Ediția din 12 oct. Dileme ale cunoașterii vizuale. Știm ceea ce vedem sau vedem ceea ce știm?

 Invitat: conf. univ. dr. Cristian Nae 

„A vedea” este, probabil, unul dintre cele mai înșelătoare verbe din vocabularul limbilor europene.

Pe de o parte, actul vederii este asimilat pretutindeni cu cel al cunoașterii veridice, nemediate de alți factori perturbatori. Privim lucrurile și le vedem așa cum sunt ele pentru că, știm cu toții, „imaginile nu mint”. „Am văzut cu ochii mei” este, fără îndoială, una dintre cele mai credibile probe pe care le putem aduce în sprijinul prezumților noastre.  

Pe de altă parte, verbul „a vedea”, cum argumentează o serie de filosofi contemporani, este strict dependent de educație, istorie și cultură. Vedem în lucruri ceea ce am învățat să vedem. Dacă nu suntem microbiologi, de pildă, chiar dacă privim prin lentilele unui microscop nu vom „vedea” niciodată  structura internă a unui microorganism.

În sfârșit, există și un regim expresiv de funcționare a „vederii”, nu doar cognitiv. Ochiul este legat și de suflet, de „simțire”, nu doar de gândire. Când privim un tablou drag nouă, nu vedem un obiect, ci intuim în el valoarea frumosului.

Cum se îmbină aceste fațete diferite ale lui „a vedea” în lumea noastră dominată de cultura vizuală și de valorile lui „homo videns”? Ce legătură există între „vedere” și interpretare? Ce este „natural” și ce este „cultural” în privirea noastră?

Acestea sunt întrebările sugerate de o insolită carte de analiză critică a teoriilor filosofice ale artelor vizuale, semnată de către d-l Cristian Nae, filosof, teoretician și critic de artă, conf. univ. dr. la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași, invitatul ediției din această săptămână a Izvoarelor de filozofie.

Ediția din 5 oct. Condiția intelectualului român în Europa Unită. Perspective ale sociologiei și filosofiei culturii

Invitat: prof. univ. dr. Constantin Schifirneț

„Sensul modern al intelectualului referă la persoana cu activitate de creare şi diseminare a ideilor, a conceptelor ştiinţifice, dar şi la implicarea sa în schimbarea socială. Trei condiţii fac dintr-o persoană intelectual: specialitatea, dimensiunea civică, atitudinea critică.  Proprie intelectualului este analiza raţională, cu argumente şi fără prejudecăţi a realităţii. Un intelectual este deschis la inovaţie şi la noutate, la spiritul critic faţă  de producţia culturală şi ştiinţifică. Intelectualul este cel care extinde cunoaşterea în toate domeniile. Din acest unghi s-a spus că definirea intelectualilor este mai puţin importantă decât modul cum ei înşişi se autodefinesc în condiţii istorice particulare”.

Cu aceste înțelesuri ale „intelectualului” precizate conceptual într-un articol recent apărut, de către invitatul emisiunii, cunoscutul sociolog și filosof al culturii Constantin Schifineț, vă propun să ne interogăm împreună asupra rolului intelectualității românești în contextul Europei Unite.

Ideea unei „națiuni de cultură”, impusă în spațiul public de Titu Maiorescu și preluată apoi de către toți intelectualii creativi, emblematici pentru cultura națională interbelică, este relevantă și pentru intelectuali români de astăzi formați în cultul valorilor transnaționale și globale? S-au produs după 2007, anul aderării României la UE, schimbări semnificative în agenda reflexivă a intelectualilor români? Care sunt idealurile creative și civice spre care privesc astăzi, în perioada „postaderare”, intelectualii români?

Acestea sunt, deopotrivă, întrebările și provocările ediției din această săptămână a întâlnirii noastre pe calea undelor. Astept ca de obicei mesajele și întrebările dvs.  

Ediția din 28 sept. 2013 Filosofia în era globalizării. Impresii de la cel de-al XXIII-lea Congres Mondial de Filosofie

Invitat: prof. univ. dr. Viorel Guliciuc 

„Filosofia ca cercetare și mod de viață”. Sub semnul acestei credințe de sorginte socratică – „o viața ne-examinată nu merită trăită” formulată de Socrate în dialogul Criton -  s-au desfășurat în Grecia, la Atena, lucrările celui de-al XXIII-lea Congres Mondial de Filozofie, de departe, cel mai important evenimentul filosofic din anul 2013.

          Evenimentul a captat, firește, interesul profesioniştilor gândirii din întreaga lume și, deopotrivă, interesul publicului cultivat de pretutindeni, întrucât tema aflată în dezbatere invită la o reflecţie ce trece dincolo de cercul strict al specialiştilor. Simplu spus, vorba lui Rousseau, nimeni nu are un suflet atât de cadaveric, încât să reprime în sinele lăuntric reflexivitatea naturală a gândirii ce se manifestă precum respirația ori bătăile inimii.

Reflectat în presa din întreaga lume, inclusiv în publicațiile românești – a se vedea inspiratul articol Măslinul filosofiei semnat de scriitoarea Doina Cernica în paginile revistei „Cultura” http://revistacultura.ro/nou/2013/08/maslinul-filosofiei - lucrările acestui congres au depășit, pare-se, ca amploare și intensitate a dezbaterilor, anterioarele ediții desfășurate la Seul, Istambul și Boston, semn că filosofia nu se află în criza care s-a generalizat la scară planetară. Prezența unor celebrii filosofi precum Jurgen Habermas, Umberto Eco, William L. McBride etc. au dat un plus de interes lucrărilor congresului, iar diversitatea temelor și subiectelor aflate în dezbatere au ilustrat ideea că filosofia este, într-adevăr, și cercetare și mod de viață ( vezi site-ul XXIII World Congress of Philosophy, http://www.wcp2013.gr/en/)

Invitatul emisiunii este d-l prof. univ. dr. Viorel Guliciuc, Universitatea „Ștefan cel Mare”  Suceava, unul dintre cei mai activi și dinamici filosofi români, prezent la lucrările acestui congres atât în calitate de referent cât și de moderator.  

Vă aștept ca de obicei cu intrebări și comentarii la cunoscutele telefoane ale RRC și, fireste, cu opinii pe care le puteri posta pe blog.  

Edițiile 15 iulie – 7 septembrie 2013. Program de redifuzări

Dragi prieteni,

Între 15 iulie și 7 septembrie, emisiunea Izvoare de filozofie vă propune o serie de redifuzări, pe care le puteți (re)asculta, firește, pe lungimile de undă ale postului de Radio România Cultural, ori accesând înregistrările audio existente pe acest blog.

Planificarea acestor redifuzări este următoarea:

20 iulie – Pagini filosofice inedite. Vasile Băncilă despre Nae Ionescu. Invitat: cercet şt. Dora Mezdrea 

27 iulie - Filosofi şi scrieri filosofice în arhivele CNSAS. Invitat: cercet şt. Dora Mezdrea 

3 august - Tehnologiei scrisului - un nou domeniu de investigații filosofice.  Invitat: conf. univ. dr.  Manuela Ungureanu

10 august - Natura umană în declin? Ipoteze şi dezbateri interdisciplinare actuale. Invitat: lector univ. dr. Corina Matei 

17 august - În căutarea sinelui. Explorări filosofice în lumea reflexivității românești. Invitat: prof. univ. dr. Ion Dur 

24 august  - Gaston Bachelard: între știință și reverie. Radiografia unei gândiri paradoxale. Invitat: prof. univ. dr.  Ionel Bușe
31 august -  Parteneriate filosofice în dialog: Universitatea din București și  New York University. Invitat: prof. univ. dr. Mircea Dumitru

7 septembrie - Provocările formative ale valorilor…tradiționale. Perspective ale filosofiei educației. Invitat: prof. univ. dr. Emil Stan

PS. ANUNȚ IMPORTANT - Unii dintre dvs. mi-au semnalat că o serie de înregistrări audio ale emisiunilor din anul 2011, postate pe blog, au dispărut. Vă anunț că situația s-a remediat și, prin urmare, fiecare postare de emisiune este însoțită acum de înregistrarea audio corespunzătoare. Înregistrările, cum veți remarca, nu sunt supuse unor postprocesări audio. Ni s-a părut firesc ca înregistrarea postată să reproducă întocmai atmosfera și condițiile de realizare a tipului de emisiune, „dezbatere în direct”.

Ediția din 13 iulie 2013. Filosofie și erudiție. O evocare a gânditorului și cărturarului Aram Frenkian

Invitat: acad. Gheorghe Vlăduțescu

Ediția din această săpmână a întâlnirii noastre vă propune o evocarea a personalității lui Aram Frenkian (1898-1964), de la a cărui naștere s-au împlinit, recent, 115 ani.

Filosof și poliglot, Aram Frenkian „a fost, poate, cel mai de seamă clasicist din spațiul noastru de cultură, cuprinzând cam tot ce se putea cuprinde, de la Homer la Plotin.  Avea însă o predilecție aparte pentru timpul <auroral> și pentru acela <crepuscular>, zicând, de altfel, că filosofiile post-aristotelice l-au atras. Totuși, nu numai, dar care l-au cunoscut, știu câtă sfiiciune punea în mărturisirea impresionantei sale cunoașteri a culturii vechilor greci și nu numai. Mulțimea cunoștințelor, acea polymatheia, care îl irita, la vremea sa pe Heraclit, era însoțită, sever supravegheată mai curând, de înțelegere. Poate, scrierile sale se supun, fiecare, unei idei. Frenkian nu lasă informația liberă; mijloc, doar, era făcută să participe la o demonstrație” (Gheorghe Vlăduțescu).  

Invitat în studio este d-l acad. Gheorghe Vlăduțescu. Domnia sa ne propune, alături de pertinente evaluări filosofice, o serie de rememorari ale întâlnirilor personale, formative pe linie clasicistă, cu acest mare savant și enciclopedist pe care-l evocăm într-un portret radiofonic: Aram Frenkian. 

Ediția din 6 iulie. Incursiuni în logica…inimii. Reconfigurări conceptuale în antropologia filosofică actuală

Invitat: dr. Huian (Albu) Georgiana

Încercările de înțelegere a ființei noastre ca întreg au gravitat, mai ales de la Kant încoace, în jurul unor concepte investite cu rol axiomatic și unificator: subiect, substanţă gânditoare, eu, interioritate, conştiinţă, intenţionalitate, intelect, corp etc. Rând pe rând, aceste concepte au devenit axiome ale înțelegerii de sine omenești, fapt pe care-l putem identifica în sute de cărți și mii de articole grupate în biblioteci sub eticheta: „antropologie filosofică”.

Numai că, fapt paradoxal, pe măsură ce avansăm, cu ajutorul acestor concepte, în cunoașterea de sine, ființa noastră se ascunde tot mai mult, adeverind parcă spusele lui Blaga: misterul lumii sporește pe măsură ce ne apropriem de el!

Ei bine, în dezbaterea din această sâmbătă va propunem un itinerar insolit de înțelegere a omului, amintind de celebrele cuvinte ale lui Pascal: „inima are rațiunile sale pe care rațiunea nu le cunoaște”.

Pretextul dezbaterii îl constituie cercetările recente întreprinse de către d-na Huian (Albu) Georgiana, invitata noastră în studio, asupra unei vechi tradiții culturale, filosofice, teologice și intelectuale europene, care socotea că „inima” este principalul nostru organ de cunoaștere. În „inimă”, și nu în „rațiune”, cum credem noi, se află, pare-se, centrul cunoașterii veritabile, capacitatea noastră instantanee de a deosebi adevărul de fals și binele de rău și, mai mult decât atât, doar prin „cunoașterea cardiacă”, ca „vedere” a lui Dumnezeu, am putea descifra misterul vieții și al morții.

D-na Huian (Albu) Georgiana este o reprezentantă de vârf a tinerei generații de filosofi români, aflate în plin proces de afirmare publică. Domnia sa a absolvit două facultăți: Facultatea de filosofie și Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, secţia de Filologie Clasică, Universitatea din Bucureşti. Studiile de licență au fost urmare de o serie de specializări și masterate în filozofie și teologie: stagii de specializare în Germania, la Universitatea din Tubingen, masterat la Universitatea din Louvain, Belgia, specializarea studii europene, masterat la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, Secția Doctrină și Cultură. De curând, invitata noastră și-a susținut un doctorat în cotutelă, Universitatea din București, Universitatea Paris-Sorbonne (Paris IV, îndrumător filosoful Jean-Luc Marion), cu mențiunea très honorable, pe o temă apropiată subiectului pe care-l vom dezbate în emisiune: Rolul inimii în edificarea subiectivității și a intersubiectivității augustiniene.

Ediția din 29 iunie De la pasiune la specializare. O dezbatere privind cercetările profesionalizate în domeniul filosofiei româneşti

Invitat. conf. univ. dr. Viorel Cernica 

Unul dintre cele mai semnificative fenomene ce se petrec în cultura noastră reflexivă actuala îl constituie inițierea de cercetări profesionalizate în domeniul istoriei filosofiei românești, segment de investigații teoretice lăsat, decenii întregi, la voia întâmplării. Faptul ca atare, merită o analiză de detaliu, mai ales că însăși ideea de „filozofie românească” a fost contestată chiar din interiorul celor care au practicat, paradoxal, în mod creativ filosofia.

Vă mai aduceți aminte de spusele lui Nae Ionescu? „Filosofia românească în forma ei cultă, nu există. Și e foarte probabil că  nu va exista încă multă vreme de aici înainte...Filosofia românească nu va începe să se constituie decât în clipa în care va pătrunde ideea că o filosofie valabilă pentru toți și totdeauna nu e bună de nimic”.

Cum și când s-a trecut de la pasiunea pentru analiza gândirii românești, la constituirea unei veritabile specializări filosofice în acest domeniu? Ce structuri instituționale (secții de cercetare, reviste de specialitate, congrese și simpozioane etc) sunt implicate în acest segment de analiză filosofică? Care sunt cele mai importante proiecte și care este anvergura lor? În final, oare în ce orizont de timp vom avea la dispoziție o istorie „completă” a filosofiei românești?

Acestea sunt întrebările la care este invitat să răspundă d-l conf. univ. dr. Viorel Cernica la Facultatea de filosofie a Universității din București și coordonator al Secției de istorie a filosofiei românești, din cadrul Institutului de filozofie și psihologie „Constantin Radulescu-Motru, al Academiei Române.  

Ediția din 22 iunie. Mari teme ale postmodernității filosofice. Societatea de consum – un concept ideologic?

Invitat: Oana Camelia Șerban 

Datele privind creativitatea în filozofie au cunoscut în timpurile noastre, între atâtea altele, prin raportare la venerabila tradiție filosofică, schimbări semnificative în privința sexului și vârstei.

În primul rând, filosofia nu mai este un domeniu rezervat în exclusivitate bărbaților. Nume de femei-filosof, precum Hannah Arendt, Elizabet Anscombe ori Simone de Beauvoir etc., au ilustrat ideea că producerea noului în filozofie nu se află într-o legătură necesară cu sexul masculin.

În al doilea rând, creativitatea în filozofie nu mai este astăzi apanajul „experiențelor crepusculare” ce survin odată cu maturitatea deplină și care se împlinesc, nu-i așa, „apoteotic”, la vârsta „înțelepciunii”. Căci, echipele de cercetare în filozofie, oriunde în lume, se sprijină masiv pe munca de investigație a studenților și doctoranzilor, în vreme ce „directorii de proiecte”, profesori și, deseori, filosofi consacrați universitar și academic, „îndrumă” „conduc” și „controlează”.

            Ei bine, ediția din această săptămână a Izvoarelor de filozofie, ilustrează din plin schimbarea semnalată, întrucât în studio va fi prezentă d-na Oana Camelia Șerban, proaspăt absolventă de filozofie (promoția 2013), eseistă, scriitoare și jurnalistă. La doar douăzeci și doi de ani, invitata noastră a publicat trei volume de poezii, Camelii fără puls, Editura Omega, 2007, Silogismele Agape-ului, Editura Vega , 2008, Sofisme pentru Calliope- Scurt tratat despre monadele poeziei, Editura Lorilav 2010. Volumul de eseistică Așa a fost, se-ntâmplă-n viață, Editura EditGraph, 2012 și incitanta lucrare de investigații filosofice interdisciplinare, Moartea fericirii light: De la reforma etică spre metafora estetică, Editura Ars Docendi, București, 2012, argumentează ideea că, în ordinea creativității, forța imaginației concurează „experiența".

            Subiectul dezbaterii propune o privire critică, din interiorul postmodernității filosofice, a contextului și idealurilor de viață nutrite de societatea de consum și sintetizate în irepresibilul îndemn: fiți fericiți!

Ediția din 15 iunie. Un proiect filosofic grandios. Operele lui Leibniz în limba română

Invitat: conf. unv. dr. Adrian Niță

Aspirațiile universaliste ale culturii filosofice românești, par a lua un chip tot mai consistent, pe măsură ce micile comunități românești de profesioniști sunt integrate în marea infrastructura internațională de cercetări și investigații filosofice. Vom ilustra această idee printr-o dezbatere prilejuită de înființarea recentă a „Societății Leibniz din România”, o asociație filosofică ce își propune, între altele, traducerea a nu mai puțin de douăzeci de volume din opera celui mai erudit filosof din secolul al XVII-lea: Gottfried Wilhelm Leibniz (1646-1716) ( a se vedea, http://www.adriannita.ro/index.php/ro/blog/105-societatea-leibniz).

Dezbaterea pe care v-o propun, ia ca amorsă spaima pricinuită teologului și logicianului Antoine Arnauld care se pronunța asupra lucrării lui Leibniz Discurs asupra metafizicii în termenii următori: „Găsesc în aceste meditații atâtea lucruri care mă înspăimântă și pe care, dacă nu greșesc foarte tare, întreaga omenire le va găsi atât de șocante, încât nu prea văd la ce-ar putea sluji o scriere care în mod evident va fi respinsă de întreaga lume”.  

Oare, cum împacă Leibniz atotputernicia lui Dumnezeu, tema temelor filosofiei scolastice, cu supremația rațiunii de care s-a înspăimântat atât de rău Arnauld?

Iată provocarea cu care se va confrunta d-l conf. univ. dr. Adrian Niță, Președintele „Societății Leibniz din România”, invitatul ediției din aceasta săptămână a Izvoarelor de filozofie.

Ediția din 8 iunie 2013. Heidegger și Wittgenstein. O întâlnire la răscruce de gânduri

Invitat: dr. Cătălin Cioabă 

Dezvoltările filosofice actuale stau, în mare măsură, sub semnul stilurilor divergente de gândire produse de Martin Heidegger și Ludwig Wittgenstein, autorii care au „reinventat” filosofia printr-o schimbare radicală de vocabular, tematici și de reprezentări asupra tradiției reflexive europene. Divergența dintre aceste stiluri a devenit chiar una „instituțională”, de vreme ce diversele departamente de filozofie, din mai toate universitățile lumii, urmează fie „tradiția continentală”, fie „tradiția analitică” corespunzătoare marilor instituiri filosofice produse de către Heidegger și Wittgenstein.

Consecințele unei astfel de divizări sunt, cum se știe, multiple. Între acestea, putem include și faptul paradoxal că, de cele mai multe ori, doar filosofii se întâlnesc între ei, nu și filosofiile pe care aceștia le practică.

Cum este posibilă o întâlnirea între aceste stiluri divergente de practică filosofică profesională? Riguros vorbind, îi putem gândi pe Heidegger și Wittgenstein împreună?

Aceasta este provocarea asupra căreia ne vom concentra în ediția din această săptămână a întâlnirii noastre pe calea undelor.

         Pretextul dezbaterii ni l-a oferit ultima lucrare semnată de către d-l Cătălin Cioabă, recent apărută la Editura Humanitas, Filosoful și umbra lui. Turnura gândirii la Martin Heidegger și Ludwig Wittgenstein, lucrare ce ne propune un îndrăzneț experiment conceptual de întâlnire, la răscruce de gânduri, între două filosofii ce se percep pe sine în raporturi opozitive.