Ediția din 26 ian. 2013. Filosofia și pedagogia sărbătorii. Mai au sărbătorile o valoare formativă?

Invitat: prof. univ. dr. Gabriel Albu 

Există câteva lucruri, puține la număr, ce specifică ființa noastră omenească în raport cu lumea tuturor celorlalte vietăți. Între acestea, „sărbătoarea” ocupă, pare-se, un loc de prim plan în viata fiecăruia dintre noi. Căci, numai omul sărbătorește, adică folosește timpul într-un alt sens și cu alte scopuri decât cele legate, pur și simplu, de supraviețuire.  Parafrazându-l pe L. Blaga din Geneza metaforei și sensul culturii, chiar dacă „existența întru imediat și pentru securitate” (conservare) deține o poziție dominantă în viața noastră, semnificativ este însă timpul folosit în vederea „existenței întru mister și pentru revelare”, din moment ce însăși Biblia dedică un capitol întreg Sărbătorii (Ieșirea: 23, 1-33).

Mai păstrăm oare astăzi ceva din misterul acelor vremuri trecute, în care verbul „a sărbători” avea o puternică încărcătura reflexivă, spirituală și filosofică, despre care Vasile Băncilă a scris pagini memorabile în Duhul Sărbătorii? Modul nostru laic de viață a desacralizat în întregime acel timp în care omul se pregătea să comunice cu misterele lumii? Cu alte cuvinte, timpul sărbătorii este total vidat de meditație, iar ceea ce ne-a rămas ține doar de dihotomia timp de muncă vs. timp de odihnă, relaxare și distracție? ? Într-o lume obsedată de „managementul timpului”, mai există oare un timp al reflecției și meditatiei existențiale? Ce învățăm la școală despre timp și care e poziția educației superioare în această chestiune? Educația și instrucția, mai precis, formarea de personalități și dobândirea de competențe sunt în armonie, își corespund reciproc? 

Sunt întrebări la care vă invit să răspundem împreună cu unul dintre cei mai buni specialiști români în științele educației, d-l prof. univ. dr. Gabriel Albu, autor de cărți și articole în care meditația filosofică se împletește cu cea educațională și pedagogică, interesat, între altele, și de valoarea educațională și formativă a sărbătorii. Reamintesc doar câteva titluri ilustrative pentru preocupările teoretice ale domniei sale: Educaţia, profesorul şi vremurile, Introducere într-o pedagogie a libertăţii, Despre libertatea copilului şi autoritatea adultului, În căutarea educaţiei autentice, Concepte fundamentale ale psihologiei – Gândirea, Memoria, Imaginaţia, O psihologie a educaţiei, Repere pentru o concepţie umanistă asupra educaţiei (Prejudecăţile practicii şcolare ca provocare); Comunicarea interpersonală. Aspecte formative şi valenţe psihologice etc.

Așteptăm ca de obicei intervențiile dvs. radiofonice!