Invitat: cercet. șt. dr. Dragoș Popescu
Într-un spațiu public dominat de retorică și de folosirea extensivă a sofismelor gândirii, a reflecta asupra logicii și a nevoii cotidiene de logică ține nu doar de o atitudine intelectuală aseptică, ci și de normalitatea vieții într-o democrație. Această reflecție, o știm cu toții, vine de departe, de la Platon și Aristotel care erau îngroziți de cea mai mare descoperire a sofiștilor: puterea minții noastre de a produce într-o problemă sau alta, cu aceiași tărie, argumente pro și contra și de a folosi această putere în scopuri personale, de regulă, imorale. Cine ar putea opri mintea noastră în acest exercițiu pervers? Răspunsul, elaborat tot de vechii greci este, din nou cunoscut: adevărul! Prin urmare, gândirea nu trebuie să fie doar corectă, adică sa aibă claritate, precizie, ordine, consistență, coerență etc. ci să fie și adevărată.
Ei bine, despre tensiunea aceasta dintre corectitudine și adevăr vă invit să vorbim împreună în această sâmbătă plecând de la experiențele de viață pe care le trăim, nu de puține ori frustrant, cu toții. Oare câți dintre noi nu au remarcat faptul că mulți dintre cei pe care-i numim „formatori de opinie”, vorbesc „bine”, adică întrunesc elementele unei gândiri corecte, dar ceea ce comunică este, deseori, în întregime fals?
Amorsa acestei dezbateri își are izvorul în apariția volumului al XIV-lea din Seria Probleme de logică, Editura Academiei Române, volum coordonat de acad. Alexandru Surdu și cercetătorii Dragoș Popescu și Ștefan-Dominic Georgescu, care readuce sub lupa investigațiilor de specialitate, între altele, și tensiunea istorică dar și actuală dintre corectitudine și adevăr în istoria logicii. Partenerul nostru de dialog este d-l Dragoș Popescu, cercet. șt. dr., la Institutul de Filozofie, Teologie, Psihologie şi Pedagogie, „C. Rădulescu Motru”, al Academiei Române, unul dintre cei mai harnici și erudiți filosofi din tânara generație de gânditori români. Domnia sa a semnat mai multe cărți de autor și zeci de articole de specialitate, totodată este traductor filosofic din germană și, deopotrivă, coordonator, alături de acad. Alexandru Surdu, a impresionantei lucrări de sinteză Istoria logicii românești.
Așteptăm intervențiile dvs. radiofonice la cunoscutele telefoane ale RRC.
Am urmărit intervenţia domnului Lăcătuş (dacă i-am recunoscut vocea, căci nu l-am prins când s-a prezentat) care a povestit o întâmplare cu anectodicul Grigore Moisil: marele matematician a făcut o demonstraţie scurtă la tablă, cerând pentru corectitudinea fiecărui pas, girul unui student; pornind de la identitatea: unu egal cu unu, după câţiva paşi s-a ajuns la următoarea egalitate: unu egal cu minus unu!
RăspundețiȘtergereDesigur, nu a fost decât o mică prestidigitaţie matematică, dar domnul Lăcătuş observa cât de uşor poate fi păcălită gândirea umană şi cât de expuşi suntem manipulării.
În realitate lucrurile sunt mult mai grave şi de fapt, chiar fără a se trişa, logica formală are limitele sale, după cum ne arată Gödel sau Turing.
Dar eu altceva vreau să punctez aici: nici mie, nici celor care ascultau împreună cu mine emisiunea, nu ne-a plăcut cum a fost pus la punct domnul Lăcătuş, cu îndemnul de a mai studia logica. Poate că uneori dânsul a avut păreri ciudate, ca de exemplu atunci când vedea în instruire o forţă a răului; dar intervenţia de astăzi a fost corectă şi la obiect.
florin_bologa@yahoo.com, programator din Oradea
Draga Domnule Bologa,
RăspundețiȘtergerema bucur ca ascultati, din cate imi dau seama, emisiunea in mod constant.
Imi cer scuze daca tonul meu a lasat impresia ca vreau sa-l pun la punct pe d-l Lacatus. Nu-l cunosc personal pe domnia sa, dar interventiile telefonice mi-au creat convingerea ca poseda o gandire independenta si neconventionala, ceea ce este in consonanta cu idealul formativ al filosofiei in care cred si eu.
Apoi, cred ca un om ca d-l Lacatus, care-si traieste viata in acord cu sine si care a dobandit o autenticitatea pe care mi-as dori sa o ating si eu, nici nu are nevoie de studiul scolastic al logicii. Sfatul meu cu studiul logicii a avut doar o intentie ironica si a vrut sa sublinieze ideea ca oricat de bun logician ai fi, tot nu-ti poti rezolva problemele cu adevarat importante ale vietii. Dar, se vede, a iesit taman pe dos.
Va dati seama ca e foarte departe de mine gandul admonestarii propriilor ascultatori. De aceia va multumesc pentru observatia facuta. Pe viitor voi fi mai explicit si, sper, mai atent. Mai ales ca, daca ma veti crede, in multe privinte, eu insumi ma recunosc in personalitatea d-lui Lacatus.
Cu multumiri,
Constantin Aslam
P.S. As fi incantat sa interventi telefonic in dezbaterile emisiunii.