undelor, printr-o dezbatere în jurul unei lucrări insolite Metafizica, aparținând lui Gottfried Wilhelm Leibniz (1646-1716), lucrarea ce cuprinde, într-o primă traducere românească realizată de un impresionant colectiv de traducători, multiple texte inedite de o surprinzătoare actualitate.
Volumul face parte, în treacăt fie spus, dintr-un impresionant proiect al „Societății Leibniz din România”, o asociație filosofică ce își propune, între altele, traducerea a nu mai puțin de două zeci de volume din opera lui Leibniz, filosoful care este perceput astăzi, în mentalitatea reflexivă europeană, drept modelul de intelectual al Europei Unite.
În ce constă actualitatea gândiri metafizice a lui Leibniz? Aceasta este întrebarea la care va încerca să răspundă dezbaterea filosofică din această săptămână.
Invitat în studio este cunoscutul eseist, cercetător și filosof, conf. univ. dr. Adrian Niță, Președintele „Societății Leibniz din România”, coordonatorul colectivului de traducătorii ai Metafizicii,  lucrare pe care o vom lua ca pretext al dezbaterii noastre. 
Aștept ca de obicei intervențiile dvs. radiofonice la cunoscutele telefoane ale RRC.

Invitat: conf. univ. dr. Adrian Niță

Inregistrarea audio a dezbaterii o gasiti pe pagina Radio Romania Cultural la adresa:  
http://main.radioromaniacultural.ro/planeta_radio_izvoare_de_filosofie_luna_aprilie_2015-30153

joi, 16 aprilie 2015

Ediția din 18 apr. 2015 Între dragostea de înțelepciune și înțelepciunea dragostei. Ipostaze filosofice ale iubirii

Ideile abstracte ale filosofiei sunt, oricât ar părea de paradoxal, intim corelate cu cele mai adânci trăiri ale sufletului nostru omenesc. Filosofia însăși, ca alianța dintre iubire (dragoste) și înțelepciune, în sensul ei originar, este tot o expresie a unei trăiri interioare profunde din moment ce vechii greci au gândit-o ca izvorând din cea mai înaltă și rafinată plăcere a omului: plăcerea survenită din exercițiul gândirii și cunoașterii dezinteresate.
Prin urmare, chiar și atunci când gândește la lucruri extrem de abstracte ori transcendente ființei noastre, cum ar fi cele legate de Dumnezeu, de pildă, filosofia vorbește tot din interiorul experiențelor vii ale sufletului pe care le trăim în intimitate și, de cele mai multe ori, pe care le mărturisim celor apropiați. 
Ei bine, plecând de la această stare ambiguă a actului de filosofare care „împreunează cerul cu pământul”, cum spunea Montaigne, vă invit să facem un schimb de opinii asupra celei mai intense, profunde și dorite stări sufletești: iubirea.
Vom fi însoțiți în acest periplu dialogic de către d-l Mircea Adrian Marica, conf. univ. dr. la Universitatea „Ovidius” din Constanța, cunoscut cercetător al istoriei filosofice a iubirii, autorul unor cărți și articole care încearcă să reinstituie, în spațiul gândirii reflexive actuale, interesul pentru tematica iubirii ca sens și scop al vieții. Aștept ca de obicei intervențiile dvs. telefonice. 

Invitat: conf. univ. dr. Mircea Adrian Marica 

Inregistrarea audio a dezbaterii o gasiti pe pagina Radio Romania Cultural la adresa:  
http://main.radioromaniacultural.ro/planeta_radio_izvoare_de_filosofie_luna_aprilie_2015-30153

vineri, 3 aprilie 2015

Ediția din 4 aprilie 2015 Între obligația gândirii și libertatea plăcerii. Paradoxurile fericirii sub noi priviri filosofice

Gândul lui Epicur exprimat ritos într-un cunoscut adagiu, „filosofia este o activitatea care face posibilă viața fericită”, ia urmărit obsesiv pe filosofii din toate timpurile, întrucât atingerea fericirii este pusă în conjuncție cu faptul gândirii filosofice, adică cu o serie de exigențe logice și morale. Simplu spus, dacă vrei să fii fericit, trebuie în mod obligatoriu să practici filosofia, să devii filosof. Nu există fericire în absența gândirii.
Această pretenție a filosofilor a fost, o știm cu toții, abandonată. Suntem sau nu suntem fericiți fără să a-i consulta pe filosofi. Cu toate acestea, gândul lui Epicur revine ori de câte ori ne gândim la fericirea visată ori la cea pierdută. Vrem nu vrem, fericirea, așadar, este însoțită de exigențele gândirii, dar și de presiunile valorilor morale. 
Ei bine, la această provocare, firește și la altele, răspunde și recenta lucrarea a tânărului filosof Dan Nica, Pastila roșie. Eseu despre moralitatea și fericire ce chestionează două dintre marile prejudecăți „cu speranța că putem gândi lucrurile și altfel decât cum suntem obișnuiți. Primul este acela că moralitatea înseamnă sacrificiul libertății și al împlinirii de sine. Al doilea că fericirea înseamnă ignoranță. Pastila roșie, pe care o propun în acest volum, se dorește un antidot  pentru aceste două dogme ale omenirii civilizate. Speranța din care se nasc aceste pagini este că putem gândi fericirea ca luciditate și morala ca libertate”.
Ce înseamnă a fi fericit? Care e sursa fericirii: banii, sănătatea, reușita în viață, satisfacerea plăcerilor, frumusețea, recunoașterea socială și respectul celorlalți, credința în viața veșnică?
Iată provocările ediției din această săptămână a întâlnirii noastre pe calea undelor. Aștept ca de obicei intervențiile radiofonice la cunoscutele telefoane ale RRC.
Invitat în studio este dr. Daniel Nica, profesor asociat la Facultatea de filozofie a Universității din București  

Invitat: dr. Daniel Nica 

Inregistrarea audio a dezbaterii o gasiti pe pagina Radio Romania Cultural la adresa:  
http://main.radioromaniacultural.ro/planeta_radio_izvoare_de_filosofie_luna_aprilie_2015-30153