marți, 29 noiembrie 2016

Ediția din 2 dec. 2016, Remodelări ale limbajului filosofic românesc după Marea Unire. Perspective interpretative interdisciplinare actuale

În ciuda multiplelor tentative de înțelegere a impactul cultural produs de cel mai important eveniment politic din întreaga istorie a românilor, Marea Unire din 1 decembrie 1918, încă nu știm, nici astăzi pe deplin, ce schimbări valorice au reorientat creația filosofică autohtonă către sine și, deopotrivă, către marile experimente ale lumii culturale europene.
Știm însă mai bine, paradoxal poate, care a fost contextul valorilor politice europene în anii ce au urmat imediat după sfârşitul Primului Război Mondial, perioadă ce a coincis cu reorganizarea întregii Europe în conformitate cu principiul naționalității. Mai știm, totodată, despre criza valorilor culturale și intelectuale ale acestei perioade, surprinsă de Mircea Eliade în cuvinte sintetice: „mitul progresului infinit, credinţa în rolul decisiv al ştiinţei şi industriei, care trebuiau să instaleze pacea universală şi justiţia socială, primatul raţionalismului şi prestigiul agnosticismului – toate acestea se spulberaseră pe fronturile de luptă. Iraţionalismul, care făcuse posibil şi nutrise războiul, se făcea acum simţit şi în viaţa spirituală şi culturală occidentală… Criza în care intrase lumea occidentală îmi dovedea că ideologia generaţiei războiului nu mai era valabilă.” 
Dar ce s-a întâmplat, după Marea Unire și în puținul răgaz istoric dintre cele Două Războaie Mondiale, în cultura filosofică românească? S-au produs schimbări semnificative în constituirea unui limbaj filosofic românesc, dorit de toții gânditorii români în frunte cu Cantemir? După episodul Marii Uniri s-au schimbat radical cadrele culturale și valorice ale actului reflexiv? Și daca răspundem afirmativ, care sunt acelea? S-a împlinit oare profeția aceluiași Mircea Eliade care spunea, cu privire la generația din care făcea parte, imediat după înfăptuirea Marii Uniri, că „spre deosebire de înaintaşii noştri, care se născuseră şi trăiseră cu idealul reîntregirii neamului, noi nu mai aveam un ideal de-a gata făcut la îndemână. Eram liberi, disponibili pentru tot soiul de experienţe… Ele ni se impuneau printr-o fatalitate istorică. Eram prima generaţie românească necondiţionată în prealabil de un obiectiv istoric de realizat”?  
Acestea sunt întrebările la care vom răspunde în ediția din această săptămână a Izvoarelor de filozofie, pe care o dedicăm sărbătorii Zilei Naționale a României.
Invitat în studio este dl asist. univ. drd. Cornel Florin Moraru, un tânăr filosof cu specializări intelectuale interdisciplinare: cibernetică, limbi clasice, istoria filosofiei românești și europene, filosofia culturii, filosofia artei și estetică.
Postarea dezbaterii se afla la adresa de mai jos;




joi, 24 noiembrie 2016

Izvoare de filosofie. Ediția din 25 nov. 2016, După 2400 de ani. Către un Aristotel al zilelor noastre

Anul filosofic 2016 a fost marcat, fără îndoială, de sărbătorirea celor 2400 de ani de la nașterea lui Aristotel. Celebrarea a început în vara acestui an odată cu desfășurarea între 9-15 iulie 2016, la Atena, a lucrărilor Congresului Mondial de Filosofie și a continuat apoi cu organizarea de congrese și conferințe exploratorii în mari universități ale lumii, semn că gândirea lui Aristotel este vie și răspunde multiplelor provocări intelectuale ale lumii contemporane.
Ei bine, în acest context de explorări filosofice profesionale se înscrie și Conferința internațională „Aristotel 2400”, organizată în perioada 25-26 nov 2016 de Facultatea de Filosofie a Universității din București, eveniment ce ne propune, consultând agenda tematică, o perspectivă interdisciplinară de analiză a gândirii aristotelice. (A se vedea, http://filosofie.unibuc.ro/conference-2400-aristotle/).
  Cum gândește Aristotel și care sunt temele de reflecție care îl pun în contact cu gândirea filosofică contemporană? Cât de selectivă este lectura operei aristotelice întreprinsă de filosofii zilelor noastre? Cum a fost receptată gândirea aristotelică în filosofia românească de-a lungul timpului? În final, care ar fi beneficiile intelectuale și sufletești pe care le-am putea dobândi printr-o lectură de plăcere, liberă și „neprofesională”, a operei aristotelice?
Acestea sunt întrebările principale care vor coagula dezbaterea din această săptămână, pe care o realizăm cu dl prof. univ. dr. Viorel Cernica, unul dintre organizatorii acestei conferințe.
Vă așteptăm, ca de obicei, să ne urmăriți pe lungimile de undă ale RRC între orele 21.15-22.00.
Înregistrarea emisiunii este postata la adresa de mai jos: 
http://radioromaniacultural.ro/azi-la-radio-romania-cultural-idei-in-nocturna-izvoare-de-filosofie-dupa-2400-de-ani-catre-un-aristotel-al-zilelor-noastre/

miercuri, 16 noiembrie 2016

Ediția din 18 nov. 2016, Filosofie și pasiune enciclopedică. Alice Voinescu – profil intelectual și uman

Apariția la Editura Casa Radio a audiobook-ului Alice Voinescu, Din cauzele crizei sufletești de azi. Conferințe la Radio (1933-1943), ce va fi lansat la Standul Radio România, sâmbătă, 19.XI.2016, readuce în prim plan figura unei mari personalități interbelice care a ilustrat, între atâtea altele, și ideea că radiofonia românească și-a fondat menirea sa pe un proiect iluminist de ameliorare și perfecționare a omului prin educație și cultură. Întâlnirea dintre aspirațiile umaniste ale primei femei din România care și-a susținut la Sorbona un doctorat în filosofie, cu celebrul gânditor Lucien Levy Bruhl, și vocația culturală a radiofoniei românești, trebuie spus apăsat, a avut loc pe acest teren al ideilor iluministe care au transformat educația și cultura nu doar în vectori de perfecționare lăuntrică, ci și în instrumente de acțiune și implicare socială. 
Din acest motiv, conferințele radiofonice ale fostei profesoare de estetică și istoria teatrului la Conservatorul de Artă Dramatică din București, între anii 1922-1948, sunt veritabile lecții despre ceea ce înseamnă „interogația critică asupra prezentului” ( cum definea Foucault iluminismul) și, deopotrivă, rolul intelectualului într-o lume care are nevoie de repere valorice și comportamentale.
Vă invit vineri 18 nov. 2016, pe lungimile de undă ale RRC, la o dezbatere despre actualitatea ideatică a conferințelor rostite la Radio de Alice Voinescu în perioada interbelică.
Invitatul nostru în studio este cunoscutul om de cultură Valeriu Râpeanu.

joi, 10 noiembrie 2016

Ediția din 11 nov. 2016 Despre autoritate și putere în școala românească. „Statutul Elevului” din perspectiva filosofiei educației

În ultima vreme există multiple voci în spațiul nostru public, ce susțin că actualele statistici îngrijorătoare privind analfabetismul funcțional – 43% dintre elevii din România cu vârsta de 15 ani, conform „testelor PISA”, nu înțeleg un text pe care-l citesc la prima vedere și, deopotrivă, manifestă dificultăți în efectuarea de operații aritmetice elementare – sunt simptome ale slăbirii autorității în școală.
Presiunea industriilor recreative, utilizarea telefoanelor inteligente și a tabletelor în timpul destinat învățării, mobilizarea exclusivă a resursele digitale în rezolvarea temelor pentru acasă, prezența excesivă a elevilor pe rețelele de socializare, dezinteresul pentru lectură și meditație personală etc. sunt văzute, de regulă, ca factori cauzali ce distrug lumea de valori, idei și concepte prin intermediul cărora, încă de la vechii greci, școala a dobândit prestigiu și autoritate.
Mai mult decât atât, aceste voci susțin că deficitul de autoritate al școlii va fi slăbit și mai mult odată cu adoptarea „Statutului Elevului”, un document controversat care limitează, prin lege, atât autoritatea profesorilor, cât și puterea administrativă a școlii asupra elevilor. Astfel, elevii pot contesta orice notă pe o lucrare scrisa și, deopotrivă, dacă sunt în clasele a XI-a și a XII-a pot cere schimbarea unui profesor de la clasă. Deopotrivă, elevii sunt consultați asupra disciplinelor studiate, evaluează semestrial cadrele didactice, au dreptul de a contesta notele primite, nu au obligația de a veni îmbrăcați în uniformă etc. În schimb, profesorii nu mai pot face observații elevilor în fața clasei, nu au dreptul de a confisca telefoanele mobile, chiar daca ele sunt folosite neautorizat în timpul orelor, iar sancțiunile pot fi aplicate, în circumstanțe explicit formulate de lege, doar de învățător, diriginte sau directorul școlii. ( a se vedea, https://www.edu.ro/sites/default/files/OM_4742_10.08.2016-Statut_elevi_2016_0.pdf)  
            Ce perspective de interpretare propune filosofia educației asupra „Statutului Elevului”? Vom asista în viitor la o erodare și mai pregnantă a autorității profesorului în fața elevilor? În fond, există educație fără autoritate?
În jurul acestor interogații vom organiza dezbaterea în această săptămână a întâlnirii noastre pe calea undelor.
Invitat în studio este cunoscutul eseist și filosof, prof. univ. dr. Emil Stan, unul dintre cei mai buni profesionişti ai domeniului filosofiei educaţiei, autor de lucrări de specialitate cu largă audienţă în străinătate și, deopotrivă, în spațiul reflexiv românesc.
Va aștept pe lungimile de undă ale RRC, vineri, 11 nov. 2016, între orele 21.10-22.00.
 Invitat: prof. univ. dr. Emil Stan
Inregistrarea dezbaterii este postata la adresa de mai jos: 
http://radioromaniacultural.ro/idei-in-nocturna-izvoare-de-filozofie-despre-autoritate-si-putere-in-scoala-romaneasca-statutul-elevului-din-perspectiva-filosofiei-educatiei/

miercuri, 2 noiembrie 2016

Ediţia din 4 nov. 2016 IN HONOREM. Filosoful Mihai Şora împlineşte 100 de ani

Ediția din aceasta săptămână este consacrată seniorului filosofiei româneşti, domnului Mihai Şora, care împlinește pe 7 noiembrie, 100 de ani de viaţă. Urmând exemplul lui Platon, cel care ne-a dat în dialogul Sympozion, Banchetul, modelul filosofic al oricărui omagiu, respectiv dialogul competitiv şi dezbaterea de idei, îl vom sărbători pe d-l Mihai Şora prin intermediul unui dialog realizat cu ceva timp în urmă, plecând chiar de la datele filosofiei domniei sale: dialogul şi gândirea dialogică.  
Câteva elemente de biografie intelectuală, la care dezbaterea nu va face referire, ar putea contura mai bine cadrele temporale care au jalonat, prin metodă și conținut ideatic, un itinerariu insolit de gândire pe cont propriu. 
Dl Mihai Șora s-a născut în 7 nov. 1916. După absolvirea Liceului Constantin Diaconovici Loga din Timișoara, domnia sa a urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București. A audiat cursurile marilor personalități ale culturii românești interbelice, iar filosofia a studiat-o sub îndrumarea lui Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu și Mircea Eliade. 
A plecat, ca bursier al statului francez, la Paris, în 1939, unde a urmat în continuare studiile de filosofie, pe care le-a încununat cu teza de doctorat, Noțiunea de grație la Pascal. În 1947 publica, la celebra editura Gallimard lucrarea, Du dialogue intérieur, un eseu de antropologie metafizică și devine, în același an, cercetător stagiar la Centrul Național de Cercetări Științifice de la Paris.
Revine în România în 1948 și timp de 30 de ani filosoful Mihai Șora s-a retras în sine și nu a mai publicat nimic, întrucât gândirea sa liberă și convingerile sale filosofice intime erau în total conflict cu marxism-leninismul, cum se știe, filosofia oficială a regimului comunist.
Această tăcere în plan filosofic nu a însemnat însă o renunțare totală la activitatea intelectual-culturală, întrucât domnul Mihai Șora a ales să fie traducător și editor, profesii erudite și oneste, în concordanță cu înaltele standarde morale ale domniei sale. Astfel, de numele lui Mihai Șora se leagă cunoscuta colecție de cărți „Biblioteca pentru toți”, sub sigla căreia s-au publicat, la inițiativa domniei sale, pentru 1000 de titluri din marile texte ale literaturi universale și românești.
Din 1979 dl Mihai Șora revine în prim planul gândirii filosofice autentice, publicând lucrarea Sarea pămîntului, A fi, a face, a avea, 1985, iar după anii 90, Eu&tu&el&ea sau dialogul generalizat, lucrarea redactată în anii comunismului și apărută imediat după revoluție, Firul ierbii, lucrare apărută în 1998, Câteva crochiuri și evocări, 2000, Locuri comune, 2004, Clipa și timpul, 2005 etc.
În ultimii 25 de ani dl Mihai Șora a fost și este și acum o prezență vie în cultura noastră. Participarea la evenimente culturale de tot felul, interviurile pe care domnia le-a acordat cu generozitate, și care au luat forma unor cărți cu un puternic impact intelectual și formativ, inițierea alături de dna Luiza Palanciuc a traducerii din franceză a operei lui Benjamin Fondane etc. argumentează că tinerețea și dinamica intelectuală a unui om nu este determinată cauzal de vârsta biologică.
În sfârșit, lucrările de exegeză, semnate între alții, de tinerii filosofi Leonid Dragomir ori Valentin Cioveie, argumentează că prin gândirea sa Mihai Șora a adus filosofiei românești noi metode de explorare reflexivă și, deopotrivă, un plus de rafinament și profunzime. 
Va aștept, așadar, pe lungimile de undă ale RRC, vineri, 4 nov. 2016, între orele 21.10-22.00.
Inregistrarea emisiunii este postata la adresa de mai jos: