Invitatul ediţiei: prof. univ. dr. Andrei Cornea
Se spune deseori şi, pare-se, cu îndreptăţire, că filosofia este o încercare de a gândi paradoxalul, adică tocmai acele fapte în care gândirea intră într-un conflict ruinător cu ea însăşi.
Poate gândirea să-şi depăşească propriile sale limite, atunci când încearcă să înţeleagă ceea ce este de negândit, cum ar fi de pildă, nefiinţa, nimicul, moartea? Ce aflăm oare cu toţii din încercarea de străpungerea a ceea ce nu poate fi gândit şi înţeles? „Ceea ce nu este”, nefiinţa, oare „este” într-un anumit fel? A vorbi despre ceea ce nu poţi cunoaşte şi înţelege este oare tot o forma de cunoaştere? Cum poate gandirea sa nu se autosuspende cand vorbeşte chiar despre inexistenţa ei?
Acestea sunt întrebările la care vă invit să răspundem împreună în ediţia din 2 aprilie 2011, când vom lua ca pretext al schimbului nostru de opinii lucrarea recentă a filosofului şi eseistului Andrei Cornea, O istorie a nefiinţei în filosofia greacă.
Această lucrare, o veritabilă premieră internaţională, ilustrează că felul originar în care vechii greci au gândit posibilităţile de cuprindere a necuprinsului, ar putea constitui şi pentru noi, în lumea relativisă şi sceptică în care trăim, o bună lecţie de optimism şi tărie sufletească.
Felicitari domnule Constantin Aslam!In data de 29.03.2011 v-am descoperit saitul impreuna cu intregul univers spiritual-intelectual promovat aici precum si pe saiturile pe care am 'alunecat' fara sa vreau, pornind de pa pagina dumneavoastra!
RăspundețiȘtergereChiar nu stiam ca exista atita gindire filosofica romaneasca existentialista contemporana! Ce-i drept sunt prezente si o multitudine de influente care stirbesc originalitatea individului!
Personal nu am pregatire profesionala in domeniu dar nici nu mi-ar fi necesara deoarece mi-as pierde "prospetimea" ideilor si a dorintei de a gasi un raspuns concret, autentic, sincer la intrebarea:"DE CE?"
Referitor la "posibilitatea cuprinderii necuprinsului" pentru a ne mentine optimismul, libertatea spirituala si capacitatile intelectuale astfel incit sa putem sta intotdeauna demni in propria noastra conditie de OM , sa putem judeca Absolutul fara a putea fi la rindul nostru judecati, - ne este necesara mai intii o minte odihnita pentru a fi treaza la orice adiere a inspiratiei autentice . Iar pentru a alege intotdeauna ceeace este spre binele meu si al celorlalti - se pare ca numai experienta sincera rezultata din a FACE , EXECUTA,APLICA ceea ce am invatat - si astfel obtinind o intelepciune mai importanta si mai valoroasa decit toata intelepciunea tuturor "inteleptilor vremii" la un loc - ma poate ajuta sa identific adavarata cunoastere.
As avea mai multe idei de pus intr-un dialog spontan cu o alta persoana( de ex.: niciun individ nu se naste cu drept la viata si nici nu-l poate obtine sau cistiga, toti fiind condamnati la moarte iar in asa-zisa viata de 'aici' si 'acum' avem libertatea de alege viata fara moarte, drept pe care posibil sa-l primim intr-o viata viitoare nemuritoare ... ... )in scopul clarificarii unor aspecte vitale pentru mine ca fiinta umana vie care nu se va impaca vreodata cu gindul mortii, considerind moartea ca cea mai mare umilinta la care poate fi supus OMUL !
Sa nu uitati sa va fie bine!
Cu respect,
Draga Doamna Denisa Cristofil,
RăspundețiȘtergerefireste ca nimeni nu poseda solutii de a ne scapa de conditia noastra de oameni predestinati suferintei si mortii. In schimb, cum atat de bine spuneti, ne putem clarifica impreuna printr-o relatie de la suflet la suflet. Numai ca este foarte greu sa gasesti pe cineva sa te asculte!
In alta ordine de idei, filosofia romaneasca orientata existential este atat de bogata - si stiu ce spun pentru ca de decenii tot citesc aceste scrieri - incat poate uimi pe oricine este neprevenit.
Imi pare bine ca emisiunea Izvoare de filosofie si-a mai castigat un prieten!
Cu stima,
Constantin Aslam
Dacă citiţi cărţile "Transformarespaţiutimp" sau "Libertateconstrîngere" autor Tudor Păroiu veţi afla că în filozofia romînească tema paradoxului s-a mai analizat şi încă la un nivel deosebit.Această nouă teorie neconvenţională se bazează pe legi noi respectiv a paradoxului, a simultaneităţii, a unicităţii, a infinitului limitat şi altele.Ca exemplu teoria paradoxului spune că orice entitate este un paradox finitinfinit, finit ca entitate şi infinit ca univers (transformarespaţiutimp)sau orice entitate este o simultaneitate finitinfinită de entităţi, finită ca entitate şi infinită ca realitate. Prin entitate se înţelege orice formă de existenţă (formăexistenţăspirit).Definiţia convenţională a nefiinţei este limitată pentru că orice fiinţă este compusă din elemente nefiinţă asta dacă atomii sau vidul le numim nefiinţă. Ce înţelegem prin nefiinţă ceea ce înţelege cunoaşterea umană ca nefiinţă sau ceeea ce este dincolo de cunoaşterea oricărei entităţi ca nefiinţă?.
RăspundețiȘtergere