Ediția din 29 martie. Între spiritul enciclopedic și vocația sintezei. Mircea Vulcănescu la 110 de la naștere

Invitat: cercet. șt. dr. Lucian-Ștefan Dumitrescu

Unul dintre cele mai insolite fenomene intelectuale pe care le-a cunoscut cultura reflexivă românească în ultimele două decenii ține de (re)punerea în circulație publică a textelor, multe dintre ele inedite, aflate în arhiva familiei sau în alte arhive, private ori instituționale, aparținând lui Mircea Vulcănescu. Adunate apoi în două volume impresionante de către neobositul cercetător și editor Marin Diaconu, în colecția „Opere fundamentale” inițiată de acad. Eugen Simion, aceste scrieri vulcănesciene au produs, dincolo de un impact cultural memorabil asupra publicului cultivat, și o schimbare semnificativă de percepție exegetică în comunitatea filosofilor și umaniștilor profesionalizați în cercetări asupra culturii reflexive românești. Astfel, profesioniștii acestor domenii au început să promoveze tot mai mult ideea, în răspăr cu o serie de vechi interpretări, că Mircea Vulcănescu ne-a lăsat moștenire o operă unitară de gândire, în ciuda faptului că preocupările sale intelectuale sunt de ordin enciclopedic și acoperă, în egală măsură, mai multe domenii deodată, filozofie, teologie și sociologie, dar și o serie de științe aparținând domeniului „administrației”: drept, economie, politologie.  

Ei bine, această idee a unei opere unitare de gândire ( o unitate de viziune într-o diversitate de preocupări), pe care Vulcănescu a lăsat-o posterității, a primit, de curând, o complexă fundamentare filosofică și științifică în lucrarea, Mircea Vulcănescu, un portret intelectual. Filozofie, sociologie și geopolitică în România interbelică, redactată cu intenții monografice de către d-l Lucian-Ștefan Dumitrescu, invitatul ediției din această săptămână a Izvoarelor de filozofie, un pasionat cercetător care face parte din generația tânără de intelectuali români cu o formație interdisciplinară solidă.

            D-l Lucian-Ștefan Dumitrescu a absolvit, pe rând, două facultăți. Facultatea de drept, domeniu în care domnia sa și-a susținut licența și masteratul, și, în succesiune temporală, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială. În acest ultim domeniu, d-l Lucian-Ștefan Dumitrescu a dobândit un al doilea masterat și, deopotrivă, în 2012, a obținut și titlul de doctor în sociologie cu teza „Mircea Vulcănescu. Sociologia şi geopolitica modernităţii în viziunea unui răsăritean”. În prezent invitatul noastre este înscis la Scoala doctorală aparținând Facultății de filosofie a Universității din București, pentru a  prepara un al doilea doctorat, de această dată în filozofie, cu o teză despre natura muticulturalismului contemporan. În calitate de lector asociat d-l Lucian-Ștefan Dumitrescu predă și cursuri de specialitate la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității din București.

Domniile multiple de specializare ale invitatului nostru, relații internaționale, științe politice, sociologie rurală, sociologia culturii, sociologie politică sunt fructificate în cadrul „Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale” al Academia Române, în organigrama căruia d-l Lucian-Ștefan Dumitrescu funcționează ca cercetător cu teme proprii de cercetare, dar și în calitate de colaborator în diverse granturi ale comunității epistemice din care domnia sa face parte.

Care sunt argumentele care probează ideea că Mircea Vulcănescu ne-a lăsat moștenire o operă unitară de gândire?

Aceasta este întrebarea la care va răspunde ediția din această săptămână a întâlnirii noastre pe calea undelor.

Ediția din 22 martie. Filosofia ca mod de viață. 110 ani de la nașterea lui Mircea Vulcănescu

 Invitat: cercet. șt. Dora Mezdrea      

           Cultura filosofică românească din ultimele două decenii a cunoscut adânci prefaceri interioare pe măsură ce mica comunitate de cercetători profesionalizați în editarea de carte filosofică a pus în circulație publică o serie de documente inedite, recuperate din arhive personale ori instituționale, cu rol decisiv în reconstituirea contextului cultural și social-politic în cuprinderea căruia se inserează orice act de creație filosofică. De cele mai multe ori aceste restituiri, cu valoare de document istoric, subliniază nu doar ideea unor predeterminări ale actului de creație filosofică, ci și faptul că există, cel puțin pe cazul filosofilor noștri reprezentativi, o adâncă solidaritate între viață și operă.

            Despre această legătură insolubilă dintre viața și filozofie vom vorbi în ediția din această săptămână a Izvoarelor de filozofie pe care o dedicăm împlinirii a 110 de la nașterea lui Mircea Vulcănescu (3 martie 1904 București-28 oct. 1952, Aiud).

Pretextul jurnalistic al acestei dezbateri îl constituie apariția recentă la Editura Eikon a unui impresionat volum, Nae Ionescu și discipolii săi în Arhiva Securității. Volumul V: Mircea Vulcănescu, prezentarea, selecția și îngrijirea documentelor de Dora Mezdrea, de peste 750 de pagini, ce reproduce filă cu filă toate documentele aflate în arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității privitoare la procesul politic intentat lui Mircea Vulcănescu, la cutremurătorul text al apărării, cunoscut sub titlul Ultimul cuvânt, la contextul detenției și a împrejurărilor în care filosoful român a fost asasinat în închisoare. 

Semnalăm de asemenea, în același context tematic al unității dintre viață și filozofie, și apariția recentă la Editura Vitruviu a primului volum de seria de memorii și jurnale lăsate în manuscris de soția filosofului evocat, Mărgărita Ioana Vulcănescu, volum îngrijit de fiica cea mai mică a gânditorului, Mariuca Vulcănescu. 

   

Ne bucurăm de prezenţa în studio a d-nei Dora Mezdrea, personalitate marcată a culturii umaniste româneşti actuale, autoare de monografii şi lucrări de restituire filosofică, editoare pasionată și cercetătoare asiduă a documentelor aflate în Arhiva Securității. 

Ediția din 15 martie 2014. Filosofie itinerantă. Rețele internaționale de cercetare în practicile filosofice actuale

Invitat: prof. univ. dr. Mircea Dumitru 

Varietatea preocupărilor filosofice actuale sunt deconcertante nu doar pentru publicul cultivat, ce manifestă înclinații pentru gândirea critică și reflexivă, ci și pentru profesioniștii domeniului aflați ei înșiși într-o derută intelectuală generată de avalanșa de hiperspecializări la care asistăm în ultimele decenii. Deloc surprinzător, această tendință filosofică centrifugă, cu origini vechi, grecești, este contracarată de o tendință de sens contrar, centripetă, tot de sorginte grecească, orientată către identificarea acelor elemente care conferă filosofiei unitate și identitate de sine prin cercetarea gândiri și a mecanismelor de producere a adevărului filosofic.

Despre acest continuu balans, între înclinațiile centrifuge și centripete ale practicilor filosofice actuale, vom discuta în ediția din această săptămână a întâlnirii noastre pe calea undelor, plecând de la investigațiile întreprinse de către d-l prof. univ. dr. Mircea Dumitru, unul dintre cei mai cunoscuți filosofi români cu platformă internațională de cercetare în domeniile logicii filosofice, ale filosofiei limbajului și metafizicii analitice a modalității.

Preocupările domniei sale de analiză sistematică a „instrumentelor de filosofare”, menite să contribuie la o mai bună înțelegere și elucidare a diverselor provocări filosofice „centrifuge”, tradiționale sau actuale, i-au adus o recunoaștere internațională ce se consolidează an de an.

După studiile strălucite încheiate cu un al doilea doctorat la Tulane University, New Orleans, Louisiana, S. U. A. ( primul doctorat fiind dobândit la Universitatea din București) și după publicarea unor articole științifice în reviste filosofice omologate de comunitea filosofică internațională, d-l Mircea Dumitru a fost invitat să conferențieze sau să predea cursuri la prestigioase universități din lume. Astfel, domnia sa a fost profesor invitat, în mai multe rânduri, la Universitatea din Helsinki, la Universitatea “Jean Moulin”, Lyon 3, Franţa, Departamentul de filosofie a Universității  Centrale din New York etc. iar activitatea de conferențiar în mari centre universitare din întreaga lume, Paris, Londra, Cracovia, Oxford, Seul, Beijing etc. ne îndreptățește să folosim expresia „filosofie itinerantă”, nu doar metaforic, ci și într-un veritabil sens propriu.

Actulmente d-l Mircea Dumitru este Președinte al Societății Europene de Filosofie Analitică și Rector al Universității din București.