Una dintre dezbaterile fundamentale ale filosofiei moderne în ceea ce privește modul în care noi cunoaștem lumea s-a purtat între două direcții fundamentale. Una, numită adesea și empirism, afirma primordialitatea cunoașterii senzoriale în funcționarea intelectului uman. Cealaltă, adesea numită și raționalism, pleca de la existența unor „principii” sau „noțiuni” înnăscute ale intelectului, prezente în mintea noastră dinainte de orice experiență, care făceau posibilă experiența. Diferența dintre cele două direcții este cel mai clar exprimată de sentența filosofului englez John Locke, care spunea că „nu există nimic în intelect, care să nu fi fost înainte în simțuri” și de completarea adusă acesteia de Gottfried Wilhelm von Leibniz, care adaugă „..în afară de intelectul însuși”.
Această dezbatere seculară a împărțit lumea filosofică în două tabere și rămâne încă o temă de dezbatere a filosofiei cogniției contemporane. Acesta este și motivul pentru care, în ediția din această săptămână a Izvoarelor de Filosofie, ne propunem o redeschidere a dezbaterii privitoare la principiile ultime ale cunoașterii umane, întorcându-ne la sursele primare.
Prilejul acestei discuții este dat de publicarea de curând, sub egida Editurii Academiei Române, a două traduceri fundamentale pentru a înțelege problematica modernă a cunoașterii, ambele ale unor texte semnate de Gottfried Wilhelm von Leibniz. Este vorba despre Scrierile Matematice și Noile eseuri asupra intelectului uman.
Vă invităm să vă alăturați și dvs. acestei dezbateri, ca de obicei, vineri, începând cu orele 21.10 pe undele Radio România Cultural sau online pe www.radioromaniacultural.ro
Realizator: Cornel-Florin Moraru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu