Filosofia greacă a stat
sub semnul mirării. Atât Platon, cât și Aristotel, afirmă că mirarea este
începutul și originea filosofiei și că ea însoțește demersul filosofic de la un
capăt la celălalt. Cu toate acestea, sensul mirării a fost cel mai adesea
subînțeles de filosofi și nu tematizat ca atare. Deși joacă un rol important în
gândirea majorității marilor filosofi ai istoriei filosofiei, există puține
locuri în care se dă o definiție a mirării și chiar mai puține tratate
sistematice despre acest fenomen.
Tocmai de aceea, pentru ediția din 9 februarie,
vă propunem o discuție sistematică privitoare la multitudinea de înțelesuri pe
care mirarea le poate lua în contexte filosofice și pre-filosofice. Încă de la
Homer, cercetătorii au arătat că există o bogăție de semnificații ale mirării,
de la mirarea ce deschide posibilitatea înțelegerii profunde a lucrurilor, până
la mirarea care năucește și ascunde semnificația fenomenelor. Cum putem naviga
prin această pluralitate de sensuri? Cum a evoluat ideea de mirare la trecerea
de la gândirea prefilosofică la cea filosofică? Cum a fost mirarea tematizată
în fenomenologia contemporană?
Acestea sunt întrebările de la care vom porni discuția noastră din această săptămână, alături de Ioan-Ciprian Bursuc, doctor în filosofie al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și autor al cărții „Fenomenologia mirării. Homer, Platon și Heidegger”, un studiu remarcabil despre fenomenul mirării în filosofia greacă și în contemporană, publicat de curând la Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
Vă așteptăm și pe dvs. să vă alăturați dezbaterii
noastre, ca de obicei, vineri, începând cu ora 21.10, pe undele Radio România
Cultural sau online pe www.radioromaniacultural.ro .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu