După o şedere de aproape un deceniu în Franţa şi după un debut parizian fulminant în 1947 cu o lucrare recomandată spre publicare de Étienne Gilson, Du Dialogue intérieur apărută la celebra editură Gallimard (lucrarea tradusă în limba română abia în 1995 cu titlul Despre dialogul interior – Fragment dintr-o antropologie metafizică), filosoful Mihai Şora, revenit în ţară, a tăcut apoi timp de 31 de ani. O tăcere publică autoimpusă, dar plină de tâlc şi speranţă. În tot acest timp, se întâlneşte, uneori zilnic, cu filosoful clandestin Alexandru Dragomir, fost student şi doctorand al lui Heidegger, cu Constantin Noica şi cu aţi intelectuali neaserviţi puterii, citeşte, meditează şi proiectează structura unui model simfonic de gândire pe care-l va face public începând cu lucrarea Sarea pământului din 1978.
De atunci, Mihai Şora a captat constant, printr-o serie de lucrări de mare profunzime, conferinţe, studii şi interviuri, atenţia publicului iubitor de reflecţie şi gândire speculativă, în vreme ce vocile autorizate ale profesioniştilor filosofiei susţin că gândirea acestuia a propus noi itinerarii de explorare filosofică a lumii. În prezentul punctual, Mihai Şora este perceput de o serie de tinerii filosofi ca un veritabil maestru îndrumător, iar proiectele actuale ale domniei sale probează ideea că tinereţea nu este o chestiune de vârstă.
Ediţia din 26 noiembrie a Izvoarelor de filozofie este dedicată în întregime sărbătorii celor 95 de ani de viaţă împliniţi de seniorul filosofiei româneşti, domnul Mihai Şora.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu