Ediţia din 4 febr. Filosofi şi scrieri filosofice în arhivele CNSAS

Invitat: Dora Mezdrea

Dintre toate lucrurile existente, trecutul este cel mai imprevizibil! Sub semnul acestui cunoscut adagiu vom plasa dezbaterea din această săptămână ce continuă, în multe privinţe, tematica deschisă în emisiunea anterioară, care a dovedit că cercetarea arhivelor private, cum este şi cazul arhivei gânditorului Vasile Băncilă, poate aduce la lumină texte filosofice de o mare valoare documentară şi interpretativă.

Pe scurt, ediţia din această săptămână este gândită în conexiune cu emisiunea din săptămâna trecută, numai că de această dată d-na Dora Mezdrea se va referi la relevanţa filosofică a cercetărilor întreprinse de către domnia sa, timp de mai bine de un deceniu, în dosarele deţinute de Consiliul Naţional pentru Cercetarea Arhivelor Securităţii.

Începând din anul 2008, d-na Dora Mezdrea a publicat şase volume de documente din Seria Nae Ionescu şi discipolii săi în arhiva Securităţii (Vol. I, Nae Ionescu, Vol. II, Mircea Eliade, Vol. III, Octav Onicescu, următoarele trei volume avându-l ca personaj pe Constantin Noica), lucrări ce ilustrează, paradoxal pentru orice om care trăieşte într-o ţară liberă, că a gândi poate fi o faptă penală şi, tot atât de greu de imaginat, că statul poate produce mecanisme instituţionale represive, extrem de costisitoare, pentru a înăbuşi creativitatea filosofică.

De ce filosofii urmăriţi şi spionaţi continuu de organele represive ale statului erau consideraţi „pericol public” ori „duşmani ai poporului”? Ce ameninţări la adresa statului constituiau filosofii? De ce le erau confiscate manuscrisele? Cine erau cei care cenzurau şi răstălmăceau gândirea filosofică exprimată în texte, producând artificial o istorie intelectuală cenzurată şi răstălmăcită?

În jurul acestor întrebări se va constitui dezbaterea pe care o vom realiza şi în această săptămână cu d-na Dora Mezdrea.

Ediţia din 28 ian. Pagini filosofice inedite. Vasile Băncilă despre Nae Ionescu

Invitat: Dora Mezdrea

Filosoful interbelic cel mai des invocat în toate mediile filosofice, intelectuale şi culturale româneşti actuale este, fără îndoială, Nae Ionescu. În legătură cu personalitatea sa fiecare dintre noi şi-a format chiar o imagine proprie, generată de multitudinea şi varietatea cărţilor şi studiilor ce-i sunt dedicate an de an, lucrări inspirate la rândul lor, în mare măsură, din seria de restituiri Nae Ionescu, Opere, din care au apărut deja cinci volume din cele cincisprezece proiectate, din impresionanta lucrare în patru volume Nae Ionescu, Biografia (peste 2500 de pagini), cât şi dintr-o altă carte de sinteză, Biobibliografie Nae Ionescu (peste 600 de pagini) ambele semnate de cunoscuta cercetătoare şi editoare Dora Mezdrea.

Fireşte că lista de „lucrări inspiratoare” – cărţile se scriu din alte cărţi, nu-i aşa? – poate fi lărgită: Roza vânturilor, selecţia de articole de presă naeionesciene realizată de Mircea Eliade, Predania…antologia de texte teologice semnate de Nae Ionescu şi realizată de Ioan I. Ică jr., Nae Ionescu în conştiinţa contemporanilor săi, crestomaţie realizată de Gabriel Stănescu şi, fireşte, Nae Ionescu aşa cum l-am cunoscut, celebrul volum al lui Mircea Vulcănescu.

De curând, prin apariţia volumului inedit Nae Ionescu, un cavaler prestant al spiritului, ce reuneşte totalitatea textelor referitoare la Nea Ionescu din arhiva filosofului Vasile Băncilă, lista „lucrărilor inspiratoare” se întregeşte în chip semnificativ. „În această imensă risipă de gânduri pe care o face Băncilă – scrie editorul acestei lucrări Dora Mezdrea – el sugerează, dă direcţii, deosebeşte duhuri, pentru o posibilă rodire viitoare. Aici stă şi însemnătatea volumului de faţă; căci cine vrea să cerceteze viaţa, gândirea sau pilda spirituală a lui Nae Ionescu găseşte aici, gata formulate, temele principale. Nu are decât să continue, să facă să rodească sămânţa răsădită”.

Care este sporul de înţelegere pe care-l aduce gândirii şi personalităţii lui Nae Ionescu această lucrarea inedită a filosofului Vasile Băncilă? În jurul acestei întrebări se va concentra dezbaterea noastră din această săptămână în care suntem onoraţi de prezenţa în studio a d-nei Dora Mezdrea.

Ediţia din 21 ian. Proiectul unei filosofii fenomenologice în limba română. Traducerile din opera lui Husserl în evaluări actuale

Invitat: dr. Christian Ferencz Flatz

A susţine că traducerile nu fac o cultură dar că în schimb o reprezintă, pare a fi un adevăr ce trebuie reiterat ori de câte ori vorbim despre necesitatea traducerii în limba română a capodoperelor filosofice ale lumii. Nivelul şi amploarea acestor traduceri indică, pare-se, nu doar interesul privat al oamenilor educaţi pentru reflecţia filozofică, cât mai degrabă gradul de maturitate al unei culturi decisă să facă eforturi pentru a poseda în propria-i limbă cărţile fondatoare de stil filosofic universal.

Acesta este contextul în care vom plasa dezbaterea din această săptămână, cu referire la traducerea în limba română a unor lucrări reprezentative din opera lui Edmund Husserl, se ştie, fondatorul direcţiei gândirii fenomenologice şi a filosofiei continentale. Apariţia în ultimii ani a versiunilor româneşti a Meditaţiilor carteziene, a Cercetărilor logice şi, mai de curând, a volumului Criza ştiinţelor europene şi fenomenologia transcendentală însoţit de Cartea întâi a celebrei lucrări Idei pentru o fenomenologie pură şi o filozofie fenomenologică, ne permite să vorbim cu sens despre o prezenţă filosofică semnificativă a lui Husserl în cultura noastră filosofică.

Ce impact credeţi că au aceste traduceri asupra vieţii filosofice româneşti actuale? Cum vă raportaţi dvs. la gândirea fenomenologică şi ce potenţial ori virtuţi explicative oferă acest mod de înţelegere a lumii în care trăim? Aştept ca de obicei intervenţiile dvs. radiofonice.

Invitat în studio este unul dintre cei mai tineri reprezentanţi ai noii generaţii de filosofi români, d-l Christian Ferencz Flatz, dr. în filozofie, autor de articole şi studii apărute în reviste de cultură şi de specialitate, autorul lucrării Obişnuit şi neobişnuit în viaţa de zi cu zi apărută la Editura Humanitas, lucrare ce propune o analiză fenomenologică a conceptului de valoare plecând de la filosofia lui Heidegger. Domnia sa este (co)traducătorul unora dintre volumele lui Husserl la care am făcut referinţă, calitate ce îl recomandă să vorbească în cunoştinţă de cauză în legătură cu tema dezbaterii noastre din această săptămână.

Ediţia din 14 ian. Suflet şi spirit în poetica eminesciana

Invitat: prof. univ. dr. Gheorghiţă Geană

Preocuparea pentru filozofie a lui Eminescu a fost o constantă a vieţii sale intelectuale încă din perioada studiilor de filozofie făcute timp de cinci ani, între 1869 şi 1874, la Viena şi Berlin.

Eminescu, cum remarca îndreptăţit Mircea Eliade, avea „o minte enciclopedică înclinată spre sinteze personale”, fapt pe care-l detectăm şi în domeniul filosofiei prin fraze de acest gen: …”cât despre filozofie, pesimismul e la modă: Schopenhauer e Dumnezeu, Hartmann profetul său. Pozitivismul lui Auguste Comte nu face nici un progres; filozofii francezi nu mai studiază decât psihofiziologie, filozofia engleză nu mai merită numele de metafizică şi se ocupă de chestii practice de ordine secundară, nu de soluţiunea unor probleme universale. Numai Germania are o metafizică vie, dar şi aceea e întunecoasă şi desperată” (Vol. XIII, pag. 331).

Fireşte că această „înclinaţie către sinteze” o regăsim şi în poezia numită, poate impropriu, de „meditaţie filosofică”, segmentul de creaţie în care Eminescu investiga unitatea lumii, geneza, natura şi scopul ei, cu mijloacele poeziei.

Ce tipuri de corelaţii putem stabili între filozofie şi poezie în creaţia eminesciană? Produce poezia, atunci când este creaţia unui geniu incontestabil, un spor de cunoaştere filosofică? Propune oare Eminescu prin poezie o sinteză a marilor dihotomii filosofice, cum ar fi de pildă opoziţia suflet – spirit care este, cum se ştie, centrală în filosofia şi metafizica germană în universul intelectual în care s-a format în tinereţe?

Acestea sunt provocările pe care vi le adresează ediţia din 14 ianuarie 2011 a Izvoarelor de filozofie, o ediţie pe care o dedicăm, cum procedăm de altminteri în fiecare an, sărbătoririi naşterii lui Mihai Eminescu.

Suntem onoraţi de prezenţa în studio a cunoscutului filosof şi antropolog, iubitor şi cercetător al operei eminesciene, prof. univ. dr. Gheorghiţă Geană.

Vă aştept ca de obicei intervenţiile radiofonice!

Ediţia din 7 ian 2012. Retrospectiva evenimentelor filosofice din 2011

Invitat: conf. univ. dr. Adrian Niţă

Ediţia din 7 ianuarie a primei noastre întâlniri pe calea undelor din anul 2012 este, cum vă aşteptaţi desigur, o emisiune retrospectivă. Aşa cum am procedat şi până acum la fiecare început de nou an, vom vorbi despre cele mai importante evenimente filosofice din anul 2011: simpozioane şi conferinţe naţionale şi internaţionale, aniversări, celebrări şi comemorări de mari gânditori, români şi străini, apariţiile editoriale: cărţi de autor, articole ştiinţifice şi eseuri cu impact public, traduceri etc. A se vedea rubrica Evenimente 2011 de pe bara de meniuri a acestui blog.

Ca de obicei, vă invit şi la începutul acestui an să facem un schimb de opinii pe marginea celor mai importante evenimente filosofice ale anului trecut, într-o încercare firească de rememorare şi comentariu.

Cum aţi perceput dumneavoastră viaţa filosofică românească în anul 2011? Ce evenimente v-au marcat şi au lăsat urme în memoria şi sensibilitatea dvs.? Ce eveniment filosofic a fost semnificativ pentru dvs. în anul recent încheiat? Ce cărţi de filozofie v-au impresionat în 2011? Aştept ca de obicei intervenţiile radiofonice la cunoscutele telefoane ale RRC.

Vom fi însoţiţi în acest periplu rememorativ de către d-l conf. univ. dr. Adrian Niţă, cercetător la Institutul de filosofie şi psihologie „C. Rădulescu-Motru”, al Academiei Române, care a făcut şi în acest an efortul de a sintetiza cele mai importante date ce au marcat viaţa filosofică în anul 2011.

Ediţia din 17 dec. Între înţelepciunea lumească şi învăţătura revelată. Dialogul tradiţiilor filosofice cu Tradiţia

Invitat: dr. Nicolae Turcan

Apariţia creştinismului a însemnat pe multiple planuri, dacă vrem să luăm în considerare argumentele istoriei ideilor, un moment de ruptură în cultura europeană. Astfel, filosofia, dominanta culturii păgâne greco-latine, este văzută de Sfinţii Părinţi ca o rătăcire izvorâta din orgoliul oamenilor încrezători că ar putea să desluşească prin forţe proprii, fără ajutor divin, scopul lumii, al vieţii şi morţii.

Aşa puteam înţelege atât remarca lui Tertulian Apologeticul, „Ce este comun între Atena si Ierusalim, între Academie şi Biserică? Cu atât mai rău pentru aceia care au dat la lumină un creştinism stoic, platonic, dialectic. Pentru noi, nu mai avem nevoie de curiozitate, după Iisus Hristos, nici de cercetare, după Evanghelie”, cât şi sfatul Sfântului Pavel din Epistola către Coloseni: „ Prin urmare, aşa cum L-aţi primit pe Hristos Iisus Domnul, aşa să umblaţi întru El, înrădăcinaţi şi zidiţi într-Însul, întăriţi în credinţă aşa cum aţi învăţat-o şi prisosind în ea cu mulţumire. Luaţi aminte ca nu cumva cineva să facă din voi o pradă prin filosofie şi prin deşartă înţelepciune din predania omenească după stihiile lumii şi nu după Hristos”.

În ce sens putem vorbi de dialog între învăţătura omenească cuprinsă în multiplele tradiţii filosofice, care se contrazic unele pe altele, cum ştim cu toţii, şi învăţătura divină relevată oamenilor de Dumnezeu însuşi şi conservată în mărturia Tradiţiei? Există un adevăr al filosofiei şi un altul al credinţei? Cum putem alege una dintre aceste două perspective asupra lumii care, de regulă, se contestă reciproc?

Iată provocarea la dezbateri transmisă de ediţia din 17 decembrie a Izvoarelor de filozofie, o provocare sugerată de apariţia unei cărţi cu titlul sugestiv pentru ceea ce înseamnă dialogul: filozofie – teologie, gândire raţională – credinţă, ştiinţă omenească – învăţătură revelata. Este vorba despre lucrarea Credinţa ca filozofie. Marginalii la gândirea Tradiţiei, semnată de către d-l Nicolae Turcan, dr. în filozofie, unul dintre tinerii noştri filosofi cu formaţie multidisciplinară.

Domnia sa posedă două licenţe, în teologie ortodoxă şi filozofie, un masterat în literatură comparată şi este, de asemenea, absolvent al unei şcoli universitare de informatică aplicată şi programare. În 2006 şi-a trecut doctoratul în filozofie, iar în prezent este cercetător postdoctoral la Universitatea Babeş Bolyai din Cluj Napoca.

Va aştept ca de obicei interventiile radiofonice!

Ediţia din 10 dec. Faţă către faţă. Filosofia în contexte (ne) filosofice de gândire

Invitat: prof. univ. dr. Ion Dur

Filosofia poate fi cultivată, ştim cu toţii, pentru a atinge diverse scopuri existenţiale şi, deopotrivă, de cunoaştere. La mijloc, pare-se, se situează ideea că filosofia trebuie practicată ca analiză critică şi ca un instrument de examinare şi elucidare a faptelor culturii. Mai ales că ea însăşi este un fapt de cultură, iar problemele sale interne îşi au izvorul, în mod cu totul paradoxal, în exteriorul ei. Prin urmare, filosofia nu este autoreferenţială, atâta vreme cât problemele ei sunt extrase din ambianţa vieţii noastre culturale.

Ideea că filosofia îşi primeşte problemele din afară, chiar şi atunci când discută despre problemele sale dinăuntru, va constituie chiar miza dezbaterii noastre radiofonice din 10 decembrie 2011, dezbatere sugerată de apariţia unei incitante cărţi Maculatorul cu spirală semnată de cunoscutul filosof şi om de cultură Ion Dur, profesor universitar dr. la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, companionul nostru de dialog.

Vă aştept intervenţiile radiofonice!

Ediţia din 3 dec. Dialog şi filozofie dialogică în gândirea lui Mihai Şora

Invitat: dr. Valentin Cioveie

Emisiunea celebrează împlinirea celor 95 de ani de viaţă pe care seniorul filosofiei româneşti, domnul Mihai Şora, i-a sărbătorit pe 7 noiembrie 2011.

Invitatul ediţiei este d-l dr. Valentin Cioveie, un reprezentant strălucit al noii generaţii de filosofi români, autorul lucrării Impalpabila sferă a realului. Modelul ontologic şi aplicaţiile lui în filosofia lui Mihai Şora, în curs de apariţie, ce examinează critic şi interpretează gândirea lui Mihai Şora în contextul marilor scenarii filosofice europene din secolul al XX-lea.

Format intelectual la mari universităţii europene, d-l Valentin Cioveie s-a modelat filosofic şi sub influenţa gândirii şi personalităţii lui Mihai Şora cu care întreţine şi astăzi o relaţie paideică vie, de tipul maestru – discipol, în orizontul căreia, cum spunea Constantin Noica, nu se ştie cine dă şi cine primeşte.

Emisiunea va releva, deopotrivă, noi faţete ale gândirii lui Mihai Şora cât şi ideea unei continuităţi de gând filosofic în cultura noastră, fapt ce pare a contrazice previziunea sumbră a lui Emil Cioran că românii sunt blestemaţi să reia, cu fiecare generaţie, totul de la capăt.

Aştept cu interes şi opiniile dvs. la cunoscutele telefoane ale RRC. Puteţi, fireşte, să vă exprimaţi opiniile şi pe blogul emisiunii Izvoare de filozofie.

Ediţia din 26 nov. IN HONOREM. Filosoful Mihai Şora împlineşte 95 de ani

Invitat: Mihai Şora

Seniorul filosofiei româneşti, domnul Mihai Şora, a împlinit pe 7 noiembrie 95 de ani de viaţă. Călător printre generaţii, filosoful Mihai Şora este ultimul reprezentant al Şcolii lui Nae Ionescu. I-a cunoscut şi s-a bucurat de preţuirea şi prietenia unor mari personalităţii interbelice: Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Constantin Noica, Alexandru Dragomir, nume deja clasicizate în cultura noastră.

După o şedere de aproape un deceniu în Franţa şi după un debut parizian fulminant în 1947 cu o lucrare recomandată spre publicare de Étienne Gilson, Du Dialogue intérieur apărută la celebra editură Gallimard (lucrarea tradusă în limba română abia în 1995 cu titlul Despre dialogul interior – Fragment dintr-o antropologie metafizică), filosoful Mihai Şora, revenit în ţară, a tăcut apoi timp de 31 de ani. O tăcere publică autoimpusă, dar plină de tâlc şi speranţă. În tot acest timp, se întâlneşte, uneori zilnic, cu filosoful clandestin Alexandru Dragomir, fost student şi doctorand al lui Heidegger, cu Constantin Noica şi cu aţi intelectuali neaserviţi puterii, citeşte, meditează şi proiectează structura unui model simfonic de gândire pe care-l va face public începând cu lucrarea Sarea pământului din 1978.

De atunci, Mihai Şora a captat constant, printr-o serie de lucrări de mare profunzime, conferinţe, studii şi interviuri, atenţia publicului iubitor de reflecţie şi gândire speculativă, în vreme ce vocile autorizate ale profesioniştilor filosofiei susţin că gândirea acestuia a propus noi itinerarii de explorare filosofică a lumii. În prezentul punctual, Mihai Şora este perceput de o serie de tinerii filosofi ca un veritabil maestru îndrumător, iar proiectele actuale ale domniei sale probează ideea că tinereţea nu este o chestiune de vârstă.

Ediţia din 26 noiembrie a Izvoarelor de filozofie este dedicată în întregime sărbătorii celor 95 de ani de viaţă împliniţi de seniorul filosofiei româneşti, domnul Mihai Şora.

Ediţia din 12 nov. Minor şi major în cultura filosofică. Investigaţii filosofice în scrieri nefilosofice

Invitat: acad. Alexandru Surdu

Apariţia filosofiei în câmpul culturii noastre a produs o serie de mari nedumeriri. Între acestea, relaţia filosofiei cu sursele sale nefilosofice, în mod special cu formele culturii orale tradiţionale, a creat perplexităţi teoretice semnalate încă de C. Noica într-o serie de interogaţii: ce facem cu „materialul” românesc de reflecţie, cu formele nefilosofice de înţelepciune românească? Diversele forme de înţelepciune pot fi considerate un fel de acte de filosofare, în ciuda faptului că filosofia, în calitatea ei de întrebuinţare universală a minţii, şi-a produs odată cu vechii greci atât forma cât şi conţinutul?

Noica, se ştie, nu doar că a dat un răspuns personal acestor interogaţii, dar a trasat şi aliniamentele unui program hermeneutic de cercetare filosofică a "materialului" nefilosofic românesc.

Care este stadiul actual al acestor cercetări hermeneutice? Ediţia din 12 nov. a întâlnirii noastre pe calea undelor îşi propune să răspundă la această întrebare, plecând de la o serie de lucrări recente semnate de academicianul Alexandru Surdu, Preşedintele Secţiei de Filosofie, Teologie, Psihologie şi Pedagogie a Academiei Române, directorul Institutului de filosofie şi psihologie „C. Rădulescu-Motru” al Academiei Române.