Ediția din aceasta săptămână este consacrată seniorului filosofiei româneşti, domnului Mihai
Şora, care împlinește pe 7 noiembrie, 100 de ani de viaţă. Urmând exemplul lui Platon, cel care ne-a dat în dialogul Sympozion, Banchetul, modelul filosofic al oricărui omagiu, respectiv dialogul
competitiv şi dezbaterea de idei, îl vom sărbători pe d-l Mihai Şora prin intermediul unui dialog realizat cu ceva timp în urmă, plecând
chiar de la datele filosofiei domniei sale: dialogul şi gândirea dialogică. 
Câteva elemente de biografie intelectuală,
la care dezbaterea nu va face referire, ar putea contura mai bine cadrele
temporale care au jalonat, prin metodă și conținut ideatic, un itinerariu
insolit de gândire pe cont propriu.
Dl Mihai Șora s-a născut în 7 nov.
1916. După absolvirea Liceului Constantin
Diaconovici Loga din Timișoara, domnia sa a urmat cursurile Facultății de
Litere și Filosofie a Universității din București. A audiat cursurile marilor
personalități ale culturii românești interbelice, iar filosofia a studiat-o sub
îndrumarea lui Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu
și Mircea Eliade.
A plecat, ca bursier al statului francez, la
Paris, în 1939, unde a urmat în continuare studiile de filosofie, pe care le-a
încununat cu teza de doctorat, Noțiunea
de grație la Pascal. În 1947 publica, la celebra editura Gallimard
lucrarea, Du dialogue intérieur, un eseu de antropologie metafizică și devine, în același an,
cercetător stagiar la Centrul Național de Cercetări Științifice de la Paris. 
Revine în România în 1948 și timp de 30 de ani
filosoful Mihai Șora s-a retras în sine și nu a mai publicat nimic, întrucât
gândirea sa liberă și convingerile sale filosofice intime erau în total
conflict cu marxism-leninismul, cum se știe, filosofia oficială a regimului comunist.
Această tăcere în plan filosofic nu a însemnat
însă o renunțare totală la activitatea intelectual-culturală, întrucât domnul
Mihai Șora a ales să fie traducător și editor, profesii erudite și oneste, în
concordanță cu înaltele standarde morale ale domniei sale. Astfel, de numele
lui Mihai Șora se leagă cunoscuta colecție de cărți „Biblioteca pentru toți”,
sub sigla căreia s-au publicat, la inițiativa domniei sale, pentru 1000 de
titluri din marile texte ale literaturi universale și românești.
Din 1979 dl Mihai Șora revine în prim planul
gândirii filosofice autentice, publicând lucrarea Sarea pămîntului, A
fi, a face, a avea, 1985, iar după anii ‘90, Eu&tu&el&ea sau dialogul
generalizat, lucrarea redactată în anii comunismului și apărută
imediat după revoluție, Firul ierbii, lucrare apărută în 1998, Câteva crochiuri și evocări,
2000, Locuri comune, 2004, Clipa și timpul, 2005 etc.
În ultimii 25 de ani dl Mihai Șora a fost și este
și acum o prezență vie în cultura noastră. Participarea la evenimente culturale
de tot felul, interviurile pe care domnia le-a acordat cu generozitate, și care
au luat forma unor cărți cu un puternic impact intelectual și formativ, inițierea
alături de dna Luiza Palanciuc a traducerii din franceză a operei lui Benjamin
Fondane etc. argumentează că tinerețea și dinamica intelectuală a unui om nu
este determinată cauzal de vârsta biologică.
În sfârșit, lucrările de exegeză, semnate între
alții, de tinerii filosofi Leonid Dragomir ori Valentin Cioveie, argumentează
că prin gândirea sa Mihai Șora a adus filosofiei românești noi metode de
explorare reflexivă și, deopotrivă, un plus de rafinament și profunzime.
Va aștept, așadar, pe lungimile de undă ale RRC, vineri, 4 nov. 2016, între orele
21.10-22.00.
Inregistrarea emisiunii este postata la adresa de mai jos:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu