luni, 11 iunie 2012

Ediția din 16 iunie 2012. Gândirea lui Gabriel Liiceanu. Perspective interpretative, paideice și civice


  Invitat: Gabriel Liiceanu 



Apariţia recentă a lucrării Liber amicorum. Studii şi eseuri în onoarea lui Gabriel Liiceanu lansează în cultura reflexivă românească o surprinzătoare provocare exegetică privitoare la opera de erudiţie, creaţie, îndrumare paideică a profesorului universitar şi editorului Gabriel Liiceanu.
Cele douăzeci şi nouă de contribuţii - evocări şi exegeze, studii ştiinţifice şi eseuri – scrise de către autori de toate vârstele, români şi străini, filosofi şi eseişti, scriitori şi critici literari, istorici şi tineri discipoli conturează o imagine plină de tensiuni şi contraste a uneia dintre cele cea mai vii prezenţe culturale şi civice a ultimilor douăzeci de ani.
Tensiunea dintre ipostaza de scriitor şi cea de filosof se vădeşte a fi de prim plan, în condiţiile în care personalităţi de formaţie literară susţin că Gabriel Liiceanu este un „scriitor în toată puterea cuvântului” (Mircea Cărtărescu), iar filosofi de profesie, precum Gabriel Cercel, susţin că în scrierile lui Gabriel Liiceanu găsim „o formă specială de filozofie a vieţii”. De altminteri, volumul dezvăluie şi alte tensiuni ce pot fi detectate în gândirea lui Gabriel Liiceanu, cum ar fi, de pildă, tensiunea între reflecţia filosofică sistematică ce ţinteşte adevărul şi scrierile de angajament civic şi „lumesc”, ori tensiunea dintre filosofia ca mărturisire de sine aparţinând gânditorului Gabriel Liiceanu şi filosofia categorială, „de aparat”, pe care o predă profesorul Gabriel Liiceanu de la catedră.    
Explicaţia unei astfel de situaţii, în care evaluările se ciocnesc între ele, e simplă şi poate de aceea nesatisfăcătoare. Realitatea, e ştiut, se face în mintea noastră, iar vederea lucrurilor este determinată de ceea ce noi înşine punem în lucruri: datele propriei personalităţi, în mod special, genul de educaţie primit şi tipul de profesie exercitat cotidian.
Problema, însă, rămâne! Dacă realitatea e oglinda propriei noastre minţi, atunci cum stau cu adevărat lucrurile? În cazul de faţă, cine este cu adevărat Gabriel Liiceanu, dincolo de o ipostază sau alta? Cum putem răspunde, valid şi întemeiat, la provocările pe care ni le transmit textele din volumul omagial amintit?
Iată întrebări la care va încerca să răspundă, cu ajutorul lui Gabriel Liiceanu însuşi, ediţia din această săptămână a întâlnirii noastre pe calea undelor.  


2 comentarii:

  1. Domnule profesor,

    ...Lipsa limbajului meu de specialitate ma impiedica sa va adresez mai multe cuvinte, dar va pot felicita sincer pentru astfel de emisiuni frumoase.
    De asemeni ati ales o minunata compozitie, "Also sprach Zarathustra" de R.Strauss, o compozitie pe care eu o indragesc tare mult...

    RăspundețiȘtergere
  2. Finalul suna asa de naeionescian...

    RăspundețiȘtergere