luni, 30 mai 2011

Ediţia din 4 iunie. Filosofia ca joc de cultură şi societate. O dezbatere despre transformările hermeneutice în filosofia de azi


Invitat: conf. univ. dr. Sebastian Grama

La întrebarea ce sunt filosofii, se spune că celebrul Lucian din Samosata, el însuşi filosof şi retor, a dat un răspuns şocant: „o inutilă povară pe pământ”! Într-adevăr! Căci, în vreme ce toţi ceilalţi oameni îşi vedeau în mod serios şi temeinic de treburile lor, filosofii se comportau ca nişte copii, adică se jucau dorind să cunoască lucruri numai din plăcerea copilărească de a şti. Inutilitatea filosofului e evidentă din moment ce el face din gratuitatea jocului gândirii scop al vieţii şi acţiunilor sale. Gândind precum Lucian, cum poate filosoful să-i judece pe semenii săi, pe cei care-şi văd în mod serios de treburile lor, de vreme ce ei nu fac nimic concret? Filosof se numeşte aşadar cel care nu are profesie, care pierde timpul, care se joacă. El este…inutil!
Mai mult decât atât, cum spune Socrate însuşi, filosofii semănau cu nişte nebuni ce se deosebesc prin părerilor lor, pentru că îşi închipuie că vorbesc mai cu pricepere despre ceea ce toţi oamenii ştiu că este o taină de nedezlegat. „ Într-adevăr, printre nebuni unii nu se tem de ceea ce ar trebui să se teamă, pe când alţii se tem şi de ceea ce n-ar trebui; unii cred că pot spune şi face orice în faţa mulţimii, alţii socotesc că e rău să ai vreo legătură cu oamenii; unii nu respectă nici temple, nici altar, nici vreunul din lucrurile divine, alţii cinstesc pietrele, arborii şi animalele care le ies în cale. Tot astfel, printre cei care cercetează lumea în întregul ei: unii stabilesc unitatea naturii ei, alţii multiplicitatea; unii admit că toate se nasc şi pier, alţii că nimic nu se întâmplă”.
S-a schimbat oare astăzi, în lumea dominaţiei ştiinţei, tehnologiei şi divertismentului, a jocului generalizat la scara întregii planete, ceva din condiţia iniţială a filosofiei şi filosofului? Se joacă şi astăzi filosofii în condiţiile în care filosofia a devenit, încă din timpul universităţilor medievale, o activitate „serioasă”? Sunt filosofii - pe care-i asemuim astăzi cu acei indivizi plicticoşi şi debili ce vorbesc emfatic, subiect privilegiat în spectacole de comedie, „o inutilă povară pe pământ”?

Sunt întrebări la care va încerca să răspundă pentru dvs. d-l conf. univ. dr. Sebastian Grama, autorul unei cărţi recente, Erotica semnificaţiei, apărute la Editura Universităţii din Bucureşti, carte pe care o vom lua ca pretext al dezbaterii din aceasta sâmbătă, 4 iunie. Vă aştept ca de obicei intervenţiile radiofonice la cunoscutele telefoane ale RRC.


luni, 23 mai 2011

Ediţia din 28 mai. Platon de după Platon. O dezbatere despre tradiţia neoplatonică de gândire

Invitat: dr. Marilena Vlad

În trecerea ei prin vâltoare istoriei, filosofia a cunoscut atât momente de triumf cât şi perioade de decădere, chiar de interdicţie, semn că oamenii au faţă de iubirea de înţelepciune o atitudine ambivalentă rezultată dintr-un imposibil amestec de iubire şi ură. Dacă mai adăugăm la aceste trăiri contradictorii, deopotrivă, indiferenţa şi frică, atunci deja am schiţat datele unei hărţi emoţionale în care putem localiza felul în care diversele epoci istorice se raportează la filosofi şi la gândirea lor.
Din această perspectivă, cea mai incitantă perioadă din întreaga istorie a filosofiei o regăsim, pare-se, în primele secole de după Hristos, când filosofia elină este concurată de învăţătura creştină ce nu admitea decât adevărul credinţei. Se ştie, cuvântul „filozofie” apare în Biblie doar într-un singur context şi acesta negativ: „Prin urmare, aşa cum L-aţi primit pe Hristos Iisus Domnul, aşa să umblaţi întru El, înrădăcinaţi şi zidiţi fiind într’Însul, întăriţi în credinţă aşa cum aţi învăţat-o şi prisosind în ea cu mulţumire. Luaţi aminte ca nu cumva cineva să facă din voi o pradă prin filosofie şi prin deşartă înţelepciune din predania omenească după stihiile lumii şi nu după Hristos” ( Epistola Sfântului Pavel către Coloseni, 2:6).
Poate că aceste cuvinte ale Apostului Pavel l-a îndemnat pe împăratului bizantin Iustinian să desfiinţeze în anul 529 d.H, ultima şcoală filosofică „păgână” vestind lumii că învăţătura creştină nu mai poate fi contestată de nimeni şi nimic.
Ce s-a întâmplat în aceste secole cu gândirea filosofică de expresie elină cunoscută în istoria gândiri sub numele convenţional de „neoplatonism”? Putem vorbi doar de comentarii ale filosofiei lui Platon, aşa cum s-ar putea crede la prima vedere, sau avem de-a face cu o nouă vârstă a filosofiei eline şi, prin urmare, cu noi subtilităţi de gândire necunoscute de antecesori? În ce mod s-au intersectat cele două viziunii, păgână şi creştină, asupra lumii? Au fost precum apa şi uleiul, s-au putem regăsi o serie de neştiute împrumuturi reciproce? Ce şi cât datorează gândirea filosofică actuală acestui moment de confruntare între două viziuni reciproc contradictorii asupra lumii? În final, cum ne raportăm şi cum trebui să evaluăm din perspectiva nevoilor intelectuale actuale acest moment important din istoria filosofiei?
Ne bucurăm de prezenţa în studio a unei cercetătoare ce face parte din rândurile tinerei generaţii de filosofi români care s-au afirmat cu vigoare în cultura filosofică românească a ultimilor ani. Este vorba despre d-na Marilena Vlad, dr. în filozofie, cercetătoare a fenomenului filosofic neoplatonic pe care-l studiază de mai bine de un deceniu, traducătore din limba greacă veche a lui Damascius şi cotraducătoare a seriei Plotin, Enneade, apărută la editura IRI, autoare a mai multor articole ştiinţifice apărute în română şi limbi străine. De curând, domnia sa a publicat şi lucrarea Dincolo de fiinţă. Neoplatonismul şi aporiile originii inefabile, Bucureşti, Editura Zeta Books, 2011, pe care o vom lua ca pretext al dezbaterii noastre de sâmbătă.
A se vedea, http://www.zetabooks.com/new-releases/marilena-vlad-dincolo-de-fiinta-neoplatonismul-si-aporiile-originii-inef.html



luni, 16 mai 2011

Ediţia din 21 mai. Emil Cioran. Sensuri metafizice, etice şi estetice ale operei.

Emisiunea vă propune o serie de comentarii pe marginea comunicărilor prezentate la SIMPOZION NAŢIONAL Emil Cioran – sensuri metafizice, etice şi estetice ale operei, prilejuit de împlinirea a 100 de ani de la naşterea filosofului. Simpozionul este organizat de Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti împreună cu Societatea Română de Filosofie şi Institutul de Filosofie şi Psihologie „C. Rădulescu-Motru” al Academiei Române, în ziua de 20 mai 2011.
A se vedea, http://www.filosofie.unibuc.ro

duminică, 8 mai 2011

Ediţia din 14 mai. David Hume – 300 ani de la naştere. Provocări ale scepticismului în gândirea filosofică actuală

DAVID HUME (1711-1777)

Sărbătorirea celor 300 de ani de la naşterea filosofului scoţian David Hume se anunţă a fi în acest an de-a dreptul spectaculoasă. Pretutindeni în lumea universitară sunt organizate pe parcursul întregului an conferinţe şi simpozioane de mare anvergură, iar revistele de specialitate se întrec în a rezerva spaţii publicistice cât mai ample analizelor întreprinse de profesioniştii domeniului.
Cum se explică acest interes pentru opera David Hume? Între altele, pare-se, celebra sa provocare sceptică adresată filosofiei şi teologiei în cuvinte simple şi penetrante: „Dacă ne uităm prin biblioteci, cum ar mai trebui să facem în ele curat! Dacă luăm în mână, de exemplu, o carte teologică sau metafizică, ar trebui să ne întrebăm: conţine ea o cercetare abstractă despre mărime sau număr? Nu! Conţine ea discuţii empirice despre fapte şi existenţă? Nu! Atunci trebuie dată flăcărilor, căci nu poate conţine decât amăgiri sofistice”.
Cum se mai poate practica filozofia în urma acestei provocări ce o somează să devină fie matematică fie ştiinţă experimentală? Oare întreaga filozofie este o activitate sofistică, din moment ce enunţurile ei nu sunt nici astăzi susceptibile de verificări formale ori experimentale?
Iată întrebarea ediţiei din 14 mai a întâlnirii noastre pe calea undelor, o ediţie pe care o dedicăm actualităţii filozofiei lui David Hume cu accent pe soluţiile pe care le avem astăzi la provocările sale sceptice.

Invitat în studio este d-l conf. univ. dr. Adrian Niţă.

Aştept ca de obicei intervenţiile dvs. radiofonice la cunoscutele telefoane ale RRC!