„Grecii considerați înțelepți, vorbeau servindu-se de enigme și nu-și
exprimau pe față gândurile”.
Această observație a celebrului călător și geograf
Pausanias se aplică, pare-se, întregii gândiri grecești care, în frunte cu
Platon, într-un mod enigmatic, inserează mitul, povestirile fabuloase și
imposibil de crezut, în chiar inima actului de filosofare. Oare câți dintre noi
nu au trăit un sentiment de perplexitate în fața mitului peșterii din Republica, cel al androginului din Bachetul ori al mitului Atlantidei din Timaois, pentru a aminti doar trei
dintre faimoasele dialoguri ale lui Platon în cuprinderea cărora argumentul
filosofic riguros se intersectează cu povestiri de necrezut.
Cum putem explica această simbioză dintre mit și
filozofie, respectiv dintre fabulație și gândire critică și argumentativă? Au crezut grecii atât de mult în miturile lor,
din moment ce acestea sunt referințe obligatorii în mai toate textele
filosofice de referință? Filosofii au apelat la mituri pentru a ilustra idei
filosofice abstracte sau pentru a suplini golurile de argumentare? În cele din
urmă, stilistica gândirii grecești este mitologică?
Vă invit să răspundem la aceste interogații
împreună cu d-l acad. Gheorge Vlăduțescu, invitatul ediției din această
săptămână a întâlnirii noastre pe calea undelor, plecând de la cea mai recentă
și incitantă lucrare a domniei sale, Mit
și filozofie în Grecia veche, apărută la Editura Academiei Române.
Invitat: acad. Gheorghe Vlăduțescu
Inregistrarea emisiunii este postată pe adresa:
Inregistrarea emisiunii este postată pe adresa:
http://www.radioromaniacultural.ro/planeta_radio_izvoare_de_filosofie_luna_mai_2015-31293
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu