Invitatul ediţiei: lector univ. dr. Cristian NaeEdiţia din 12 martie aduce în prim plan un alt exemplu menit să ilustreze resincronizarea gândirii româneşti la marile teme de reflecţie ale culturii filosofice contemporane, fenomen iniţiat şi nutrit de cercetările pe cont propriu întreprinse de noua generaţie de filosofi români. Vom focaliza de această dată domeniul filosofiei artei, un gen de preocupări teoretice extrem de subtil şi controversat, situat în intervalul dilematic desenat de cearta între practicile artistice creative şi practicile teoretico-filosofice explicative. Dezbaterea este prilejuită de apariţia unei lucrări recente de filosofia artei, Arta după sfârşitul artei. Danto şi redefinirea operei de artă, semnate de Cristian Nae, un reprezentant de marcă al noii generaţii de filosofi români, lector univ. dr. la Facultatea de Arte Plastice şi Decorative, Universitatea de Artă „George Enescu” din Iaşi.
Nucleul dezbaterii îl va constitui, între altele, tema „morţii artei”, adică a convingerii larg răspândite în rândurile multora dintre noi ce cred că arta contemporană şi-a pierdut mesajul estetic elevat de altădată, privând astfel fiinţa noastră lăuntrică de emoţii şi bucurii subtile. Putem vorbi într-un sens propriu despre moartea artei? La ce ne referim atunci când vorbim despre moartea artei? Vorbim oare despre starea reală a artei, despre formele ei de manifestare cu care noi stabilim relaţii de intimitate, de trăire şi emoţie estetică, sau atunci când auzim expresia „moartea artei” ne referim la teoreticienii acesteia: la istoricii şi criticii de artă, la filosofi si la limitele analizelor lor conceptuale? Oare despre ce vorbim în acest context al artei după artă: despre criza mijloacelor de expresie a artei sau despre limitele noastre de înţelegere teoretică şi filosofică?
Va aştept cu interes constant opiniile prin intermediul telefoanelor RRC! Puteţi, fireşte, să postaţi mesaje şi întrebări pe acest blog al emisiunii!
Nucleul dezbaterii îl va constitui, între altele, tema „morţii artei”, adică a convingerii larg răspândite în rândurile multora dintre noi ce cred că arta contemporană şi-a pierdut mesajul estetic elevat de altădată, privând astfel fiinţa noastră lăuntrică de emoţii şi bucurii subtile. Putem vorbi într-un sens propriu despre moartea artei? La ce ne referim atunci când vorbim despre moartea artei? Vorbim oare despre starea reală a artei, despre formele ei de manifestare cu care noi stabilim relaţii de intimitate, de trăire şi emoţie estetică, sau atunci când auzim expresia „moartea artei” ne referim la teoreticienii acesteia: la istoricii şi criticii de artă, la filosofi si la limitele analizelor lor conceptuale? Oare despre ce vorbim în acest context al artei după artă: despre criza mijloacelor de expresie a artei sau despre limitele noastre de înţelegere teoretică şi filosofică?
Va aştept cu interes constant opiniile prin intermediul telefoanelor RRC! Puteţi, fireşte, să postaţi mesaje şi întrebări pe acest blog al emisiunii!
una din cartile lui Arthur Danto e de cativa ani anuntata ca fiind "in pregatire" la editura Idea (mi se pare ca e tradusa de Vlad Morariu). Stie cineva daca va aparea pina la urma ?
RăspundețiȘtergerede unde si in ce conditii se poate achizitiona cartea domnului Cristian Nae?
RăspundețiȘtergereCartea d-lui Cristian Nae poate fi procurata de la Editura Universitatii "Alexandru Ioan Cuza" din Iasi printr-o comanda scrisa. Adresa o gasiti pe Internet.
RăspundețiȘtergere