Invitat: dr. Radu Ionicioiu
Decernarea, în data 9 octombrie, a premiilor Nobel fizicienilor Serge Haroche și David J. Wineland, pentru „metode experimentale inovative care
permit măsurarea și manevrarea sistemelor cuantice individuale” (http://www.nobelprize.org/nobel_prizes/physics/laureates/2012/),
readuce în prim plan problemele filosofice generate de misterioasa lume
cuantică responsabilă de producerea unui paradox pe care l-am putea enunța în
termeni simpli: pe măsură ce cunoașterea științifică înaintează, aceasta devine, în
domeniile de vârf ale cercetării, tot mai non-intuitivă, mai depărtată de realitatea
observațională, neproblematică, în care trăim cu toții.
Despre existența acestui paradox am aflat cu toții încă de pe băncile
liceului. Atunci, cei mai mulți dintre noi au făcut mari eforturi pentru a
înțelege că lumina este, deopotrivă, corpuscul și undă, că nu se pot stabili, în
aceeași unitate de timp, poziția și impulsul unei particule elementare…etc. Tot
atunci am aflat și de celebrul experiment mintal, „pisica lui Schrödinger”, ce sublinia insolitul
noilor reprezentări ale lumii cuantice, respectiv conflictul ireconciliabil
dintre legile care guvernează lumea noastră observațională, macroscopică și
lumea cuantică. Căci, așa cum știm, în timp ce particulele elementare se pot
afla simultan în mai multe stări cuantice, „pisica lui Schrödinger”, ca orice
pisică, nu poate fi decât vie sau moartă.
Aflăm cu stupoare acum, când alianța dintre tehnologie și cunoaștere a
devenit indisolubilă, că misterul lumii cuantice s-a radicalizat sub impactul
celei de-a ”doua revoluții cuantice”, că suntem „constrânși” de calcule
matematice sofisticate să vorbim despre niveluri contradictorii de realitate din care
au dispărut cele mai familiare reprezentări ale lumii noastre observaționale:
masă și cauzalitate, spațiu și timp etc.
Stimate D-le Aslam,
RăspundețiȘtergereaş dori să aflu părerea invitatului dvs. despre articolul lui Lawrence M. Krauss: The Consolation of Philosophy. An update by the author of “A Universe from Nothing” on his thoughts, as a theoretical physicist, about the value of the discipline of philosophy, din Scientific American, 27 aprilie 2012:
http://www.scientificamerican.com/article.cfm?id=the-consolation-of-philos&WT.mc_id=SA_CAT_physics_20120427
Am postat şi eu câteva comentarii la acest articol (sub numele Kantinomus). Pot fi găsite la “Comments” sau pe Scribd la adresa:
http://www.scribd.com/doc/91632125/Marcel-Chelba-The-Consolation-of-Philosophy-Comment-on-an-article-by-Lawrence-M-Krauss-The-Consolation-of-Philosophy
De asemenea, aş fi curios să aflu părerea domiei sale despre cartea mea: Introducere critică, Ed. Crates, 2004 – în special despre capitolul “Către o nouă paradigmă a ştiinţei” – dar sunt conştient că ar fi prea mult pentru timpul foarte limitat al emisiunii. Aş fi încântat, însă, să ştiu că a luat cunoştinţă de această lucrare. O găseşte tot pe Scribd, la adresa:
http://www.scribd.com/doc/10039681/Marcel-Chelba-Tetralogia-kantian-Vol-I-Introducere-Critic-Despre-posibilitatea-Metafizicii-ca-tiin-in-perspectiva-filosofiei-critice-kant
Mulţumesc cu anticipaţie pentru răspuns,
Marcel Chelba
Draga Dl Chelba,
RăspundețiȘtergereavea dreptate acel anomim care va declarat atotstiutor,de la platonism la fizica cuantica. Intrebare>Filmul Skyfall e mai bun decat Terminator 2?sunteti un fel de Monnica Tatoiu al filosofie.
Cu consideratie ,
Alexandru Slatna ,student filosofie
Mi-a plăcut distincția "Einstein era ontolog, Bohr era epistemolog".
RăspundețiȘtergereMi-a plăcut, de asemenea, că invitatul emisiunii a folosit termenul de "transcendent" când a vrut să spună că obiectul fizicii (al mecanicii cuantice, în speță) rămâne oarecum în afara cunoașterii noastre experimentale.
Aș vrea să fac însă următoarea precizare:
Bohr era inspirat și de Kant, nu numai de filosofia orientală. Când spune „It is wrong to think that the task of physics is to find out about nature. Physics concerns what we can say about nature” Bohr se dovedește a fi cu totul de partea epistemologiei kantiene, care, în esență, este o hermeneutică a experienței empirice.
Pentru mai multe amănunte, a se vedea emisiunea Izvoare de filosofie din 22 mai 2010:
http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/izvoare-de-filosofie-22-mai-2010-marcel-chelba
și transliterarea emisiunii, care conține și câteva corecturi și adnotări importante, la:
http://www.scribd.com/doc/42023536/Marcel-Chelba-Despre-actualitatea-lui-Kant-Izvoare-de-filosofie-22-mai-2010
Cu stimă,
Marcel Chelba
Fascinantă emisiunea de astăzi, dragă domnule Aslam, şi vă mulţumesc, dumneavoastră cât şi invitatului emisiunii.
RăspundețiȘtergereMă întreb, ce părere ar fi avut marii filosofi din trecutul mai îndepărtat, despre dilemele ştiinţelor actuale?
Florin Bologa
Draga Domnule Chelba,
RăspundețiȘtergerei-am semnalat dlui Ionicioiu solicitarea dvs. postata pe blog. Cunoaste articolul lui Lawrence M. Krauss (pe care il avea pe o tableta electronica in chiar momentul difuzarii emisiunii), marturisindu-mi, inainte de a intra pe post, ca inca nu are un raspuns personal la provocarea lui filosofica. Asa se explica de ce nu i-am solicitat domniei sale sa raspunda public, in emisiune, la intrebarea dvs. adaptandu-ma, cum era si firesc, la stilul extrem de precaut si riguros al dlui Ionicioiu de a vorbi despre lucrurile... „metafizice”.
Cu ganduri bune,
Constantin Aslam
Draga Domnule Bologa,
RăspundețiȘtergeresi eu mi-am pus, chiar daca in alti termeni, aceeasi intrebare. Am si eu, ca fiecare dintre noi, o opinie pe care o formulez pe scurt. Cred ca dilemele filosofilor din trecut nu difera, cel putin in ce priveste intensitatea lor emotionala, de dilemele venite azi din universul stiintele teoretice ale naturii. Exista, fireste, diferente contextuale si motivatii existentiale notabile. Dar, asa cum arata si Thoms Kuhn in capodopera sa, „Structura revolutiilor stiintifice”, fiecare epoca istorica aduce in prim plan o confruntare a filosofilor cu stiinta proprie timpului in care au trait. Teoria flogisticului, pe care stiinta moderna a infirmat-o, era tot atat de non-intuitiva si de provocatoare ca si mecanica cuantica. In ce ar consta oare diferenta?
Va multumesc pentru timpul acordat Izvoarelor de filosofie!
Cu ganduri bune,
Constantin Aslam
Draga domnilor filozofi,
RăspundețiȘtergereImi permit sa intervin si eu, dupa ce am ascultat cu placere emisiunea in inregistrare. Sunt fizician si mi-a parut rau ca domnul Ionicioiu si-a pastrat "rigorizitatea", desi il inteleg. La nivelul lui, orice raspuns gresit se poate intoarce ca un bumerang. La nivelul meu insa, imi permit sa dau frau liber gandurilor :) .
Fraza din articolul citat care doare cel mai mult cred ca este asta :"As a practicing physicist however, the situation is somewhat different. There, I, and most of the colleagues with whom I have discussed this matter, have found that philosophical speculations about physics and the nature of science are not particularly useful, and have had little or no impact upon progress in my field. "
"God dammit!", imi vine sa spun, cata dreptate are, cat ma doare ca are dreptate! Si pentru mine, ca fizician, este valabil acelasi lucru. Am citit filozofie, nu sunt un cunoscator al el, dar din tot ce am citit nimic nu mi-a folosit. Tot ce mi-a folosit din scoala a fost rezolvarea de ecuatii si geometria de la profesorul de matematica. Numere, numere, adunari, scaderi, integrale, derivate, campuri, variabile, numai MATEMATICA! Mai rau, atunci cand ecuatiile erau paradoxale, (ca in cazul mecanicii cuantice) a trebuit sa arunc la gunoi orice parere preconceputa despre Univers, sa ma uit doar la ecuatii si sa zic, "pai asta e, ce mai..". Bine am facut, a venit apoi relativitatea cu notiunea de timp relativ, campul Higgs cu notiunea unui vid care numai vid nu mai e, campul inflatonic de la inceputul Universului, ca sa numesc numai cateva... In scurt timp, am uitat tot ce conspectasem din Lumea Sofiei, ca sta si acum prafuita intr-un colt al bibliotecii.
Si atunci, nu are dreptate autorul articolului mentionat? Desigur ca da, cu ... o expectie. De ceva timp ma preocupa problema qualiei, mai precis forma pe care i-as putea-o da in ecuatii (complexitate, informatie, mecanica cuantica?). Si din nou, "God dammit!", orice as face nu reusesc sa prind conceptul asta in ecuatii. L-as ignora, asa cum fac toti fizicienii, daca nu l-as purta cu mine zi de zi, cu bucuriile lui si durerile pe care trebuie sa i le suport. Mi-am facut o lista cu caracteristicile de care e legata qualia (perceptie, alta lume, sens al vietii) si in felul asta a iesit la iveala un intreg complex de concepte care sunt in afara ecuatiilor fizicii si pe care nu am cum sa le descriu prin ecuatii. Sunt pierdut si fara iesire din gandire...
Asa ca, parerea mea (de fizician), momentan fizica este regina si se prea poate ca filozofia sa fie in umbra. Poate ca si filozofia trebuie sa isi redefineasca pozitia si conceptele (asa cum a facut si fizica) insa sunt sigur ca peste ani fizica se va bloca in limita ecuatiilor matematice pe care si le-a autoimpus.
numai de bine
cristi
P.S. Domnule Chelba, am incercat sa mai uit pe lucrarea pe care o mentionati, insa formarea mea de fizician m-a facut pierdut dupa cateva pagini. Lectura este frumoasa si placuta daca as lasa "inima" sa se deschida, cum spune preotul nostru, insa creierul meu cauta dupa definitia exacta a fiecarui termen, in cel mai mic detaliu, si tinde sa cedeze la orice pasaj care nu este justificat printr-o suficienta rigurozitate matematica, deformare profesionala :)
P.S.
Draga domnule "Cristi", m-as stradui sa raspund la orice intrebare a dvs., cu conditia sa o puneti. Între timp, v-as intreba eu ceva: de ce va e frica sa va lasati inima sa se deschida?
ȘtergereCu stima,
Marcel Chelba
Domnule Bologa,
RăspundețiȘtergereAs risca un raspuns. Cred ca filozofii antici s-ar planga ca dilemele stiintei actuale nu sunt suficient de existentiale. Sa ma lamuresc.
Fizica a devenit azi o carte de bucate. Se iau particulele astea, se amesteca asa si se obtine acest rezultat. Ia sa vedem, studenti, cine poate calcula imprestierea electronilor cu 10000 de diagrame Feynman? Studentii ridica din umeri. "Am glumit ba, zice profesorul" asta cu zece mii ia 10 ani si zeci de cercetatori, ia sa va vad pe voi ca sunteti in stare ca puteti macar cu o diagrama. Si studentii merg acasa si invata sa calculeze, fara sa se intrebe ce e electronul, ce e timpul.
Si, dupa cum o carte de bucatarie isi are dilemele ei (care ingredient, cat timp sa las cuptorul deschis) tot asa si fizica se invarte in jurul acelorlasi dileme (care particule, ce fel de interactiuni, etc.). Nici vorba de dileme existentiale de trairi, etc.
In plus, cum cei mai multi fizicieni se dau ateisti in stilul lui Dawkins, nici nu are rost sa studiem astfel de dileme existentiale, spun ei. Asa ca fizica de azi este inundata de probleme matematice (rezolvarea teoriei corzilor in 10 dimensiuni) si practice (ca asa cere Bruxelul sa justifice banii).
Tot asa cum societatea a uitat sa ajunga pe Marte dupa ce am ajuns pe Luna, si fizicienii au uitat (tja, am uitat trebuie sa zic) ca intrebarile pentru care am pornit fizica sunt existentiale! Ce suntem, Cum de poate exista ceva in primul rand? Cum de putem simti? De ce natura este descriptibila? Baliverne, spun fizicienii, vrei doctorat, ia sa vedem ce ecuatii stii?
Anticii s-ar intoarce dezamagiti in Atena lor. De cat atata cunoastere inutila, ar zice ei, mai bine mai putina cunoastere, dar in apropierea focului existential!
numai de bine,
cristi