Invitat: lector univ. dr. Corneliu Bîlbă
Tema autodefinirii noastre
colective este, pare-se, de la Cantemir și Școala ardeleană încoace, una dintre
preocupările constante ale intelectualilor români umaniști. Filologii și
literații, istoricii, sociologii, psihologii, de toate orientările și cu
mijloacele specifice domeniilor lor, au încercat continuu să argumenteze că
tradiția nostră culturală, în ciuda multiplelor discontinuități istorice, se
fundează pe o continuitate de profunzime, etnică ori religioasă, ordonată
oarecum după principiul dialectic al devenirii ca altul prin mijlocirea cu
sine.
Filosofii, la rândul lor, au mers
pe același drum. Este suficient să ne reamintim, între alții, de Blaga, C.
Rădulescu–Motru, ori, mai recent, de C. Noica, gânditorii care au scrutat
identitatea românească cu convingerea că vor pune în lumină metamorfozele unei
lumi care, în fondul ei lăuntric, rămâne permanent aceiași. În consecință, ideea
că istoria noastră este o identitate în mișcare și că, la urma urmelor,
principiul continutății este suveran în lumea faptelor culturii și conștiinței,
a devenit cu timpul o ideea atât de simplă și convenabilă, încât chestionarea
ei pare a fi ceva de ordinul redundantei. Ce să mai cercetezi când deja ai certitudini?
Ei bine, prin apariția recentă a
lucrării Hermeneutică și discontinuitate.
Studii de arheologie discursivă semnată de d-l Corneliu Bîlbă, adept al
analizelor aplicative cu care ne-a obișnuit celebrul filosof francez Michel
Foucault, marile noastre certitudini identitare sunt reevaluate pas cu pas,
după principiul că mai întâi trebuie să reflectăm asupra metodelor de cercetare
și mai apoi să ne angajăm în ample (re) construcții conceptuale convenționale
în care aflăm ceea ce deja știm.
Care este stadiul actual al
dezbaterilor filosofice privind metodele de cercetare relevante în lumea
faptelor culturii? Are metoda hermeneutică, așa cum se crede de obicei, o
aplicabilitate universală? Ce punem în loc dacă negăm, cum procedează deseori
Foucault, principiul continuității în lumea faptelor de conștiință? Ce aplicabilitate
au aceste metode pe cazul culturii românești și cum evaluăm marile noastre
reconstrucții identitare?
Acestea sunt provocările ediției
din această săptămână a întâlnirii noastre pe calea undelor. Astept ca de
obicei intervențiile dvs. radiofonice la numerele de telefon ale RRC.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu