Invitat: conf. univ. dr. Viorel Vizureanu
„Dacă nimeni nu încearcă să afle asta de la
mine, știu; dacă însă eu aș vrea să explic noțiunea cuiva care mă întreabă nu
știu”. Această celebră suspendare a judecății pe care Aureliu Augustin o făcea
în legătură cu natura timpul, trebuie cu siguranța aplicată astăzi și în
privința naturii spațiului. Sub impactul studiilor de geografie umană,
psihologie ambientală și sociologie urbană, a studiilor culturale ori postcoloniale natura spațiul a devenit similară cu cea relevată de Augustin timpului: spațiul
există cu adevărat
în condiţiile în care tinde să… nu fie.
În alte cuvinte, mai puțin paradoxale, pe măsură ce vorbim astăzi despre o pluralitate
de spații – spațiul fizic, spațiul cultural, spațiul sacru, spațiul imaginar, spațiul
social, spațiul urban, spațiul utopic etc. nu mai știm ce este…spațiul. Mai
mult decât atât, studiile întreprinse asupra actualelor procese de globalizare
ne obligă să atribuit spațiului „fluiditatea” timpului. S-a pierdut oare
spațiul în…„spațiu”?
Care este poziția filosofiei în această
chestiune? Vă invit să-l interogăm împreună pe d-l conf. univ. dr. Viorel
Vizureanu, Prodecan al Facultății de filozofie a Universității din București,
care a inițiat în anii din urmă o serie de cercetări filosofice asupra naturii
unității și diversității spațiului.
Va astept ca de obicei interventiile radiofonice la telefoanele RRC.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu