Prof. univ. dr. Radu Gabriel Pârvu
O ţinută grafică impecabilă,
două volume impresionante, peste 1250 de pagini. Acestea sunt datele editoriale
ale unuia dintre cele mai importante evenimente filosofice din anul acesta, la
care vom asista, în aceasta săptămană, la Târgul Gaudeamus: traducerea
capodoperei lui Arthur Schopenhauer, Lumea
ca voinţă şi reprezentare, lucrare ce vede lumina tiparului românesc la
Editura Humanitas, în mod cu totul straniu, la o distanţă de aproape două sute
de ani de la apariţia ei în limba germană.
Cum se explică această
întârziere, în condiţiile în care numele lui Schopenhauer este, pe urmele lui
Eminescu şi Maiorescu, atât de des invocat în cultura noastră umanistă,
filosofică şi literară?
Motivele nu sunt încă evidente
şi probabil că istoricii culturii reflexive româneşti vor formula un răspuns
întemeiat la această provocare. Până atunci însă, dacă privim doar dintr-o perspectivă editorială, ne
dăm seama că, cel puţin la început, volumul de muncă implicat într-o astfel de
traducere putea părea oricui descurajant. Căci cine se încumetă, azi, să investească
ani de strădanie intensă şi concentrare „doar” pentru o traducere, fie ea şi
din Schopenhauer?
Ei bine, iată că acum, după
atâta aşteptare, Lumea ca voinţă şi
reprezentare şi-a găsit un traducător în limba română, dispus să dăruiască
ani buni din viaţă în beneficiul culturii noastre filosofice, în persoana
d-lui dr. Radu Gabriel Pârvu, profesor
universitar la Universitatea „Constantin Brâncoveanu” din Piteşti, un nume des
întâlnit în paginile de gardă ale unor
alte traduceri din limba germană aparţinând celebrilor filozofi, Kant,
Schelling, Fichte, Hegel, Dilthey etc. ori ai marilor autori de beletristică
cum ar fi Kafka ori Gülich. De altminteri, domnia sa este cunoscut şi
publicului iubitor de filozofie românească prin lucrarea Paradigme culturale complementare: Noica şi Cioran, apărută în
2008, la Editura Institutul European.
Cum se explică celebritatea de
care se bucură Schopenhauer în întreaga lume? Sunt valoroase oare ideile sale
metafizice, celebrul lui pesimism, or viziunea atât de răspândită despre geniu şi
nebunie? Nu cumva sinceritatea sa dezarmantă şi critica „filosofilor de şcoală”
impresionează astăzi? În final, în ce-ar consta filozofia de viaţă pe care ne-o
propune Schopenhauer, despre care vorbesc laudativ toţi comentatorii, în condiţiile
în care Schopenhauer însuşi a trăit, pare-se, în dezacord cu propria sa
gândire?
Sunt câteva dintre întrebările
la care vom încerca să răspundem în ediţia din această săptămână a Izvoarelor
de filozofie.
Suntem onoraţi de prezenţa în
studio a d-lui Radu Gabriel Pârvu, secondat de redactorul acestei faimoase cărţi,
cunoscutul traducător şi eseist, Cătălin Cioabă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu