Invitat: lector univ. dr. Brândușa Palade
Trăim cu toții într-o lume în care
jocurile de tot felul, activitățile recreative și cele legate de divertisment
au devenit ținte ce trebuie atinse cotidian. Ziua în care nu ne distrăm e o zi
pierdută. Totul trebuie să fie distractiv și plăcut, pentru că totul e,
firește, cum ne convinge televiziunea clipă de clipă, un spectacol. Chiar și
suferința a devenit o specie a divertismentului. Telenovele, știm cu toții, bat
recorduri de audiență, fiind întrecute doar de jocurile sportive. Căci, cine
învelește suferința în ambalajul…„surprizelor” are un succes garantat.
Pe
de altă parte, cum spune proverbul latin, râzând îndreptăm moravurile! Speciile
umorului sunt, ca toate lucrurile ce țin de viața noastră emoțională,
indefinite și nenumărabile. Apoi, să nu uităm că umorul este identificat cu
„spiritul”, din moment ce expresia „spirit de glumă” e un banal pleonasm. Cum
deosebim ironia de haz și ce-o fi însemnând cu adevărat „hazul de necaz”? Nu
continuăm întrebările pentru că ar fi lipsit de…umor.
Oare unde își are originea acest misterios
mod de a fi al nostru? Nu cumva în faptul că omul este singura ființă care
râde?
Iată
întrebarea emisiunii din această săptămână în care vom încerca să vorbim
„serios”, filosofic, despre umor. Companionul nostru de dialog este d-na
Brandușa Palade, lector univ. dr. la Facultatea de Ştiinţe Politice din
București, un nume de prim plan în gândirea filosofică românească actuală.
Activitatea prodigioasă a domniei sale – unsprezece cărți de autor, zeci de
articole de specialitate, traduceri de cărți filosofice din limbi străine,
activitate de cercetare prin proiecte personale și granturi colective, participarea
la sesiuni internaționale de comunicări etc. – întărește ideea că filosofia
nu este, cum cred cei lipsiți de umor, o îndeletnicire exclusiv masculină.
Vă aștept ca de obicei intervențiile radiofonice.
Vă aștept ca de obicei intervențiile radiofonice.
Se anunta o emisiune frumoasa pe care am s-o ascult.Invitata face parte din tanara generatie si are multe de spus.Plec de la ideea ca nu sunt filosof si sunt departe de asa ceva ,dar i-mi place emisiunea pentru ca se adreseaza si nespecialistilor care vor sa afle ceva.In schimb ma deranjeaza foarte tare ca la fiecare emisiune intervin cerbarii de serviciu,adica Chelba ,Lacatusu,marian din Timisoara etc.oameni trecuti de 40 de ani care nu rateaza nici o ocazie de a sari la gatul tinerilor cercetatori.Aici incerc sa aflu si studiez cazul acesta ,cum o fi posibil sa combati zi si noapte fara sa faci nimic deosebit in viata ,sa fii furios pe propriile limite,sa fii chinuit de excelenta altora incercand sa tragi dupa tine carnea roz din sufletele tinere.Romania e plina de ,,savati,,geniali si ghinionisti a caror faima nu depaseste orasul de provincie sau scara de bloc.Ex <dl Chelba are pareri despre absolut orice de la Neoplatonism la Fizica cuantica sau roti zimtate,tine neaparat sa demonstreze ,are numai certitudini ,nu-i scapa nimic.Asta e o boala veche romaneasca anume sa demonstrezi ceva si nu sa si fii acel ceva sa-si duca iluziile la paroxism dupa care sa intre in delir si egolatrie.Din pricina asta nu mai ascult emisiunea, dar doresc sa mai adaug ceva aveti mai multa incredere in tineri pentru ca au multe de spus dar nu sunt ascultati ,iar avantajul lor consta nu in genialitatea mintii ci in faptul ca au recuperat timpul in care altii il aplaudau pe Ceausescu. Succes la emisiune
RăspundețiȘtergere"Se anunţa o emisiune frumoasă..." (1/2)
RăspundețiȘtergereNu am ascultat încă emisiunea aceasta, aştept să postaţi înregistrarea, dar, oricum, găsesc interesantă, d-le Aslam, luarea de poziţie a ascultătorului de mai sus.
Mă întreb, şi eu, retoric, cum a ajuns un asemenea agramat să sară în apărarea filosofiei – împotriva „cerbarilor de serviciu” ai unei generaţii expirate moral şi intelectual, care au tupeul să bruieze emisiunea cu observaţiile lor impertinente şi, astfel, să împiedice tânăra generaţie de cercetători români să se exprime?
