Ediția din 23 mai 2015 Mitul: instrument al filosofării? Incursiuni în istoria filosofiei grecești

„Grecii considerați înțelepți, vorbeau servindu-se de enigme și nu-și exprimau pe față gândurile”.

Această observație a celebrului călător și geograf Pausanias se aplică, pare-se, întregii gândiri grecești care, în frunte cu Platon, într-un mod enigmatic, inserează mitul, povestirile fabuloase și imposibil de crezut, în chiar inima actului de filosofare. Oare câți dintre noi nu au trăit un sentiment de perplexitate în fața mitului peșterii din Republica, cel al androginului din Bachetul ori al mitului Atlantidei din Timaois, pentru a aminti doar trei dintre faimoasele dialoguri ale lui Platon în cuprinderea cărora argumentul filosofic riguros se intersectează cu povestiri de necrezut.

Cum putem explica această simbioză dintre mit și filozofie, respectiv dintre fabulație și gândire critică și argumentativă?  Au crezut grecii atât de mult în miturile lor, din moment ce acestea sunt referințe obligatorii în mai toate textele filosofice de referință? Filosofii au apelat la mituri pentru a ilustra idei filosofice abstracte sau pentru a suplini golurile de argumentare? În cele din urmă, stilistica gândirii grecești este mitologică?

Vă invit să răspundem la aceste interogații împreună cu d-l acad. Gheorge Vlăduțescu, invitatul ediției din această săptămână a întâlnirii noastre pe calea undelor, plecând de la cea mai recentă și incitantă lucrare a domniei sale, Mit și filozofie în Grecia veche, apărută la Editura Academiei Române.

Invitat: acad. Gheorghe Vlăduțescu 
Inregistrarea emisiunii este postată pe adresa: 

http://www.radioromaniacultural.ro/planeta_radio_izvoare_de_filosofie_luna_mai_2015-31293