Ediția din 1 aprilie 2016 Despre umor cu umor și…seriozitate. Perspective filosofice clasice și contemporane

„Kant nu a râs niciodată”! Această cunoscută butadă a lui Cioran pare a trage o linie de demarcație între două mari clase de filozofi: cei care nu au simțul umorului, gânditorii serioși, filosofii care nu râd, încrâncenații filosofiei și filosofii veseli, ștrengarii, cârtitorii, poznașii și păcălicii gândirii reflexive, cei care iscodesc lumea cu detașare sufletească, cu ironie, umor și, de cele mai multe ori, cu sarcasm.

Prima categorie de filosofi, „serioșii”, „filosofii de formula întâi”, produc ample sisteme de gândire, exprimate în cărți „grele”, științifice, pe care le înțeleg doar profesioniștii domeniului, în vreme ce, cea de-a doua categorie, „poznașii” ilustrează ceea ce e secundar și marginal în filozofie, căci ei stau „la marginea” gândirii sistematice și „cârtesc” prin tot feluri de ironii,  bancuri, glume, povestioare și anecdote împotriva filosofiei însăși.

Putem vorbi despre o cale primă și o cale secundă în filozofie, de pildă, despre „calea lui Aristotel”, filosoful care a dat prin opera sa scrisă modelul gândiri sistematice în genere și „calea lui Diogene din Sinope”, filosoful vagabond, plin de ironii și șotii de tot felul, cel care nu a scris nimic fiind convins că filozofia trebuie să fie un mod de viață și o artă de a trăi?

În final, care este relația dintre filosofie și umor?

În jurul acestei problematici vom organiza dezbaterea din această „zi a păcălelilor”, plecând firește de la „serioșii” și „păcălicii” filozofiei.

Vom vorbi despre corelația filosofie-umor, firește, atât cu umor, cât și cu seriozitate, avându-l ca invitat pe tânărul asistent universitar Cornel Moraru, un filosof cu o formație interdisciplinară, studii economice, limbi clasice și filosofie.

 

Invitat: asist. univ. drd. Cornel Moraru

Inregistrarea dezbaterii se afla la adresa de mai jos: 

http://www.radioromaniacultural.ro/1_aprilie_2016_planeta_radio_izvoare_de_filozofie_despre_umor_cu_umor_siseriozitate-47094

Ediția din 25 martie 2016, Tematizări ale identității românești actuale. Perspective ale filosofiei culturii și psihologiei abisale

Există multiple voci în spațiu nostru public care susțin că, cel puțin în ultimele două decenii, în conștiința colectivă românească s-a trezit un impuls obscur, dar irepresibil, spre emigrare. Căci așa cum remarca Horia Pătrașcu, cunoscut eseist și filosof al culturii, invitatul nostru din această săptămână, <românii trăiesc pe picior de plecare și, mai ales pentru generațiile tinere, a pleca „afară” (din țară) a devenit obiectivul (dacă nu chiar idealul) vieții petrecute în România. Acționând uneori ca intenție clară („îmi termin studiile și plec”), alteori ca o masivă rezervă de vis, de reverie, de refugiu („la o adică pot să plec oricând”) din care se alimentează în condiții vitrege sau de cumpănă, emigrarea acționează ca un veritabil surogat de ideal al românilor… România pare din ce în ce mai mult o sală de așteptare, o anticameră sau un loc din care te mai întorci din când în când doar pentru a pleca din nou, un loc de tranzit, o bază, un triaj, o gară…>

Cum explicăm această înclinație actuală a românilor către pribegie? Explicația economică, se știe, generalizată la nivel de percepție publică, este satisfăcătoare intelectual? Ce mijloace conceptuale avem la îndemână pentru a analiza și înțelege mecanismele sufletești interiore, psihologice și motivaționale ale „desțărării”? Ne lipsește cu adevărat un „proiect de țară” în care să credem cu toții sau este vorba despre ceva mai profund? S-au produs cumva schimbări recente în structura noastră etnopsihologică? Am pierdut oare, iremediabil, idealul de solidaritate colectivă pe care înaintașii nostri, de la Dimitrie Cantemir la Constantin Noica, l-au teoretizat și conceput ca sens al vieții individuale?

În jurul acestor întrebări se va concentra dezbaterea de astăzi pe care o realizăm plecând de la o serie de cercetări interdisciplinare, filosofia culturii, istoria filosofiei, psihologie abisală, întreprinse de către dl Horia Pătrașcu asupra modului în care românii și-au proiectat viața lor colectivă de ieri și de azi în raport de anumite idealuri identitare.

 

Invitat: prof. dr. Horia Pătrașcu 
Inregistrarea emisiunii este postata la adresa de mai jos:
http://www.radioromaniacultural.ro/25_martie_2016_planeta_radio_izvoare_de_filozofie_tematizari_ale_identitatii_romanesti_actuale_perspective_ale_filosofiei_culturii_si_psihologiei_abisale-47005

Edițiile din 11 și 18 martie 2016 Școala sub asediul lumii virtuale. Dileme și soluții ale filosofiei educației

„Cultura rețelei” generată de folosirea extinsă a smartphone-ului și a multiplelor sale aplicații, imersarea în comunități virtuale de tip Facebook ori Twitter, apariția „generației app” -  numită și cu o serie de alte expresii sinonime „generație instant”, „nativi digitali”, sau „rezidenți digitali” ori „homo zappiens” etc. – au produs schimbări de proporții în habitatul nostru mintal și, consecință firească, în comportamentele noastre cotidiene.

Paradoxal, ceea ce am învățăt în școală despre „viața reală” pare a ține de domeniul trecutului, din moment ce lumea virtuală și sistemele de aplicații pe care le avem în calculatorul personal ori în smartphone-ul nostru asigură un succes garantat atât pentru nevoi de cunoaștere, cât și pentru variatele provocări practice.

Următoarea povestioară relatată, în lucrarea Generația App, de profesorul și filosoful american Howard Gardner ilustrează tensiunea dintre starea de fapt a școlii, parte a „vieții reale”, și oferta lumii virtuale. După ce a ținut o conferință despre educație, un student strălucit al profesorului Gardner i-a fluturat în fața smartphone-ul și a spus: „Pe viitor de ce-am avea nevoie de școală”? Toate răspunsurile la întrebări sunt deja – sau urmează să fie foarte curând – în acest telefon”. Evident că lui Gardner nu i-a lipsit replica: „ Da, răspunsurile la toate întrebările…, mai puțin la acelea cu adevărat importante.”   

Prin urmare, „rețeaua” și multiplele aplicații digitale vor răspunde în viitor la toate întrebările noastre, mai puțin la întrebările…cu adevărat importante. 

Răspunde școala actuală, așa cum ne sugerează povestioara relatată, la întrebările cu adevărat importante, în condițiile în care, pretutindeni în lume, sub asediul lumii virtuale, sistemele de învățământ sunt într-un proces continuu de reinventare? Și, în fond, care sunt întrebările cu adevărat…importante și de ce numai școala ar putea fi, și în viitor, un „depozitar” al răspunsurilor universal acceptate?

Care este răspunsul școlii de astăzi și de mâine la provocările lumii virtuale și a culturii digitale? Cum gândesc și proiectează profesioniștii educației, inclusiv filosofii specializați în acest domeniu, școala viitorului? Creativitatea, explorarea și producerea noului își vor avea izvorul, ca și până acum, în resursele interne ale minții noastre, în inteligența naturală, sau vom apela la tehnologii virtuale, la sisteme complexe și intersectate de „programe” și aplicații?

Manualele actuale vor fi înlocuite de tehnologii digitale și sisteme de aplicații? Ce tip de competențe trebuie să dețină în viitor corpul profesoral? În final, știm încotro se îndreaptă școala?

Sunt întrebări pe care le vom adresa, în două ediții succesive ale Izvoarelor de filozofie, cunoscutului profesor și filosof al educației Emil Stan care a inițiat, în ultimii ani, o serie de cercetări de avangardă privind manualele digitale și statutul profesorului…virtual.

