Invitat: prof. univ. dr. Gabriel Albu
Există câteva lucruri, puține la
număr, ce specifică ființa noastră omenească în raport cu lumea tuturor
celorlalte vietăți. Între acestea, „sărbătoarea” ocupă, pare-se, un loc de prim
plan în viata fiecăruia dintre noi. Căci, numai omul sărbătorește, adică folosește timpul într-un alt sens și
cu alte scopuri decât cele legate, pur și simplu, de supraviețuire. Parafrazându-l pe L. Blaga din Geneza metaforei și sensul culturii, chiar
dacă „existența întru imediat și pentru securitate” (conservare) deține o
poziție dominantă în viața noastră, semnificativ este însă timpul folosit în
vederea „existenței întru mister și pentru revelare”, din moment ce însăși
Biblia dedică un capitol întreg Sărbătorii (Ieșirea:
23, 1-33).
Mai păstrăm oare astăzi ceva din
misterul acelor vremuri trecute, în care verbul „a sărbători” avea o puternică
încărcătura reflexivă, spirituală și filosofică, despre care Vasile Băncilă a scris pagini memorabile în Duhul Sărbătorii? Modul nostru laic de
viață a desacralizat în întregime acel timp în care omul se pregătea să
comunice cu misterele lumii? Cu alte cuvinte, timpul sărbătorii este total
vidat de meditație, iar ceea ce ne-a rămas ține doar de dihotomia timp de muncă
vs. timp de odihnă, relaxare și distracție? ? Într-o lume obsedată de „managementul
timpului”, mai există oare un timp al reflecției și meditatiei existențiale? Ce învățăm la școală despre timp și care e poziția educației superioare în această
chestiune? Educația și instrucția, mai precis, formarea de personalități și
dobândirea de competențe sunt în armonie, își corespund reciproc?
Sunt întrebări la care vă invit să
răspundem împreună cu unul dintre cei mai buni specialiști români în științele educației,
d-l prof. univ. dr. Gabriel Albu, autor de cărți și articole în care meditația
filosofică se împletește cu cea educațională și pedagogică, interesat, între
altele, și de valoarea educațională și formativă a sărbătorii. Reamintesc doar
câteva titluri ilustrative pentru preocupările teoretice ale domniei
sale: Educaţia, profesorul şi vremurile, Introducere într-o pedagogie a libertăţii, Despre libertatea copilului şi
autoritatea adultului, În căutarea educaţiei autentice, Concepte fundamentale
ale psihologiei – Gândirea, Memoria, Imaginaţia, O psihologie a educaţiei, Repere
pentru o concepţie umanistă asupra educaţiei (Prejudecăţile practicii şcolare
ca provocare); Comunicarea interpersonală. Aspecte formative
şi valenţe psihologice etc.
Așteptăm ca de obicei intervențiile dvs. radiofonice!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu