Aparitiția recentă la Editura Universității din
București a unei culegeri de studii grupate sub titlul Critică, marginalitate, cinism, volum îngrijit de Cristina Voinea
și Cristian Iftode, readuce în discuție unul dintre cele mai paradoxale
experimente ale gândirii filozofice care și-a căutat, pare-se, încă de la
începuturile ei sistematice, argumente ale propriei sale suprimări. Oare câți
dintre noi nu au fost surprinși de „filosofia abandonului filosofiei”
practicată de primul „filosof câine”, Diogene din Sinope, eternul vagabond,
locuitor al celebrului butoi plasat în agora ateniană, cel care cerșea până și
de la statui pentru a învață arta de a fi refuzat?
Ciudat lucru, impertinența lui Diogene de a filosofa
împotriva filosofiei însăși nu este respinsă nici măcar de Aristotel, părintele
gândirii critice. Căci, cum am putea să
înțelegem altfel reflecțiile exprimate în lucrarea sa metafilosofică, Protreptic: „ a filosofa înseamnă atât a
căuta să afli dacă trebuie sau nu să filosofezi, cât și a te dedica
contemplației filosofice”.
Oare practicarea „filosofiei ca antifilosofie” stă
în chiar natura actului de filosofare din moment ce marea listă de filosofi
critici ai gândirii moderne și postmoderne, de la Nietzsche la Cioran,
Foucault, Derrida etc. au argumentat, vorba lui Peter Sloterdijk din Critica rațiunii cinice că „filosofia ar
vrea să moară și nu poate”.
Spiritul lui Diogene din Sinope este încă viu
printre noi? Care este profilul de personalitate al
filosofului cinic de ieri de azi? Și, în fond, ce este cinismul: o filosofie
sau o atitudine în filosofie?
În jurul
acestor întrebări se va concentra dezbaterea din această săptămână ce-i are ca
invitați pe coordonatorii volumului amintit, Cristina Voinea, cercet. drd. la
Centrul de Cercetare în Etica Aplicată și
conf. univ. dr. Cristian Iftode.
Inregistrarea dezbaterii este postata pe adresa de mai jos:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu