Chiar dacă astăzi logica pare a fi o disciplină
înrudită mai degrabă cu matematica decât cu filosofia, în realitate acest gen
de preocupări intelectuale posedă caracteristici formative, paideice și
culturale, unanim recunoscute. Căci, prin intermediul logicii cunoaștem nu doar condițiile formale ale
gândirii corecte, ci și mecanismele prin care ea se exercită argumentativ, critic
și autocritic, în toate zonele culturii. Altfel spus, logica livrează nu doar
instrumente care mențin și fortifică igiena minții, ci și căi de exercițiu
metodic de căutare, aflare și întemeiere a adevărului ca bun cultural și
public.
Ei bine, despre această prezență culturală a logicii vom vorbi în dezbaterea
din această săptămână, plecând de la cercetările întreprinse de către d-l Viorel
Vizureanu, prof. univ. la Facultatea de filozofie a Universității din
București, autorul unor recente lucrări dedicate istoriei logicii românești.
Vom lua, cu precădere, ca pretext al dezbaterii lucrarea Repere clasice ale logicii românești, care argumentează, între
altele, că la noi în cultură preocupările de logică nu s-au făcut doar pentru
sine, adică în folosul logicii însăși, ci au avut și un rol cultural întemeietor.
Ce rol acordați dvs.
culturii argumentative promovate de logică, în condițiile în care procedurile
retorice și manipulative sunt ținute, în spațiul nostru public, la mare cinste?
Aștept ca de obicei intervențiile dvs. radiofonice
prin intermediul cunoscutelor telefoane ale RRC.
Invitat: prof. univ. dr. Viorel Vizureanu
Inregistrarea audio a
dezbaterii o gasiti pe pagina Radio Romania Cultural la adresa:
http://main.radioromaniacultural.ro/planeta_radio_izvoare_de_filosofie_luna_februarie_2015-28091
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu