Invitat: conf. univ. dr. Viorel CernicaDifuzăm în această ediţie cea de-a şasea secvenţă sonoră – Şcoala maioresciană. Consolidarea tradiţiei europene în practici filosofice interculturale - din serialul radiofonic ce argumentează şi ilustrează că paradigma filosofiei româneşti este interculturală.
Urmărind acest episod veţi constata, pe de o parte, că prin operele reprezentanţilor principali ai şcolii maioresciene, P. P. Negulescu, Ion Petrovici, Mircea Florian, Nicolae Bagdasar, Tudor Vianu, orientările fundamentale ale gândirii europene sunt proprii şi filosofiei româneşti. Astfel, practicarea consecventă a unei filosofii inspirată după modelul ştiinţei – în fond liantul care ne permite să gândim într-o unitate metodologică opere filosofice diverse izvorâte din forţa de creaţie a unor personalităţi inconfundabile – ţine atât de o dominantă majoră a filosofiei europene cât şi de una a filosofiei româneşti.
Pe de altă parte, veţi remarca faptul memorabil că de acum putem vorbi de o serie de contribuţii filosofice şi chiar priorităţi ideatice internaţionale aparţinând gândirii româneşti, fapte cultural-valorice înregistrate în tradiţia reflexivă europeană a vremii şi consemnate şi astăzi în dicţionare şi lucrări de istoria filosofiei europene. Mai mult decât atât, gânditorii aparţinând şcolii maioresciene aparţin de facto comunităţii filosofice europene, fiind invitaţi să-şi expună propriile lor idei în universităţi străine, cu tradiţii filosofice majore, sau să modereze mari evenimente filosofice internaţionale etc. semn ca Europa nu era undeva „afară”, ci „înăuntru”, la noi acasă.
Urmărind acest episod veţi constata, pe de o parte, că prin operele reprezentanţilor principali ai şcolii maioresciene, P. P. Negulescu, Ion Petrovici, Mircea Florian, Nicolae Bagdasar, Tudor Vianu, orientările fundamentale ale gândirii europene sunt proprii şi filosofiei româneşti. Astfel, practicarea consecventă a unei filosofii inspirată după modelul ştiinţei – în fond liantul care ne permite să gândim într-o unitate metodologică opere filosofice diverse izvorâte din forţa de creaţie a unor personalităţi inconfundabile – ţine atât de o dominantă majoră a filosofiei europene cât şi de una a filosofiei româneşti.
Pe de altă parte, veţi remarca faptul memorabil că de acum putem vorbi de o serie de contribuţii filosofice şi chiar priorităţi ideatice internaţionale aparţinând gândirii româneşti, fapte cultural-valorice înregistrate în tradiţia reflexivă europeană a vremii şi consemnate şi astăzi în dicţionare şi lucrări de istoria filosofiei europene. Mai mult decât atât, gânditorii aparţinând şcolii maioresciene aparţin de facto comunităţii filosofice europene, fiind invitaţi să-şi expună propriile lor idei în universităţi străine, cu tradiţii filosofice majore, sau să modereze mari evenimente filosofice internaţionale etc. semn ca Europa nu era undeva „afară”, ci „înăuntru”, la noi acasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu