Invitat: conf. univ. dr. Brândușa Palade
Ambianța culturală globală în care trăim
astăzi nu încurajează, pare-se, existența unor gânditori solitari de tipul lui
Cioran ori Wittgenstein, cei care au blamat practicarea filosofiei ca profesie considerând că actul de
filosofare s-ar perverti dacă este scos din vechea lui condiție socratică a
cunoașterii și grijii de sine. Ideea de a dobândi succese sociale prin
intermediul filosofiei era pentru gânditorii amintiți, nu doar antipatică, ci profund imorală.
Existența acestor cazurile izolate de
filosofi iconoclaști nu schimbă însă în nici un fel practicarea academică a
filosofiei ca o cultură a experților dornici de afirmare socială și
instituțională. Cu toții putem constata că actualmente există o prăpastia
uriaşă între practicarea filosofiei ca „dispoziţie naturală”, tipică iubitorului
de înțelepciune, şi cei care practică filosofia „profesionist”. Performanţele
conceptuale şi ultraspecializărilor tematice ale „experților domeniului” fac
astăzi din filosofie o întreprindere riguroasă similară cercetării ştiinţifice,
iar ceea ce era destinat cândva tuturor, o învățătură pentru viață, a deveni
încifrat ca prospectul unui medicament pe care doar farmacistul ori medicul îl
poate înțelege.
Recunoaștem aici, pentru că nimic nu e nou
sub soare, ipostazele contemporane ale vechii dispute dintre Gorgias și Socrate
privitoare la rolul filosofiei în viața noastră. Cum trebuie practicată
filosofia? Așa cum o făcea Gorgias, „tatăl” retoricii și simbolul filosofului de
succes pecuniar, cel care organiza spectacole publice pentru a dovedi că este
neîntrecut în producerea de sofisme, sau Socrate cel care susținea că o viața
care nu este examinată nu merită să fie trăită?
Idealul socratic al lui „cunoaște-te pe
tine însuți” a fost abandonat sau reconfigurat de practicile filosofice
actuale?
Iată întrebarea la care va încerca să
răspundă ediția din această săptămână a întâlnii noastre pe calea undelor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu