Lector univ. dr. Laurențiu Gheorghe
Învățătura creștină a iubirii și vieții veșnice
este intim corelată cu ideea de adevăr. La întrebarea
unui fariseu: „Învăţătorule, care poruncă
este mai mare în Lege?”, Iisus a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău,
cu toată inima ta, cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă.
Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi prorocii” (Matei: 22,
36–40).
Evanghelia după Ioan, cap. 8 deslușește, între
altele, această intimitate între iubire, viață veșnică și adevăr. „Deci iarăşi le-a vorbit Iisus zicând: Eu
sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea
lumina vieţii. De aceea fariseii I-au zis: Tu mărturiseşti despre Tine
Însuţi; mărturia Ta nu este adevărată. A răspuns Iisus şi le-a zis: Chiar
dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea este adevărată, fiindcă
ştiu de unde am venit şi unde Mă duc. Voi nu ştiţi de unde vin, nici unde Mă
duc. Voi judecaţi după trup; Eu nu judec pe nimeni. Şi chiar dacă Eu
judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Eu şi Cel ce
M-a trimis pe Mine. Deci zicea Iisus către iudeii care crezuseră în El:
Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei; Şi veţi
cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi”
La întrebarea îndoielnică a lui Toma care i-a zis
lui Iisus: ”Doamne, nu ştim unde Te duci;
şi cum putem ştii calea? Iisus i-a zis:
Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin
Mine”- Evanghelia după Ioan
(14:6).
De pe această platformă a unui adevăr indubital,
între învățătura creștină și cea lumească există o ruptură radicală sesizată
încă de Tertulian, unul dintre primii scriitori patristici în frazele: „Ce este comun între Atena si Ierusalim,
între Academie şi Biserică? Cu atât mai rău pentru aceia care au dat la lumină
un creştinism stoic, platonic, dialectic. Pentru noi, nu mai avem nevoie de
curiozitate, după Iisus Hristos, nici de cercetare, după Evanghelie”.
Mai mult chiar, Sfântul Pavel formulează pentru
credincios următoarea prescripție: „Luați
aminte să nu vă fure mințile cineva cu filosofia și cu deșarta înșelăciune din
predania omenească, după înțelesurile cele slave ale lumii, și nu după Hristos”
(Coloseni, Cap. 2:6).
Care sunt argumentele care susțin
complementaritatea pe care o gândim noi astăzi între adevărul învățăturii
creștine și adevărul obiectiv al științei? Faptul că astăzi vorbim nu doar
despre un singur adevăr, ci despre multiplele
experiențe ale adevărului:
științifice, artistice, religioase și practice? Nu cumva acest dialog este
posibil prin faptul că adevărul este o stare de conştiinţă și un act de
încredere și certitudine interioară?
În jurul acestor întrebări principale se va
concentra dezbaterea din ziua de vineri, 14 apr. 2017, Vinerea Mare, între
orele 21.10-22.00, dezbatere pe care o realizăm cu dl. Laurențiu Gheorghe, filosof
și teolog, lector univ. dr. la Facultatea de Filosofie, Universitatea din
București.
Înregistrarea dezbaterii este postată pe adresa de mai jos:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu