luni, 7 noiembrie 2011

Ediţia din 12 nov. Minor şi major în cultura filosofică. Investigaţii filosofice în scrieri nefilosofice


Invitat: acad. Alexandru Surdu

Apariţia filosofiei în câmpul culturii noastre a produs o serie de mari nedumeriri. Între acestea, relaţia filosofiei cu sursele sale nefilosofice, în mod special cu formele culturii orale tradiţionale, a creat perplexităţi teoretice semnalate încă de C. Noica într-o serie de interogaţii: ce facem cu „materialul” românesc de reflecţie, cu formele nefilosofice de înţelepciune românească? Diversele forme de înţelepciune pot fi considerate un fel de acte de filosofare, în ciuda faptului că filosofia, în calitatea ei de întrebuinţare universală a minţii, şi-a produs odată cu vechii greci atât forma cât şi conţinutul?
Noica, se ştie, nu doar că a dat un răspuns personal acestor interogaţii, dar a trasat şi aliniamentele unui program hermeneutic de cercetare filosofică a "materialului" nefilosofic românesc.
Care este stadiul actual al acestor cercetări hermeneutice? Ediţia din 12 nov. a întâlnirii noastre pe calea undelor îşi propune să răspundă la această întrebare, plecând de la o serie de lucrări recente semnate de academicianul Alexandru Surdu, Preşedintele Secţiei de Filosofie, Teologie, Psihologie şi Pedagogie a Academiei Române, directorul Institutului de filosofie şi psihologie „C. Rădulescu-Motru” al Academiei Române.


Un comentariu:

  1. Ca orice entitateunivers şi convenţiilor lor, se pleacă de la limitele lor convenţionale.În acest sens filozofia trebuie să o redefinim sau măcar să-i asigurăm un înţeles rezonabil. Ori este reflectare a realităţii şi atunci "materialul" romînesc este o filozofie ca orice ştiinţă, religie sau nonştiinţă sau ateism, etc. ori limităm filozofia pe un domeniu al ştiinţei sau literaturii sau religiei, etc. şi în acest caz devine o filozofie a domeniului respectiv (filozofie a literaturii, matematicii, religiei, populară, etc.)în convenţiile unei entităţiunivers, eventual om. Reflectarea realităţii nu aparţine doar omului este o limitatre ca să nu spun altfel.Cred că vedeţi în acest sens dificultăţile filozofiei convenţionale faţă de cea neconvenţională propusă de mine.

    RăspundețiȘtergere