A filosofa împotriva filosofiei însăși este una
dintre multiplele ciudățenii ale gândirii filosofice. Semnalată încă de
Aristotel, în Protrepticul, fr. B 6, „ a filosofa înseamnă atât a căuta să afli dacă trebuie sau nu să filosofezi,
cât și a te dedica contemplației filosofice”, ideea unei filosofii ca
antifilosofie își primește un program filosofic laborios în gândirea elenistică,
prin școala scepticilor, având apoi un impresionat parcurs istoric împlinit,
cum știm, în opera lui Cioran, cel care se autoprezenta a fi „ultimul sceptic
de serviciu al lumii”.
În ce constă programul,
dar și seducția unei filosofii îndreptate împotriva filosofiei însăși? Ce este
pozitiv în negativismul acestei filosofii? Ideea de suspendare a judecății prin
epoche, celebrul îndemn al vechilor
sceptici, s-a împlinit în lumea noastră relativistă? Cum se explică faptul că
filosofia „abandonului filosofiei” a stimulat și mai aprins căutările
filosofice? Este istoria filosofiei o dispută continuă între „dogmatici” și
„sceptici”, așa cum susțin importanți istorici ai domeniului gândirii
reflexive? În final, cum evaluăm astăzi gândirea sceptică și pretenția sa de a
fi nu doar o formă de igienă mintală, cât mai degrabă o terapie obligatorie a minții?
Acestea sunt principalele întrebări ce vor anima
dezbaterea din această săptămână a întâlnirii noastre pe calea undelor.
Suntem onorați de prezența în studio a d-lui acad.
Gheorghe Vlăduțescu, care a semnat de curând o incitantă lucrare privind
parcursul istoric al gândirii sceptice, apărută la Editura Universitaria din
Craiova sub titlul Scepticismul grec ca
filozofie critică.
Inregistrarea audio a dezbaterii o gasiti pe pagina Radio Romania Cultural la adresa:
http://main.radioromaniacultural.ro/planeta_radio_izvoare_de_filosofie_luna_iunie_2014-17657
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu