miercuri, 27 februarie 2013

Ediția din 2 martie Azi despre ieri. Către un Aristotel al zilelor noastre




Invitat: conf. univ. dr. Alexander Baumgarten 


            „Aţi studiat ani şi ani de zile gândirea unuia sau a altuia dintre aceşti gânditori —li s-a spus —şi v-aţi familiarizat cu acele idei care, inexistente până la ei, au schimbat ceva din starea mentală a lumii. Prietenul dumneavoastră ştie că nu va citi niciodată pe unul sau altul dintre aceşti autori. Poate nu va avea timpul s-o facă sau poate, chiar dacă ar deschide una dintre cărţile lor, n-ar înţelege mai nimic din paginile scrise acolo. În acelaşi timp, el nici n-ar accepta ideea că a trecut prin lume fără să aibă habar măcar de câteva dintre ideile lui Kant, de pildă. Cum să ajungă şi el la gândurile lui, fără să trebuiască să citească tomuri întregi?“
Aceasta a fost invitația adresată de către Editura Humanitas unor profesioniști de elită ai filosofiei românești actuale cu rugămintea de a redacta, pentru publicul cultivat, lucrări neîncercate în cultura noastră reflexivă: sinteze prescurtate și prelucrate pentru uzul „tuturor”, ale celor mai importate construcții filosofice ale omenirii.
Vă invit în această sâmbătă la un schimb de opinii plecând de la filosofia lui Aristotel surprinsă într-o astfel de sinteză insolită de către Alexander Baumgarten, unul dintre cei mai dinamici și talentați filosofi români din tânăra generație de gânditori cu platforma și vizibilitate științifică internaționale. 
Cum poate fi explicat Aristotel fără aparat critic, fără citate și fără jargon filosofic”?
Iată provocarea ediției din această săptămână a întâlnirii noastre pe calea undelor!  

luni, 25 februarie 2013

Ediția din 23 febr. Povestea iubirii la români. Dragobetele – interpretări istorico-filosofice


Invitat: acad. Alexandru Surdu 



Filozofia este interesată nu doar de investigații interioare, proprii domeniului ei de analiză, cât și de cercetarea unor importante segmente de cultură tradițională ce aduc în fața noastră un repertoriu comun de cuvinte fundamentale ce aparțin atât filosofiei cât și înțelepciunii ancestrale.
Între acestea cuvântul „iubire” pare a fi de prim plan, din moment ce filosofia este, cum știm cu toții, iubire de înțelepciune, o expresie ce conservă, într-un fel sau altul, nuclee de sens ale tradiționalelor cuvinte puse în relație: iubire și înțelepciune.
Ei bine, despre iubirea la români vom vorbi în ediția din 23 februarie, când ne pregătim cu toții de sărbătoarea de Dragobete, ziua în care românii celebrează acest sentiment profund ce lucrează, cu sau fără voia noastră, în sufletul fiecăruia dintre noi. Dezbaterea va aduce în prim plan cercetările filosofice întreprinse de acad. Alexandru Surdu în universul culturii tradiționale, inclusiv în lumea atât de fascinantă a „duhului sărbătorilor”. 
Întâmplător sau nu, ziua de Dragobete coincide și cu ziua de naștere a invitatului emisiunii d-l acad. Alexandru Surdu, căruia îi urăm: La mulți ani!

luni, 11 februarie 2013

Ediţia din 16 februarie: Scrisori în jurul unei capodopere. Tractatus Logico- Philosophicus în contexte insolite de viaţă



Ideea că filosofia este o activitate ezoterică, la care au acces doar profesioniştii domeniului, este deseori exemplificată aducând în discuţie lucrarea de tinereţe a lui Ludwig Wittgenstein, Tractatus logico-philosophicus, carte scrisă, cum ştim, într-o manieră similară demonstraţiei matematice. Propoziţiile scurte şi enigmatice, numerotate cu cifre arabe, ce se succed unele după altele într-o ordine ce nu e lesne de surprins şi deopotrivă simbolurile de logică matematică prin intermediul cărora Wittgenstein îşi exprima gândurile sale intime îi dezarmează nu doar pe cei care se caută pe ei înşişi în filozofie, ci şi pe cei care doresc să dobândească instrumente de înţelegere în propriul lor domeniu de exerciţiu intelectual.
Ei bine, apariţia recentă, la editura Humanitas, a lucrării Scrisori despre Tractatus, selectate şi traduse din germană şi engleză de tinerii cercetători Andreea Eşanu şi Cătălin Cioabă, invitații Izvoarelor de filosofie din aceasta sâmbată, ne dezvăluie date de fundal şi de ambianţă deosebit de preţioase şi ne propune o altă faţă, mai puţin criptică, şi totodată mai plină de viaţă, a Tractatus-ului. Selecţia este o veritabilă premieră internaţională, căci, din miile de scrisori trimise sau primite de Wittgenstein, le adună cu grijă pe cele în care se pronunţă cu privire la cartea sa de tinereţe. S-ar părea că, în sfârşit, avem o cheie pentru a înţelege nu doar ideea de inexprimabil şi de tăcere mistică, ivită la capătul teoriei logice, ci şi mărturisirea enigmatică a lui Wittgenstein că a scris în fond Tractatus-ul „pentru a deveni alt om”.
Vă invit să facem o dezbatere plecând de la această carte, Scrisori despre Tractatus, care însoţeşte îndeaproape şi aduce un plus de clarificare acestei capodopere a filozofiei secolului XX.
Întrebarea emisiunii va fi: în ce sens te poate ajuta o lucrare de filozofie să devii alt om? 



vineri, 8 februarie 2013

Ediția din 9 febr. O dubla întemeiere a filosofiei? Incursiuni exegetice în gândirea romana


                                               Invitat: acad. Gheorghe Vlăduțescu 


       Există în cultura noastră reflexivă o serie de prejudecăți care se perpetuează de la generație de generație, după principiul că ceea ce e evident nu mai are nevoie de argumente ori demonstrații. Între aceste prejudecăți, trebuie să plasăm și convingerea, aproape unanimă, că în materie de filozofie romanii au aplicat același principiu de conduită intelectuala ca și în artă: i-au copiat și imitat, fără rețineri, pe marii gânditori greci. Cum să susții ideea de originalitate a filosofiei romane, când o personalitate de talia lui Cicero, referindu-se la marea gândire grecească, rostește cunoscutele cuvinte amare: „ne-au învins învinșii greci”!?
Ei bine, apariția recentă a lucrării profesorului și academicianului Gheorghe Vlăduțescu, Filosofia în Roma antică, repune în discuție, din chiar momentul ei inaugural, ideea de originalitate în filozofie. Cum trebuie să înțelegem repunerea, în contextul limbii latine, a marilor teme și dezbateri inițiate de gânditorii greci? Putem vorbi, pe cazul de față, de mimare filosofică ori de reflecție originală? Ar fi corect să acceptăm ideea unei duble întemeieri filosofice: una de expresie grecească și o alta de expresie latină? Până la urmă, în ce sens putem vorbi despre originalitate în filosofie? 
La aceste întrebări vă invit să facem un schimb de opinii în această săptămână.