Filosofii în general nu au
reputația de a fi printre cei mai amuzanți oameni. Despre Kant, de exemplu, se
spune că nu ar fi râs niciodată. Cu toate acestea, deși nu se numără printre
„marile teme” ale filosofiei, ironia este un element constant al discursului
filosofic din toate timpurile.
De la celebra ironie
socratică, prin intermediul căreia Socrate își mima neștiința pentru a
dezvălui, de fapt, lipsa de cunoaștere a interlocutorilor, până la ipostazele
postmoderne ale ironiei, sesizabile în atitudinile de tip cinic ale fenomenelor
legate de cultura pop, discursul filosofic este presărat cu multiple forme de
ironie complexă și subtilă. Deși uneori greu sesizabile, aceste forme de ironie
dau farmec și savoare filosofiei, dar ne pot spune ceva și despre natura umană
în genere.
Tocmai de aceea, pentru
discuția din această săptămână, vă propunem o incursiune de 50 de minute în
istoria ironiei filosofice, pentru a scoate la iveală modul în care ironia
umanizează chiar și cel mai sobru și abstract discurs filosofic. Ce este ironia
și care sunt formele acesteia? Cum putem înțelege relația dintre ironie și
umanitate? Cum putem gândi filosofic ironia?
Acestea sunt întrebările pornind de la care începem discuția noastră din această seară, alături de Liviu Cocei, doctor în filosofie al Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași și cadru didactic al Facultății de Istorie, Filosofie și Teologie din cadrul Universității „Dunărea de jos” din Galați.
Prilejul dezbaterii din
această săptămână este publicarea de curând, sub semnătura invitatului nostru,
la editura Eikon din București, a cărții „Homo Ironicus. O abordare
antropologică a ironiei filosofice”, o apariție editorial insolită în
peisajul cultural românesc.
Vă așteptăm și pe dvs. să vă alăturați discuției noastre, ca de obicei,
vineri, pe 17 februarie, începând cu ora 21.10, pe undele radiofonice ale Radio
România Cultural sau online pe www.radioromaniacultural.ro.
Realizator: Cornel-Florin
Moraru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu