Ori de câte ori citim, fie și o
singură pagină, din cărțile scrise de Cioran suntem invadați aproape
instantaneu de o stranie intimitate, survenită din impresia că autorul ni se
destăinuie doar nouă.
Așa se
explică de ce fiecare dintre noi posedă un „Cioran-propriu”, pe care-l redescoperim continuu
înlăuntrul conștiinței noastre, atunci când îi citim textele și suntem parcă
somați să medităm la spusele sale. Probabil că acesta este și motivul pentru nu
citim, în mod curent, cărți despre Cioran.
Căci, în virtutea acestei intimități, Cioran se prezintă singur pe sine şi nu
are nevoie de comentarii şi exegeze docte care să medieze legătura între autor
şi cititor. Este ca într-o relaţie de iubire. Prezenţa unei terţe persoane
împiedică lucrarea miracolului ce poate fi trăit şi experimentat doar în doi.
Paradoxal însă, această
legătură de intimitate cu textele cioraniene nu poate să răspundă la o
întrebare elementară pe care mulți dintre noi ne-am pus-o: nu cumva ne privim
pe noi înșine, ca într-o oglindă, în aceste texte fără să știm cu adevărat ce a
intenționat Cioran însuși să spună? În alți termeni, vom avea un alt Cioran
dacă întreprindem o lectură plecând de la el însuși și nu de la impresiile și
opiniile noastre?
Ei bine, lucrarea recentă, Cioran. Conform cu originalul,
semnată de cunoscutul eseist și filosof Ion Dur, prof. univ. dr. la Școala
doctorală de științe umaniste a Universității de Nord din Baia Mare, se
confruntă, între altele, cu această interogație legitimă ce deschide noi
itinerarii de lectură și devoalează un alt Cioran, diferit de
„Cioranul-nostru”.
Ediția din 24 nov. 2017 a emisiunii Izvoare de filozofie este dedicată în întregime
acestei cărți ale cărei idei le vom dezbate, înainte de lansarea ce va avea loc
pe 25 aug. 2017 la Târgul de carte „Gaudeamus”, în direct cu autorul, pe
lungimile de undă ale Postului Radio România Cultural între orele 21.10-22.00.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu