Ediţia din 3 martie. Søren Kierkegaard şi filosofia ca edificare de sine

Invitat: dr. Ana-Stanca Tabarasi

Apariţia celui de-al treilea volum Søren Kierkegaard Opere, din seria tradusă din daneză de către d-na Ana-Stanca Tabarasi, aduce în prim plan o serie de scrieri traduse pentru prima dată în limba română, texte ce pun într-o lumină tulburătoare personalitatea enigmaticului gânditor danez şi, deopotrivă, actualitatea unei gândiri vii în cuprinderea căreia a filosofa înseamnă mai degrabă o înţelepciune a mântuirii individuale, decât un joc intelectual cu concepte şi categorii abstracte ale gândirii. Vă invit să medităm împreună asupra timpului şi eternităţii, asupra iubirii, curajului şi răbdării, fireşte asupra atâtor alte motive pentru care ar trebui, la îndemnul lui Kierkegaard, să luăm viaţa în serios şi să ne întrebăm ce avem de făcut cu ea.

Ne bucurăm de prezenţa în studio a d-nei Ana-Stanca Tabarasi, o reprezentantă de vârf a noii generaţii de filosofi români cu studii interdisciplinare şi cu o impresionantă carieră profesională internaţională. Domnia sa posedă două licenţe: filozofie la Universitatea din Bucureşti şi filologie Universitatea Roskilde, Danemarca. Este doctor în filosofie (Universitatea Bucureşti) şi în studii culturale europene (Universitatea Roskilde). Actualmente este lector la Universitatea din Mainz (Germania) şi cercetătoare asociată la Institutul de Istorie a Religiilor din cadrul Academiei Române. A fost bursieră a Fundatiei Alexander von Humboldt şi a parcurs diverse stagii de cercetare la Freie Universität Berlin, Universitatea din Tübingen, Centrul de cercetare „Søren Kierkegaard” din Copenhaga, Colegiul "Noua Europa", Universitatea din Bamberg, Alfried Krupp Wissenschaftskolleg Greifswald. Domnia sa este autoarea unor numeroase studii de mare impact apărute în reviste de specialitate din România, Germania, Elvetia şi Danemarca, precum si a unor volume apărute în limbi străine: cel mai recent, Gartenkunst und Wissenschaft, Peter Lang, Berna, 2011. Traducerea din daneză a seriei „Søren Kierkegaard Opere, i-a adus un imens prestigiu în rândurile cititorilor de filozofie din cultura noastră care aşteptau o variantă românească care să transpună fidel, din daneză în limba română, opera unui filosof care a dobândit în ultimele decenii o prezenţă plantară.

Ediţia din 25 febr. Filosofia lui Mircea Vulcanescu în noi contexte interpretative

Invitaţi: Marius Dobre, Victor Emanuel Gica, Dragoş Popescu

“ A existat în generaţia noastră un om care ne domina pe toţi: prin lecturile lui, prin fantezie, prin graţia intelectului, prin conştiinţa morală. Se numea Mircea Vulcănescu.” (Constantin Noica)

„Nu ştiai ce să admiri mai întâi: nestăvilita lui curiozitate, cultura lui vastă, solidă, bine articulată, sau inteligenţa lui, generozitatea, umorul sau spontaneitatea cu care-şi trăia credinţa şi iscusinţa cu care şi-o tălmăcea. Nu cred c-am întâlnit alt om înzestrat cu atâtea daruri. Şi nici altul care să-l întreacă în modestie. În interesa tot. Dar nu era nimic haotic, nici dezarticulat în cultura lui. Ce învăţase de la teologii şi filosofii pe care-i citise, se lega de tot ce-l învăţaseră sociologii, economiştii, istoricii, financiarii, oamenii politici”. (Mircea Eliade)

Este filosofia lui Mircea Vulcănescu în acord cu înzestrările sale excepţionale surprinse de Constantin Noica şi Mircea Eliade?

Iată întrebarea esenţială la care vom încerca să răspundem în această ediţie a emisiunii, întrebare sugerată de o serie de investigaţii teoretice întreprinse recent în universul gândirii lui Mircea Vulcănescu. Este vorba despre lucrarea Filosofia lui Mircea Vulcănescu, semnată de trei prestigioşi cercetători ai Institutului de filozofie şi psihologie „C. Rădulescu-Motru” al Academiei Române, Marius Dobre, Victor Emanuel Gica, Dragoş Popescu, doctori în filozofie, invitaţi în studioul RRC.

Ediţia din 18 febr. Natura umană în declin? Ipoteze şi dezbateri interdisciplinare actuale

Invitat: lector univ. dr. Corina Matei

„Natura umană pare să suporte în contemporaneitate o mutaţie, o degradare: Julia Kristeva afirmă că omul contemporan „îşi pierde sufletul” falsificându-şi existenţa prin proiectarea în lumi virtuale, „mulţumindu-se cu o pilulă şi un ecran” şi fiind incapabil să-şi exprime, să verbalizeze în legătură cu suferinţele sale sufleteşti; Alessandro Baricco declară că asistăm la naşterea unei noi forme de barbarie – cea a generaţiilor educate de/prin internet, care ajung să nu-şi mai pună problema sensului vieţii; Giovanni Sartori defineşte omul acesta drept „homo videns”; Konrad Lorenz identifică unul din cele opt „păcate capitale ale omenirii civilizate” prin moartea termică a simţurilor, răcirea afectivă şi „moleşirea” omului; Constantin Noica descrie civilizaţia în mod paradoxal, drept a cincea stihie alături de foc, aer, pământ, apă, anume „focul rece”, care luminează, dar nu încălzeşte; în sfârşit (pentru a ne rezuma la aceşti câţiva autori), Aurel Codoban, printr-un titlu recent ce trimite la consideraţiile lui Lipovetsky despre amurgul datoriei, vorbeşte despre „amurgul iubirii” şi transformarea actuală a acestui sentiment în simplă „comunicare corporală”.

Am extras câteva fraze semnificative dintr-un articol publicat recent de invitata ediţiei din această săptămâna a Izvoarelor de filozofie, d-na lector univ. dr. Corina Matei, simptomatice pentru intenţiile dezbaterii la care vă invit să participaţi prin intermediul cunoscutelor telefoane ale RRC.

Diagnoza declinului naturii umane este corectă? Care sunt, fireşte dacă răspundem afirmativ la această întrebare, soluţiile de redresare şi recuperare?

Vă aştept intervenţiile radiofonice!

Ediţia din 11 febr. Tratatele lui Plotin în limba română. Dileme ale traducerii şi interpretării

Invitat: prof. univ. dr. Andrei Cornea

Ediţia din această săptămână vă propune un schimb de opinii pe marginea ideii de actualitate a clasicilor filosofiei, subiect sugerat de apariţia recentă la Editura Humanitas al celui de-al treilea volum din seria Plotin, Opere, tradus din limba greacă veche de către cunoscutul om de cultură, eseist, filosof şi clasicist, prof. univ. dr. Andrei Cornea.

Cum se explică secretul longevităţii intelectuale al unui filosof trăitor în sec al III-lea dH văzut, deseori, ca un simplu comentator al lui Platon? Cum se explică interesul de care se bucură în cultura noastră gândirea lui Plotin, în condiţiile în care traducerea d-lui Andrei Cornea este precedată de o altă traducere recentă, într-o ediţie bilingvă, a celebrelor Enneade? Şi, în acest context, care sunt marile dileme ale traducerii din limba greacă în limba română, de vreme ce unele dintre marile cărţi ale gândirii eline au beneficiat de mai multe variante româneşti de traducere? În final, ce ne poate spune nouă, celor de azi, un filosof care a trăit în urmă cu mai bine de optsprezece veacuri şi care nu a cunoscut marile experienţe ale omului (post)modern?

Vă propun ca în jurul acestor întrebări să ne concentrăm dezbaterea, pentru a stabili împreună care este câştigul filosofic al frecventării textelor gândirii plotiniene.