Să-l aplaudăm, totuşi, pe acest insurgent anonim al libertăţii de exprimare. Mâine-poimâine s-ar putea să ne trezim cu el Ministrul Culturii. Ce contează că lecturile lui – judecând după cum scrie şi după repertoriul lui problematic – în comparaţie cu cele ale d-lui Lăcătuşu sau Marian nu sunt nici cât pagina de titlu la o carte. Este, şi el, o progenitură a neo-democraţiei. Trebuie să-i respectăm dreptul la cuvânt.
În ceea ce mă priveşte, însă, nu merită nici un răspuns. Nu din dispreţ – Doamne fereşte! – ci, pur şi simplu, pentru că nu pot polemiza cu o voce din of – cu un internaut fără curajul opiniei, care bravează intelectual din tufişuri.
De fapt, ce replică să-i dai unui nevropat care, în toiul nopţii, se delectează estetic zgâriând maşini prin parcări sau spărgând felinare prin parcuri – care şi-a găsit pe Internet, în sfârşit, locul de ambuscadă – balconul din care, sub protecţia anonimatului, să îşi defuleze „indignarea” luând la ţintă trecătorii cu flegme!?
Sper să mă înşel – că nu le ştiu nici eu pe toate – dar teamă mie că această nouă specie de nomazi ai culturii, care au dat iama pe Internet şi poluează cu cântecele lor mitocăneşti orice încercare autentică de comunicare, vor reitera curând tocmai acele vremuri de tristă amintire de care pretind că s-au despărţit.
"Se anunţa o emisiune frumoasă..." (2/2)
RăspundețiȘtergereStilistic, denunţul la adăpostul anonimatului face parte din recuzita terorii, nu a democraţiei. Unde o fi învăţat tânărul nostru anonim această figură de stil? Dacă nu a moştenit-o genetic, ca orice trăsătură de caracter, atuci numai de pe PC, dintr-un joc de societate.
Dacă îl enervează atât de mult certitudinile mele filosofice îmi închipui ce sentimente îi provoacau la şcoală certitudinile matematicii.
Dacă mi-ar fi citit cartea – "Introducere critică" – ar fi văzut că teza mea fundamentală e tocmai aceasta: că filosofia (metafizica de sorginte kantiană, în speţă) nu poate fi ridicată la rangul de ştiinţă (nu poate dobândi prestigiul matematicii), decât în măsura în care devine o ştiinţă a incertitudinii. A filosofa, în cheie modernă, este a vorbi riguros despre acele dileme străvechi, pe care, după toate probabilităţile, nimeni nu le va putea tranşa vreodată. Dacă ne este sau nu de vreun folos, vom trăi şi vom vedea.
Este cazul, d-le Aslam, să ne fie teamă de acum încolo să mai intervenim telefonic sau să mai postăm pe blogul emisiunii?
Nu de altceva, dar, mie cel puţin, mi-ar părea nespus de rău să ştiu că din cauza mea aţi pierdut un ascultător cu o ureche atât de fină.
Demnitatea mea nu mai contează în această problemă – au avut grijă să mă „sorcovească” alţii, mai demult – dar celorlalţi ascultători şi colaboratori ai emisiunii dvs. cred că le datoraţi un răspuns.
Cu stimă,
Marcel Chelba
Aleaxandru Dragomir identifica la un moment dat patru forme de dialog;
RăspundețiȘtergere,,intre doi stiutori,
intre doi nestiutori
intre unul care stie si unul care nu stie
si (acum mare atentie dl Chelba)
intre unul care stie si unul care crede ca stie,,
Nu stiu unde se incadreaza multilateral-dezvoltata (divina) dv personalitate,dar faptul ca folositi un limbaj plin de turpitudini ,va descalifica total ca iintelectual.nu va deosebiti cu nimic de cei care au stigat ,,moarte inlelectualilor,,sau cine nu e cu noi...sau mai grav la cei pe care Noica ii blameaza ca nu pot suporta critica ci numai lauda.Am un sentiment de mila fata de dv ,sunteti un om chinuit de propriile frustrari si de neexcelenta proprie,. sunt medic (Radu ma numesc) ,,in domeniul mintii,, si va pot ajuta chiar si la Biserica se spune ca e un pacat de moarte sa agiti un om bolnav.Sper sa va opriti avalansa de invective (incercati cu Hidroxizin,sau consultati medicul de la dv din comuna) ca nu va mai dau replica.Sanatate?(greselile de tastatura le fac intentionat sa va ajut la cresterea stimei de sine.)
Ps.Daca cumva va opreste politia la semafor sub motiv ca ati trecut pe culoarea rosie sper sa nu raspundeti>>. stati domnule asa, caci eu am scris o carte ,, Introducere in Critica.. etc unde am explicat acest lucru>.
RăspundețiȘtergere