Invitat: lector univ. dr. Horia Pătrașcu
Ideea că E. Cioran este un autor aproape imposibil
de comentat a devenit cu timpul o veritabilă dominantă exegetică. Căci ce să
spui despre el sau despre o singură frază a lui, cum remarca şi Jean François
Revel, „fără să nu fie o jalnică degradare a ideii? În această situație, doar
citarea este singurul comentariu suportabil”.
Ei bine, în ciuda acestei convingeri larg
răspândite ce recomandă, în fond, suspendarea gândirii critice, lucrarea Terapia prin Cioran. Forța gândirii negative,
semnată de tânărul filosof și eseist Horia Pătrașcu propune o perspectivă
contrarie.
+micsorata.jpg)
Scrierile lui Cioran, susține domnia sa, nu sunt
pure exerciții de imaginație, literare, aforistice și eseistice, cât mai
degrabă rodul unei reflecții sistematice, fundamentate psihologic și terapeutic,
asupra „călătoriei fără destinație” pe care fiecare dintre noi o întreprinde
chiar din momentul nașterii.
„… filosofia lui Cioran este psihologie în sensul
cel mai strict al termenului”. Aceasta este teza interpretativă suprinzătoare
pe care o propune d-l Horia Pătrașcu în lucrarea amintită și asupra căreia se
va concentra și dezbaterea din această săptămână în întâlnirii noastre.
O lectura a textelor cioraniene echivalează cu o
vizită la un psiholog terapeut? Astept comentariile dvs. pe blog.
Inregistrarea audio a dezbaterii o gasiti pe pagina Radio Romania
Cultural la adresa:
http://main.radioromaniacultural.ro/planeta_radio_izvoare_de_filosofie_luna_iunie_2014-17657
Scrierile lui Cioran m-au fascinat inca din adolescenta cand am inceput, cum dealtfel caracteristic varstei, sa reflect asupra sensului existentei. Afinitatea intre ceea ce turmenta zilnic gandurile mele si mesajul transmis de Cioran a facut ca acesta sa ramana pana in ziua de astazi unul dintre autorii mei preferati. Scrierile lui Cioran nu sunt incarcate de pesimism asa cum vin considerate de obicei in gandirea comuna, ci dimpotriva exprima o luciditate coplesitoare capabila sa ofere o viziune obiectiva asupra sensului-non-sensului calatoriei noastre in aceasta lume. Doar eliberarea de toate prejiudiciile impuse de societatea in care traim prin indepartarea de modelele impuse in mod indirect doar pentru a ne face existenta mai suportabila si pentru ai da un sens, ne va putea ajuta sa iubim viata pentru simplul motiv de "a fi". Daca rostul terapiei psihologice este acela de a ne oferi posibilitatea sa ne punem in discutie, sa ne autoevaluam si sa intelegem ca viata are un sens doar pentru ca nu are unul, mai exact nu traim pentru glorie, pentru procrearea speciei sau pentru orice alt motiv exterior fiintei noastre, atunci pot spunde ca Cioran este nu un psiholog terapeut ci singurul psiholog terapeut.
RăspundețiȘtergere