[Podcast] Ediția din 28 Septembrie: De la revoluția științifică la revoluția artistică. Noi fațete ale dialogului știință-artă în modernitate

Pentru ediția din 28 septembrie a Izvoarelor de filosofie am pregătit o dezbatere despre relația dintre știință și artă în contextul discuției privitoare la paradigmele artelor moderne și revoluțiile apărute în lumea artei în această perioadă.

Încă de la începutul modernității, știința și arta au fost văzute ca două preocupări diametral opuse. Dacă știința vizează cunoașterea, arta vizează plăcerea dezinteresată. Dacă știința urmărește descoperirea adevărului, arta urmărește satisfacerea gustului estetic. Dacă știința se bazează pe experiență, arta se bazează pe inspirație. Cu toate acestea, filosofii și sociologii artei vorbesc despre paradigme ale artei, la fel cum vorbesc despre paradigmele științei și despre revoluții în lumea artei, similare ca structură cu revoluțiile științifice.

Ce are în comun Picasso cu Einstein? Care este sensul unei „revoluții” în artă? Sunt  oare „revoluțiile artistice” similare „revoluțiilor științifice”? Care sunt mecanismele prin care evoluează arta și știința? Cum determină revoluțiile artistice gustul nostru și procesul de validare socială a operelor de artă? Acestea sunt întrebările de la care vom porni incursiunea noastră în lumea paradigmelor artistice.

Alături de mine în studioul Radio România Cultural se va afla Oana Camelia Șerban, proaspăt doctor al Facultății de filosofie din cadrul Universității din București și cercetător asistent al Centrului de Cercetare a istoriei ideilor filosofice.

Vă așteptăm să vă alăturați acestei dezbateri, ca de obicei, vineri, pe data de 28 septembrie, începând cu orele 21.10, pe undele Radio România Cultural.

Puteți asculta înregistrarea completă a emisiunii, dacă faceți click aici.

Realizator: Cornel-Florin Moraru

[Podcast] Ediția din 21 sept. 2018 De la ospitalitatea românească la neantul valah. Faptul de a fi român sub privirile filosofiei de ieri și de azi

Dezbaterea din această vineri o dedicăm împlinirii celor 100 de ani de la Marea Unire, prin (re)tematizarea  uneia dintre cele mai importante teme ale culturii noastre, care a dominat gândirea reflexivă de la Dimitrie Cantemir încoace. Este vorba despre tema identității și a conștiinței de sine românești în jurul căreia marile personalități ale culturii autohtone, profesioniști ai științelor umaniste, psihologi, filosofi, antropologi, sociologi, politologi și eticieni, și-au exprimat, de-a lungul timpului, convingerile lor intime privind profilul psihologic și caracterial al poporului român. 

Trăsăturile psihoetnice pozitive ale românilor, precum ospitalitatea și credința ferventă, inteligența și simțul umorului, capacitatea de adaptare și rezistența morală în fața marilor catastrofe istorice, mândria națională și patriotismul, puterea de sacrificiu în numele binelui colectiv, onestitatea, modestia și cumințenia etc. stau împreună, susțin multiple voci, într-o relație opozitivă cu o serie de determinații sufletești negative cum ar fi pasivitatea și lenea, invidia și orgoliul individualist, ipocrizia și capacitatea de minți fără remușcări, neîncrederea în lege și justiție, înclinația spre corupție și chiar hoție etc.

Cum privim noi astăzi acest bogat repertoriu caracterial al românilor pe care ni l-a pus în față tradiția noastră (auto)reflexivă?

Este legitim să vorbim despre calități și defecte ale românilor în condițiile în care, așa cum susținea recent cunoscutul sociolog și filosof al culturii Constantin Schifirneț „un  popor nu are calităţi şi defecte fiindcă el este alcătuit dintr-o diversitate de grupuri cu viziuni şi conduite proprii”? ( a se vedea, https://adevarul.ro/news/societate/despre-romani-calitatile-defectele-lor).

Ce valoare are în problema identitară tradiția filosofică speculativă, de la Cantemir la Noica, în condițiile în care astăzi avem cercetări experimentale asupra psihologiei poporului roman? Sub impactul proceselor integraționiste europene care au relaxat ideea de națiune, dar și a valorilor relativiste cultivate de mentalitatea postmodernă, mai putem vorbi despre un interes științific și filosofic major pentru cercetări și reflecții psihoetnice?  

Asupra acestor întrebări se va concentra dezbaterea pe care emisiunea Izvoare de filosofie a va pune în undă în această săptămână.

Ne bucurăm de prezența în studio a dlui lector univ. dr. Horia V. Pătrașcu, filosof și publicist, un cercetător pasionat al culturii reflexive românești, autor de cărți, eseuri și articole pe tematici legate de identitatea românească de ieri și de azi.

Vă așteptăm ca de obicei pe lungimile de undă ale RRC, vineri, 21 sept. 2018, între orele 21.10 - 22.00. 
Puteți asculta înregistrarea completă a emisiunii, dacă faceți click aici!

                                                                                           Realizator: Constantin Aslam 

[Podcast] Ediția din 14 Septembrie: Redescoperirea inteligenței spirituale. Explorări filosofice asupra spiritualității contemporane

Odată cu apariția și dezvoltarea psihologiei contemporane, am început să vorbim despre multiple tipuri de inteligență: avem o inteligență cognitiv-logică, una emoțională, una lingvistică, una chinestezică și exemplele pot continua. Avem teste de inteligență, coeficienți de inteligență și metode științifice de determinare a diverselor tipuri de inteligență. În ultima perioadă însă, filosofii au început sa vorbească despre alt un tip de inteligență, ce are la bază conceptul tradițional spirit și pare să fi fost uitată în contemporaneitate: inteligența spirituală.
Cu o carieră filosofică impresionantă, care se întinde până în Antichitatea Greacă, ideea de „spirit” (Gr. Pneuma, Lat. Spiritus) a fost o temă constantă de meditație a filosofilor până la apusul epocii moderne. De la ideea presocraticului Anaximene, care gândea spiritul ca un fel de legătură a sufletului individual cu întregul cosmos, până la Hegel, sub al cărui concept de spirit se adăpostea întreaga realitate, cele mai pătrunzătoare minți ale filosofiei au încercat să dea sens spiritualității umane.

Ce este inteligența spirituală? Care este rolul său în “economia” vieții noastre? Cum poate fi ea observată și, mai ales, dezvoltată,? Pornind de la aceste întrebări vom pune în dezbatere, în ediția din 14 septembrie a Izvoarelor de filosofie, inteligența spirituală în contextul crizei actuale a științelor spiritului, o criză anunțată de filosofi încă de la începutul secolului și vom încerca să radiografiem dezbaterile contemporane privitoare la inteligența artificială din domeniile filosofiei, a psihologiei umaniste, a psihoterapiei existențiale  și a logoterapiei.

Pentru această ediție îl vom avea ca invitat în studioul Radio România Cultural pe Horia Vicențiu Pătrașcu, filosof, eseist, lector al Universității Politehnice din București, în cadrul Departamentului de Formare pentru Cariera Didactică și Științe Socio-Umane și autorul a multiple cărți, printre care amintim Sentimentul metafizic al tristeții (Editura Trei, 2011), Terapia prin Cioran. Forța gândirii negative ( Editura Trei, 2014) și Pustiul Binelui. Eseuri filosofice (Editura Eikon, 2017).

Vă așteptăm să vă alăturați acestei dezbateri, ca de obicei, vineri, pe data de 14 septembrie, începând cu orele 21.10, pe undele Radio România Cultural.
Puteți asculta înregistrarea completă a emisiunii, dacă faceți click aici!

Realizator: Cornel-Florin Moraru