Invitat: acad. Gheorghe Vlăduțescu
Există în cultura noastră reflexivă o serie de
prejudecăți care se perpetuează de la generație de generație, după principiul
că ceea ce e evident nu mai are nevoie de argumente ori demonstrații. Între
aceste prejudecăți, trebuie să plasăm și convingerea, aproape unanimă, că în
materie de filozofie romanii au aplicat același principiu de conduită intelectuala ca și în artă: i-au
copiat și imitat, fără rețineri, pe marii gânditori greci. Cum să susții ideea
de originalitate a filosofiei romane, când o personalitate de talia lui Cicero, referindu-se la marea gândire grecească, rostește cunoscutele cuvinte amare: „ne-au învins învinșii greci”!?
Ei bine, apariția recentă a lucrării profesorului
și academicianului Gheorghe Vlăduțescu, Filosofia
în Roma antică, repune în discuție, din chiar momentul ei inaugural, ideea
de originalitate în filozofie. Cum trebuie să înțelegem repunerea, în contextul
limbii latine, a marilor teme și dezbateri inițiate de gânditorii greci? Putem
vorbi, pe cazul de față, de mimare filosofică ori de reflecție originală? Ar fi corect să acceptăm ideea unei duble întemeieri filosofice: una de expresie grecească și o alta de expresie latină? Până
la urmă, în ce sens putem vorbi despre originalitate în filosofie?
La aceste întrebări vă invit să facem un schimb de
opinii în această săptămână.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu