Acesta este contextul în care vom plasa dezbaterea din această săptămână, cu referire la traducerea în limba română a unor lucrări reprezentative din opera lui Edmund Husserl, se ştie, fondatorul direcţiei gândirii fenomenologice şi a filosofiei continentale. Apariţia în ultimii ani a versiunilor româneşti a Meditaţiilor carteziene, a Cercetărilor logice şi, mai de curând, a volumului Criza ştiinţelor europene şi fenomenologia transcendentală însoţit de Cartea întâi a celebrei lucrări Idei pentru o fenomenologie pură şi o filozofie fenomenologică, ne permite să vorbim cu sens despre o prezenţă filosofică semnificativă a lui Husserl în cultura noastră filosofică.
Ce impact credeţi că au aceste traduceri asupra vieţii filosofice româneşti actuale? Cum vă raportaţi dvs. la gândirea fenomenologică şi ce potenţial ori virtuţi explicative oferă acest mod de înţelegere a lumii în care trăim? Aştept ca de obicei intervenţiile dvs. radiofonice.
Invitat în studio este unul dintre cei mai tineri reprezentanţi ai noii generaţii de filosofi români, d-l Christian Ferencz Flatz, dr. în filozofie, autor de articole şi studii apărute în reviste de cultură şi de specialitate, autorul lucrării Obişnuit şi neobişnuit în viaţa de zi cu zi apărută la Editura Humanitas, lucrare ce propune o analiză fenomenologică a conceptului de valoare plecând de la filosofia lui Heidegger. Domnia sa este (co)traducătorul unora dintre volumele lui Husserl la care am făcut referinţă, calitate ce îl recomandă să vorbească în cunoştinţă de cauză în legătură cu tema dezbaterii noastre din această săptămână.
Mi-ar face plăcere să comentăm fenomenologia lui Husserl mai ales că lucrez la o redefinire a acesteia dar pur românească şi cu siguranţă mai sistemică decît cea a lui Husserl. Nu doar Husserl face greşeala să creadă că omul şi filozofia sa este singura modalitate de reflectare a realităţii. Fenomenele şi fenomemnologia lui este de fapt un studiu al unor entităţiunivers de efect umane şi nu ţine cont de simultaneitatea care stă la baza oricărui fenomen sau mai puţin fenomen. Fenomenul său nu este altceva decît efectul unei entităţiunivers oarecare ca în cazul de pînă acum omul şi convenţiile sale. Ce facem cu fenomenele care nu mai sînt efecte convenţionale şi nici în sfera cunoaşterii umane care este limitată doar la convenţii şi convenţional.El simuleză o simultaneitate a logicii, psihologiei şi ceva transcedental, fără să ţină cont că fenomenele (entităţile de efect de fapt) sînt subiectul oricărei ştiinţe şi neştiinţe la fel de bine.De ce cred unii că medicina nu este pe toate sectoarele ei criteriu de înţelegere al fenomenelor cînd orice fenomen reflectat de om ca în cazul nostru, este afectat evident de orice element component uman şi nu doar atît reflectarea umană este afectată de întregul lui univers interior dar şi exterior.Nu există fenomen fără suport material (care să nu fie produsul unei entităţiunivers materieidee şi nici mterieidee care să nu aibă efecte adică fenomene.De aici trebuie plecat deoarece materia care produce fenomenul este vinovată de existenţa lui.Este o întreagă filozofie care în curînd va arăta că Husserl este doar o faţă a realităţii fenomenelor şi fenome3nologiei dintr-o infinitate de feţe ale acesteia ca realitate.a crede că există fenmen fără obiectul care îl produce este ca şi cînd am spune că există materie fără idee.
RăspundețiȘtergere