Invitat: prof. univ. dr. Emil Stan 
Inregistarile celor doua sezbateri pot fi accesate la adresele de mai jos: 

http://www.radioromaniacultural.ro/11_martie_2016_planera_radio_izvoare_de_filozofie_scoala_sub_asediul_lumii_virtuale_dileme_si_solutii_ale_filosofiei_educatiei-46040

http://www.radioromaniacultural.ro/18_martie_2016_planeta_radio_izvoare_de_filozofie_scoala_sub_asediul_lumii_virtuale_dileme_si_solutii_ale_filosofiei_educatiei-46567

Ediția din 4 martie 2016. Între căutarea fericirii și etica datoriei. Reflecții asupra filozofiei iudaice

Apariția recentă la Editura Hasefer a lucrării Eseuri de filozofie evreiască, semnată de Esther Starobinski-Șafran, cunoscută cercetătoare europeană a gândirii iudaice și profesor onorific al Universității din Geneva, lucrarea tradusă de Țicu Goldstein, aduce un spor de înțelegere asupra unei tradiții teologice și filosofice care s-a interogat obsesiv, timp de milenii, deopotrivă, atât asupra misterului creației, a naturii divinității și a direcției spre care se îndreaptă lumea cu noi cu tot, cât și asupra armonizării credinței biblice, cuprinsă în sute de precepte morale și comandamente etice, cu experiențele concrete de viață.

            Fireste, despre aceste dimensiuni metafizice și etice ale filosofiei evreiești, suprinsă în lucrarea amintită, vom discuta cu o personalitate consacrată a gândirii filosofice și etice actuale, cunoscutul profesor universitar Vasile Morar.

În ce constă identitatea, dar și universalitatea gândirii evreiești? Iată întrebarea fundamentală în jurul căreia se va organiza dezbaterea din această săptămână.

I

Invitat: prof. univ. dr Vasile Morar
Inregistrarea dezbaterii poate fi accesata la adresa: 
http://www.radioromaniacultural.ro/4_martie_2016_planeta_radio_izvoare_de_filozofie_intre_cautarea_fericirii_si_etica_datoriei_reflectii_asupra_filozofiei_iudaice-45746

Ediția din 26 febr. 2016, Între etic și estetic. Creația lui Constantin Brâncuși în lumina unor noi cercetări interdisciplinare

Ediția din această vineri onorează promisiunea pe care am făcut-o săptămâna trecută, în contextul în care „Colectivul Știință” al RRC, în spațiul emisiunii Știința în cuvinte potrivite, a realizat o ediție specială, dedicată sărbătoririi a 140 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși, de a continua dezbaterea în actuala ediție a Izvoarelor de filosofie.

Așa cum probabil mulți dintre Dvs. își amintesc, invitatul ediției la care facem referire, dl Matei Stîrcea-Crăciun, cercet. şt. dr. la Institutul de Antropologie „Francisc Rainer” al Academiei Române, a pledat pentru o nouă viziune a creației lui Brâncuși, plecând de la ideea insolită că interpretarea și înțelegerea operei brâncușiene trebuie să urmeze, deopotrivă, „limbajele materiei”, cât și ideea unității organice dintre etic și estetic.

Cum trebuie înțeleasă, în lumina cercetărilor interdisciplinare, de culturologie şi antropologie simbolică, întreprinse de către dl Matei Stîrcea-Crăciun, opera integrală a lui Brâncuși? Mesajele etice pe care le transmite opera artistică a lui Brâncuși sunt și ele de valoare universală? Și, în fond, în ce constă unitatea dintre etic și estetic în opera lui Brâncuși?

            La aceste întrebări vom încerca să răspundem într-o emisiune ce are ca miză instituirea unei noi interpretări asupra operei lui Brâncuși.

Dezbaterea noastră va face, cum veți remarca, dese trimiteri la o lucrare de excepție Brâncuşi. Limbajele materiei. Simbolism hylesic: studiu de hermeneutică a sculpturii abstracte, Editura Anima, 2010, semnată de către invitatul nostru, dl Matei Stîrcea-Crăciun.

Inregistrarea dezbaterii este postata la urmatoarea adresa:  

http://www.radioromaniacultural.ro/26_februarie_2016_planeta_radio_izvoare_de_filozofie_intre_etic_si_estetic_creatia_lui_constantin_brancusi_in_lumina_unor_noi_cercetari_interdisciplinare-45329

Edițiile din 12 și 19 februarie 2016 Diversitate, multiculturalitate, multiculturalism. Cercetări interdisciplinare și filosofice actuale

Problemele filosofiei nu sunt descoperiri ale filosofilor înșiși, cât mai degrabă reacții intelectual-critice la o serie de probleme stringente cu care ne confruntăm în practicile noastre reale de viață.

Vom sublinia această idee în două dezbateri succsive, plecând de la o serie de cercetări interdisciplinare, sociologie, antropologie, psihologie socială, filozofie socială și politică, realizate în ultimele decenii, asupra unei provocări majore, generatoare de mari dileme teoretice și practice, a lumii contemporane. Este vorba despre provocarea diversității cultural-valorice, etnice și etice, la care trebuie să facă față actuala organizare statală a lumii ce se conduce, o știm cu toții, după principiul modern al solidarității naționale.

Cunoscută și sub expresia „dilema multiculturalității” această provocare a diversității (re)aduce în prim planul gândirii reflexive încercarea unor comunități științifice și filosofice de a imagina teorii și reglementări practice menite să armonizeze, într-un sistem de valori-scop universale, identitățile culturale multiple care intră în compunerea organizării statale actuale.

Care este răspunsul teoretic și ideologic la „dilema multiculturalității”, în condițiile în care statele actuale, fundate pe principul modern al majorității etnice și cel al naționalității dominante, sunt nevoite să recunoască legitimitatea unor identități culturale paralele neasimilabile valoric? În limbajul lui Leibniz, filosoful Europei Unite, cum pot fi armonizate monadele, identitățile închise în sine, în condițiile în care acestea nu comunică între ele, întrucât „nu au ferestre”?

Este „multiculturalismul”, actuala doctrină ideologică, eterogenă și complexă, un răspuns valid la provocările diversității culturale și a identităților multiple? Care sunt mecanismele ideologice și, respectiv, ce tipuri de reprezentări identitare, individuale, comunitare și naționale, sunt implicate în tendința actuală de transformare a societăților multiculturale în societăți multiculturaliste? Apoi, ce este multiculturalismul și în ce constă arhitectura sa ideatică? Cum trebuie să înțelegem promovarea manifestă a unui relativism cultural, valoric și etic, recognoscibil cotidian, concomitent cu încercarea de a descoperi valori universale, transculturale, la care să aderăm cu toții, indiferent de contextele și particularitățile care ne marchează viața, deopotrivă, sistemele noastre de trăiri și convingeri personale? Ce tipuri de „valori absolute”, în care să credem cu toții, mai putem institui astăzi, într-o lume în care relativismul s-a metamorfozat într-o valoare cu aplicație universală? În final, cum trebuie să înțelegem actualele provocări, teoretice și practice, legale și morale, produse de fenomenul imigraționist musulman care a bulversat valoric Europa Unită? 

Sunt întrebări la care vom încerca să răspundem, cum arătam, în două ediții succesive ale Izvoarelor de filozofie.

Astfel, în ediția din această săptămână, 12 febr. 2016, accentul dezbaterii va fi pus pe aspectele teoretice, respectiv pe radiografierea ghemului de probleme care se ascund în spatele „dilemei multiculturalității”, într-o abordare istorică, dar însoțită și de firești clarificări terminologice și conceptuale.

În ediția din 19 febr. 2016 dezbaterea se va concentra pe aspectele practice ale „dilemei multiculturalității”, respectiv pe acele chestiunii legate de educare și reglementare, de imaginarea unor soluții de viață viabile în care setul de valori universale, laice, promovate de viziunea umanistă și democratică asupra lumii, ar putea fi corelate cu prezervarea diversității și a identităților multiple.

Invitatul nostru este d-l Lucian-Ștefan Dumitrescu cercet. șt. dr. la Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei Române.

Domnia sa posedă o formația interdisciplinară și diverse competențe științifice – geopolitică, studii de securitate și relații internaționale, drept și științe politice, sociologie rurală, sociologia culturii, sociologie politică, economie și filosofie - certificate prin diplome universitare de licență, masterat și doctorat. Este doctor în sociologie, urmând ca în scurt timp sa-și suțină și al doilea doctorat în filozofie cu tema: Diversitatea ca antinomie a liberalismului.  Filosofia politică a diversității în modernitate și postmodernitate.

Dezbaterea din 12 febr. poate fi accesată de la adresa urmatoare: 

http://www.radioromaniacultural.ro/12_februarie_2016_planeta_radio_izvoare_de_filosofiediversitate_multiculturalitate_multiculturalism_cercetari_interdisciplinare_si_filosofice_actuale-44638

Ediția din 5 febr. 2016 Filosofie, teologie și literatură în gândirea rusă modernă și postmodernă. Explorări interdisciplinare

Apariția recentă a lucrării cunoscutului filosof al culturii Ivan Ivlampie, prof. univ. la Universitatea „Dunărea de Jos” Galați, Spiritualismul rus în secolul XX, Editura Eikon, aduce în cultura noastră nu doar un spor de cunoaștere asupra unicității gândirii filosofice rusești de ieri și de azi, ci și un veritabil îndreptar metodologic apt să ne conducă la înțelegerea posibilității unei filosofii fundate pe trăirea vie a credinței și, paradoxal poate, nu pe generalizările științei.

Despre acest fenomen filosofic unic în cultura reflexivă europenă vom vorbi în ediția din această săptămână a Izvoarelor de filozofie, cu accent pe Ideea rusă care a inspirat și nutrit nu doar ample și vii dezbateri filosofice, ci și creații literare de valoare universală ori subtile speculații teologice.

Cum s-au răsfrânt tematicile culturale și social politice dominante ale societății ruse în gândirea filosofică sistematică? Ce contexte de viață au stimulat dialogul intens, unic în peisajul reflecției europene, dintre filozofie, literatură, trăire religioasă și teologie? În final, care este marea lecție cognitivă și reflexivă pe care o aduce cu sine, în peisajul culturii europene, inclusiv românești, gândirea spiritualistă rusă?

Sunt întrebări asupra cărora se va concentra dezbaterea filosofică din această săptămână. Va astept, ca de obicei, cu drag, pe lungimile de undă ale postului Radio România Cultural.  

Inregistrarea dezbaterii este postata la adresa de mai jos: 

http://www.radioromaniacultural.ro/5_februarie_2016_planeta_radio_izvoare_de_filozofie_filosofie_teologie_si_literatura_in_gandirea_rusa_moderna_si_postmoderna_explorari_interdisciplinare-44307

Ediția din 29 ian. 2016 Isaac Newton: Între Cartea Naturii și Cartea Scripturii

Cu toate că imaginea tradițională despre Newton ni-l înfățișează drept un erou al științei care a învins viziunea teologică, de inspirație biblică, asupra lumii, impresionanta cantitate de manuscrise non-științifice rămase după moartea sa, puse relativ curând în circulație publică, ne constrâng să revizuim substanțial această imagine. Astfel, cercetătorii care au consultat aceste manuscrise – o parte dintre ele pot fi accesate public la adresa htttp://www.newtonproject.sussex.ac.uk – au constatat, paradoxal pentru viziunea populară, că Newton a investit aceeași pasiune de cercetare atât în matematică, astronomie, optică și mecanică, cât și în domenii îndepărtate de ceea ce este considerat azi „știință”: teologie, interpretarea profețiilor biblice și alchimie.

Ei bine, această dublă figură a lui Newton, analogă lui Ianus bifrons – cunoscuta divinitate romana care avea doua fețe opuse, una ce privea înainte și o alta ce privea înapoi –a scindat studiile newtoniene în două „tabere” care comunică doar cu greu. În ciuda interdisciplinarității preamărite astăzi, e dificil ca cineva să stăpânească deopotrivă mecanica rațională, calculul fluxiunilor, optica, cât și hermenutica Scripturilor, cronologia biblică și istoria alchimiei.

Cum poate fi înțeleasă această imagine duală a lui Newton? Care este relația dintre Newton „eroul științei” și „celălalt Newton”? Există o unitate a gândirii lui Newton? La aceste întrebări esențiale răspunde emisiunea Izvoare de filozofie din această săptămână, într-o dezbatere pe care o realizăm cu tânărul filosof, traducător și eseist, Grigore Vida. Domnia sa a întreprins, încă din perioada cercetării doctorale, ample investigații istorice și conceptuale asupra operei publicate și cea rămasă în manuscrise, laolaltă cu o parcurgere a exegezei newtoniene, încercând să se apropie cât mai mult de Newton cel real.

 Invitat: dr. Grigore Vida 
Înregistrarea poate fi accesată pe adresa: 
http://www.radioromaniacultural.ro/29_ianuarie_2016_planeta_radio_izvoare_de_filozofie_isaac_newton_intre_cartea_naturii_si_cartea_scripturii-43923

Ediţia din 22 ian 2016. Retrospectiva evenimentelor filosofice din anul 2015

Întâlnirea din această sâmbătă este dedicată celor mai importante evenimente filosofice care s-au petrecut în anul recent încheiat 2015: simpozioane şi conferinţe, naţionale şi internaţionale, celebrări şi comemorări ale unor mari gânditori, români şi străini, apariţii editoriale, cărţi de autor, articole ştiinţifice, studii şi eseurile cu impact public, traduceri semnificative etc.

Vom fi însoţiţi în acest periplu rememorativ, ca în fiecare început de an, de către d-l conf. univ. dr. Adrian Niţă, Universitatea din Craiova, cercetător la Institutul de filosofie şi psihologie „C. Rădulescu-Motru”, al Academiei Române, care a făcut şi în acest an efortul de a sintetiza, pentru noi toți, cele mai importante date ce au marcat viaţa intelectual filosofică în anul 2015. 

Înregistrarea emisiunii este postată la adresa: 

http://www.radioromaniacultural.ro/22_ianuarie_2016_planeta_radio_izvoare_de_filozofie_retrospectiva_evenimentelor_filosofice_din_anul_2015-43596

Ediția din 15 ian. 2016 Filosofie și poezie în creația eminesciană. Ambianțe interpretative

 „Eminescu rezistă vremii, opera lui creşte cu cât trec anii, viaţa lui ne ajunge mai scumpă cu cât se împuţinează amănuntele inedite. Revenirea aceasta la Eminescu nu este apologetică, nici elegiacă. Eminescu e destul de mare ca să se poată dispensa de orice mit şi de orice superstiţie crescută în jurul numelui său. Studiile pe care le provoacă necontenit constituie dovada că opera lui e mai preţioasă decât legenda, că geniul lui e mai presus de mitologie. Miturile, legendele, admiraţia naivă, simplismul didactic lasă locul cercetării critice, monografiei erudite, operei de lucidă şi completă interpretare. Geniul nu are nimic de pierdut din această migăloasă şi severă cercetare. Dimpotrivă, el ni se descoperă mai organic, mai superb. Se revine mereu la Eminescu pentru că scrisul său încurajează orice punct nou de vedere, orice interpretare nouă”

Sub semnul acestor gânduri formulate de Mircea Eliade vom plasa și dezbaterea realizată în direct cu cunoscutul filosof, traducător, editor și eseist Cătălin Cioabă, pe tema corelației dintre poezie și filozofie la Eminescu, luând ca pretext apariția recentă a unui volum insolit, Mihai Eminescu. Versuri din manuscrise, Editura Humanitas, ediție îngrijită de Ioana Bot și Cătălin Cioabă.

Accentul dezbaterii va pus pe ideea că în judecarea și evaluarea creației lui Mihai Eminescu ne vedem, nimic paradoxal, mai degrabă pe noi înșine, în propriile noastre sensibilități și prejudecăți, decât pe Eminescu cel real, așa cum îl găsim în enigmaticele sale manuscrise. 

Care sunt contextele de receptare, ambianțele interpretative, „ochelarii” privirii noastre, atunci când vorbim despre Eminescu? Putem avea acces la Eminescu, cel care se „odihnește” în sine, în Manuscrise, dincolo de multiplele medieri culturale și interpretative care se interpun între noi și creația sa enciclopedică?

La aceste întrebări vom încerca să răspundem în ediția din 15 ianuarie 2016 a Izvoarelor de filozofie, pe care o dedicăm sărbătorii lui Mihai Eminescu, cât și Zilei Culturii Naționale.  

Invitat: lector univ. dr. Cătălin Cioabă 

Inregistrarea dezbaterii este postată la adresa: 
http://www.radioromaniacultural.ro/15_ianuarie_2015_izvoare_de_filozofie_filosofia_si_poezie_in_creatia_eminesciana_ambiante_interpretative-43263