Ediţia din 3 dec. Dialog şi filozofie dialogică în gândirea lui Mihai Şora

Invitat: dr. Valentin Cioveie

Emisiunea celebrează împlinirea celor 95 de ani de viaţă pe care seniorul filosofiei româneşti, domnul Mihai Şora, i-a sărbătorit pe 7 noiembrie 2011.

Invitatul ediţiei este d-l dr. Valentin Cioveie, un reprezentant strălucit al noii generaţii de filosofi români, autorul lucrării Impalpabila sferă a realului. Modelul ontologic şi aplicaţiile lui în filosofia lui Mihai Şora, în curs de apariţie, ce examinează critic şi interpretează gândirea lui Mihai Şora în contextul marilor scenarii filosofice europene din secolul al XX-lea.

Format intelectual la mari universităţii europene, d-l Valentin Cioveie s-a modelat filosofic şi sub influenţa gândirii şi personalităţii lui Mihai Şora cu care întreţine şi astăzi o relaţie paideică vie, de tipul maestru – discipol, în orizontul căreia, cum spunea Constantin Noica, nu se ştie cine dă şi cine primeşte.

Emisiunea va releva, deopotrivă, noi faţete ale gândirii lui Mihai Şora cât şi ideea unei continuităţi de gând filosofic în cultura noastră, fapt ce pare a contrazice previziunea sumbră a lui Emil Cioran că românii sunt blestemaţi să reia, cu fiecare generaţie, totul de la capăt.

Aştept cu interes şi opiniile dvs. la cunoscutele telefoane ale RRC. Puteţi, fireşte, să vă exprimaţi opiniile şi pe blogul emisiunii Izvoare de filozofie.

Ediţia din 26 nov. IN HONOREM. Filosoful Mihai Şora împlineşte 95 de ani

Invitat: Mihai Şora

Seniorul filosofiei româneşti, domnul Mihai Şora, a împlinit pe 7 noiembrie 95 de ani de viaţă. Călător printre generaţii, filosoful Mihai Şora este ultimul reprezentant al Şcolii lui Nae Ionescu. I-a cunoscut şi s-a bucurat de preţuirea şi prietenia unor mari personalităţii interbelice: Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Constantin Noica, Alexandru Dragomir, nume deja clasicizate în cultura noastră.

După o şedere de aproape un deceniu în Franţa şi după un debut parizian fulminant în 1947 cu o lucrare recomandată spre publicare de Étienne Gilson, Du Dialogue intérieur apărută la celebra editură Gallimard (lucrarea tradusă în limba română abia în 1995 cu titlul Despre dialogul interior – Fragment dintr-o antropologie metafizică), filosoful Mihai Şora, revenit în ţară, a tăcut apoi timp de 31 de ani. O tăcere publică autoimpusă, dar plină de tâlc şi speranţă. În tot acest timp, se întâlneşte, uneori zilnic, cu filosoful clandestin Alexandru Dragomir, fost student şi doctorand al lui Heidegger, cu Constantin Noica şi cu aţi intelectuali neaserviţi puterii, citeşte, meditează şi proiectează structura unui model simfonic de gândire pe care-l va face public începând cu lucrarea Sarea pământului din 1978.

De atunci, Mihai Şora a captat constant, printr-o serie de lucrări de mare profunzime, conferinţe, studii şi interviuri, atenţia publicului iubitor de reflecţie şi gândire speculativă, în vreme ce vocile autorizate ale profesioniştilor filosofiei susţin că gândirea acestuia a propus noi itinerarii de explorare filosofică a lumii. În prezentul punctual, Mihai Şora este perceput de o serie de tinerii filosofi ca un veritabil maestru îndrumător, iar proiectele actuale ale domniei sale probează ideea că tinereţea nu este o chestiune de vârstă.

Ediţia din 26 noiembrie a Izvoarelor de filozofie este dedicată în întregime sărbătorii celor 95 de ani de viaţă împliniţi de seniorul filosofiei româneşti, domnul Mihai Şora.

Ediţia din 12 nov. Minor şi major în cultura filosofică. Investigaţii filosofice în scrieri nefilosofice

Invitat: acad. Alexandru Surdu

Apariţia filosofiei în câmpul culturii noastre a produs o serie de mari nedumeriri. Între acestea, relaţia filosofiei cu sursele sale nefilosofice, în mod special cu formele culturii orale tradiţionale, a creat perplexităţi teoretice semnalate încă de C. Noica într-o serie de interogaţii: ce facem cu „materialul” românesc de reflecţie, cu formele nefilosofice de înţelepciune românească? Diversele forme de înţelepciune pot fi considerate un fel de acte de filosofare, în ciuda faptului că filosofia, în calitatea ei de întrebuinţare universală a minţii, şi-a produs odată cu vechii greci atât forma cât şi conţinutul?

Noica, se ştie, nu doar că a dat un răspuns personal acestor interogaţii, dar a trasat şi aliniamentele unui program hermeneutic de cercetare filosofică a "materialului" nefilosofic românesc.

Care este stadiul actual al acestor cercetări hermeneutice? Ediţia din 12 nov. a întâlnirii noastre pe calea undelor îşi propune să răspundă la această întrebare, plecând de la o serie de lucrări recente semnate de academicianul Alexandru Surdu, Preşedintele Secţiei de Filosofie, Teologie, Psihologie şi Pedagogie a Academiei Române, directorul Institutului de filosofie şi psihologie „C. Rădulescu-Motru” al Academiei Române.

Ediţia din 5 nov. Maestru şi discipoli. A produs opera lui Mircea Eliade o şcoala de gândire?

Invitat: dr. Mihaela Gligor

Socrate a fost un mare filosof, pentru că Platon a fost discipolul lui!

Auzim deseori această expresie care subliniază, faptul banal de altminteri, că în filozofie ca şi în orice alt domeniu al reflecţiei umaniste, contează mai degrabă predarea unei învăţături şi transmiterea ştiinţei de carte celor tineri, apţi să producă o continuitate de gândire şi viziune, decât, paradoxal poate, realizărilor personale într-un domeniu sau altul.

Oare, fireşte, în aceste context de înţelegere, unde trebuie să-l plasăm pe Mircea Eliade, autorul atâtor performanţe notabile în variate domenii de exerciţiu intelectual şi cultural creativ, prin comparaţie cu bunul său prieten Constantin Noica ori cu maestrul lui Nae Ionescu, se ştie, creatori de şcoală de gândire? Este continuată astăzi paradigma de gândire a lui Mircea Eliade? Putem vorbi despre „Şcoala lui Mircea Eliade” în sensul în care discutăm astăzi, de pildă, despre „Şcoala de la Păltiniş”?

Acestea sunt provocările ediţiei din 5 nov. a Izvoarelor de filozofie, întâlnire radiofonică ce va aduce în prim plan două evenimente editoriale de excepţie iniţiate de invitata emisiunii d-na dr. Mihaela Gligor, despre a cărei activitate ştiinţifică puteţi citi chiar pe blogul emisiunii ( a se vedea ediţia şi postarea din 26 februarie).

Este vorba despre Mircea Eliade – Henry Pernet, Corespondenţă 1961-1986. Dragul meu prieten, Prefaţă de Mac Linscott Ricketts, Introducere de Henry Pernet, Postafaţă de Mihaela Gligor, Traducere de Mihaela Gligor şi Călin Cristian Pop, Ediţie îngrijită şi indice de Mihaela Gligor, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj -Napoca, 2011 şi Douglas Ellen, Mit şi religie la Mircea Eliade, traducere din limba engleză şi index de Liviu Costin, Postafaţă de Mihaela Gligor, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj -Napoca, 2011.

Ediţia din 29 oct. Breviar filosofic european. Congresul internaţional Leibniz, Hanovra, sept 2011

Invitat: conf. univ. dr. Adrian Niţă

„Găsesc în aceste meditaţii atâtea lucruri care mă înspăimântă şi pe care, dacă nu greşesc foarte tare, întreaga omenire le va găsi atât de şocante, încât nu prea văd la ce-ar putea sluji o scriere care în mod evident va fi respinsă de toată lumea”.

Acestea erau evaluările făcute de teologul Antoine Arnauld lucrării lui Leibniz, Discurs asupra metafizicii, o lucrare filosofică majoră ce a schimbat, alături de alte scrieri la fel de iconoclaste, stilistica întregii gândiri europene.

Care era oare originea acestui potenţial contestatar ce l-a plasat pe Leibniz în fruntea gândirii filosofice din a doua jumătate a secolului al XVII-lea? Erudiţia sa? Faptul că a fost în acelaşi timp matematician – a descoperit, se ştie, independent de Newton, calculul infinitezimal – om de ştiinţă, filosof, jurist, diplomat, inginer, inventator şi istoric? Cosmopolitismul lui? Faptul că se vedea cetăţean al lumii, cu toate că a trăit sedentar, în afara călătoriilor legate de obligaţiile sale de „serviciu”, la Hanovra? Presupusul lui ateism? Ideea că despre Dumnezeu trebuie să vorbim fără restricţii şi că în dezbateri suntem obligaţi să apelăm doar la argumentele raţiunii? Împotrivirea la naţionalism? Convingerea lui că doar proiectul unei Europe unite trebuie să constituie ţelul unic al activităţilor politice naţionale?

Aceste întrebări însoţite, fireşte, şi de alte interogaţii legate de actualitatea gândirii lui Leibniz, au configurat secţiunile Congresului internaţional Leibniz, ediţia a IX-a, unul dintre cele mai importante evenimente filosofice din anul 2011.

Ediţia din 29 oct. a Izvoarelor de filosofie va propune un tur de orizont asupra acestui eveniment cu peste două sute de participanţi, încercând, cu ajutorul dvs., sa răspundă la întrebarea: în ce constă actualitatea filosofiei lui Leibniz? Invitat în studio este d-l conf. univ. dr. Adrian Niţă. Domnia sa a participat la lucrările acestei manifestări filosofice de prestigiu de la Hanovra cu o percutantă comunicare.

Ediţia din 22 oct. În căutarea sinelui. Filosofia în modelări literare contemporane

Invitat: dr. Oana Vasilescu

Mijloacele de expresie ale filosofiei sunt, dacă privim în istoria ei de peste două milenii şi jumătate, de-a dreptul derutante. Apariţia pe lume a filosofiei în spaţiul grecesc, prin presocratici, este intim legată de poezie. Apoi, în epoca clasică, Platon nu are ezitări să folosească în argumentarea filosofică forţa sugestivă a mitului şi nici să-i invoce pe zei pentru a explica fapte omeneşti. Aristotel a legat filosofia de ştiinţă şi de cunoaşterea propoziţională susceptibilă de a fi adevărată sau falsă. Thoma, în Evul creştin, face filozofie din interiorul religiei convins fiind că numai în alianţa dintre credinţă şi raţiune găsim calea justă către adevăr. Nietzsche, o ştim cu toţii, apelează la personajul ficţional Zarathustra, la parabole şi la stil metaforic, pentru a arăta că filosofia se confundă cu literatura de vreme ce ambele sunt expresii ale unei trăiri personale. Ce să mai vorbim de Cioran şi de modelarea estetică a filosofiei sale ce ne îndeamnă, atunci când îi parcurgem textele, să reconsiderăm relaţia literatură - filozofie! Căci, ori de câte ori filozofia nu produce texte despre texte, ci texte despre diversele trăiri şi fapte nemijlocite ale unei conştiinţe individuale, se apropie, cel puţin prin expresivitate, de multiplele forme ale genului literar.

Putem vorbi despre filozofie ca despre un gen literar? Este literatura o formă de cunoaştere şi, prin urmare, se întâlneşte cu filosofia în acelaşi gen proxim? În ce măsură marile opere literare, mai vechi şi mai noi, conţin şi propuneri de tip filosofic? În ce punct de inflexiune se întâlneşte filosofia cu literatura şi ce graniţe le separă?

Sunt întrebări menite să amorseze un schimb interesant de opinii între dvs. şi invitata emisiunii, d-na Oana Vasilescu, cercetător asociat la Institutul de filozofie şi psihologie „C. Rădulescu-Motru” al Academiei Române, invitata ediţiei din 22 oct. a Izvoarelor de filosofie. Domnia sa posedă o dublă specializare universitară: literatură şi filosofie. În primul domeniu ştiinţific, d-na Oana Vasilescu şi-a susţinut un strălucit doctorat pe tema literaturii ca formă de scrutare şi înţelegerii a sinelui. În cel de-al doilea domeniu, filosofie, domnia sa îşi susţine un al doilea doctorat legat de modul în care metoda maieutică este aptă să pună în conexiune, prin diverse tehnici creative de scoatere din ascundere a adevărului, filosofia şi literatura.

Aştept cu mare interes intervenţiile dvs. radiofonice!

Ediţia din 15 oct. Gândirea europeană în lecturi filosofice româneşti (XII)

Invitat: conf. univ. dr. Viorel Cernica

Difuzăm în această ediţie cea de-a douăsprezecea secvenţă sonoră - Perspective interculturale în practicile filosofice actuale – din serialului radiofonic ce argumentează şi ilustrează că paradigma filosofiei româneşti este interculturală.

Încheiem, astfel, periplul filosofic întreprins în jurul spaţiului intelectual decupat de gândirea românească, cum am remarcat cu toţii, o variantă insolită a filosofiei europene.

Dincolo de varietatea preocupărilor filosofice din ultimii douăzeci de ani, înregistrate la nivelul învăţământului universitar de specialitate ori în planul filosofiei social-politice şi publicisticii, evidente chiar dintr-o ochire, putem decela anumite dominante tematice şi metodologice?

În ce măsură este prezentă tradiţia interculturală anterioară în actele actuale de filosofare? Gândirea românească s-a apropiat mai mult acum de resursele anglo-saxone de reflecţie, în defavoarea celor germane ori franceze, aşa cum sunt susţin chiar anumiţi profesionişti ai filosofiei?

Ce noutăţii conceptuale s-au produs în aceşti douăzeci de ani de reflecţie liberă?

Are gândirea românească actuală o voce distinctă în peisajul reflexiv al unei interculturalităţi generalizate?

Acesta sunt principalele interogaţii la care vom răspunde în ultimul episod din serialul Gândirea europeană în lecturi filosofice româneşti.

Vă aştept opiniile cu privire la acest serial. Dacă doriţi putem face şi o dezbatere pe forumul emisiunii pe tema: Gândirea românească, încotro?

Ediţia din 8 oct. Gândirea europeană în lecturi filosofice româneşti (XI)

Invitat: conf. univ. dr. Viorel Cernica

Difuzăm în această ediţie cea de-a unsprezecea secvenţă sonoră - Filosofie şi interculturalitate în perioada dominaţiei ideologiei marxiste - din serialul radiofonic ce argumentează şi ilustrează că paradigma filosofiei româneşti este interculturală.

Acest episod ar putea fi calificat, spre deosebire de toate celelalte secvenţe ale serialului, ca fiind cel mai dificil atât sub aspect teoretic, cât şi atitudinal.

În primul rând, trebuie stabilit dacă într-o lume totalitară şi sufocată de ideologie putem vorbi despre existenţa unor practici filosofice autentice? Filosofia înseamnă, între atâtea altele, fireşte, şi libertatea gândirii de a pune totul sub semnul îndoielii, inclusiv chestionarea naturii actului de filosofare însăşi. Oare, a permis comunismul, în condiţiile în care marxism-leninismul era singura filozofie „adevărată”, aşa ceva?

În al doilea rând, putem face evaluări obiective asupra poziţiei filosofiei în cultura românească în perioada anilor 1948-1989, când ideea de proces al comunismului şi de condamnare a practicilor totalitare se află în agenda de prim plan a intelectualităţii umaniste româneşti? Ce noutăţii mai putem afla când deja ştim cu toţii cum a fost?

În sfârşit, în ce sens putem vorbi despre o paradigmă interculturală a filosofiei româneşti, când însăşi ideea de interculturalitate a fost modelată politic sub forma internaţionalismului proletar. Despre ce interculturalitate e vorba când cultura „burgheză” trebuia respinsă şi condamnată în numele revoluţiei proletare?

Iată provocările la care va răspunde în acest episod d-l profesor Viorel Cernica.

Ediţia din 1 oct. Gândirea europeană în lecturi filosofice româneşti (X)

Invitat: conf. univ. dr. Viorel Cernica

Difuzăm în această ediţie cea de-a zecea secvenţă sonoră - Gândirea interculturală a exilului filosofic românesc - din serialul radiofonic ce argumentează şi ilustrează că paradigma filosofiei româneşti este interculturală.
Acest episod vă propune scurte profiluri de personalitate şi o serie de evaluări comparative ale celor mai importanţi filosofi români care au ales calea exilului şi s-au afirmat ca filosofi în cultura occidentală după cel de-al doilea război mondial: Emil Cioran, Mircea Eliade, dar şi George Uscătescu, Ştefan Lupaşcu, Dumitru Cristian Amzăr, Octavian Vuia, Horia Stamatu.
Operele acestor gânditori, necercetate îndeajuns şi încă nerestituite integral culturii noastre postdecembriste, redactate, cum se ştie, în limbile de bază ale culturii europene, pun în faţa noastră o întrebare tulburătoare: aparţin aceste scrieri cu adevărat culturii filosofice româneşti sau diverselor culturi europene în limba în care ele au văzut lumina tiparului? În alţi termeni, ce importanţă are naţionalitatea în filozofie?
La această provocare vom încerca să răspundem în ediţia din 1 octombrie a Izvoarelor de filozofie.

DIFUZARE IN LUNA OCTOMBRIE

Dragi prieteni,
în luna septembrie pe spaţiul emisiunii Izvoare de filosofie sunt difuzate concertele si evenimentele prilejuite de organizarea Festivalului International "George Enescu", ediţia 2011. Următoarele trei episoade din serialul radiofonic Gândirea europeană în lecturi filosofice româneşti vor fi difuzate începând cu 1 oct. 2011.
Va astept cu mare drag pe lungimile de undă ale RRC.
Cu prietenie constantă,
Constantin Aslam